Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2421/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
Ședința publică de la 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - revizuientă FUNDAȚIA ISTORIC ȘI NAȚIONALĂ, împotriva deciziei civile nr. 977 din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
are ca obiect - revocare donație.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - revizuientă prin președinte G lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul formulat de recurenta - revizuintă nu este timbrat conform rezoluției instanței, cât și faptul că motivele de recurs au fost comunicate părții advese.
Se mai învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 13.01.2010, intimatul a depus cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Recurenta - revizuientă prin reprezentant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 5,00 lei - chitanța nr. 5265/11.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 5,00 lei - chitanța nr. 5265/11.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, depusă de reprezentantul recurentei - revizuiente.
Recurenta - revizuientă prin reprezentant învederează că nu are alte cereri sau probe de administrat, motiv pentru care apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta - revizuientă prin reprezentant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4409 din 19 mai 2009 Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă a admis excepția tardivității și a respins ca atare reviziuirea formulată de revizuienta Fundația " Istoric și Națională" în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr. 8746 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de aceeași instanță.
Pentru a ajunge la această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8746 din 04 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr. 11255/2005, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Fundația " Istoric și Națională", fiind constatat revocat contractul de donație autentificat sub nr. 638 din 26 februarie 1997 la Biroul Notarului Public " ".
Comunicarea acestei hotărâri judecătorești s-a făcut către fundația pârâtă la data de 12 ianuarie 2006, conform dovezii depuse la dosar, la adresa din Municipiul B,-, -. A,. 4,. 34, sector 3, acesta fiind sediul fundației, conform adresei nr. 30814 din 17 martie 2008 emisă de Ministerul Justiției.
Conform susținerilor cuprinse în cererea de chemare în judecată, Fundația " Istoric și Națională" a luat cunoștință de existența sentinței sus-menționate odată cu comunicarea somați ei în dosarul de executare nr. 97/2007 al Biroul Executorului Judecătoresc " ", primită de aceasta la data de 26 iunie 2007 la adresa din Municipiul B,-,. 3A,. B,. 10,. 81, sector 2.
Instanța a mai reținut din fișa informativă a dosarului nr- că Fundația " Istoric și Națională" a introdus la data de 08 octombrie 2007 o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 8746 din 04 noiembrie 2005, în contradictoriu cu intimatul, însă obiectul acestei cereri a fost calificat drept contestație în anulare și soluționat ca atare. Astfel, prin sentința civilă nr. 3437 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, a fost admisă excepția tardivității contestației în anulare și a fost respinsă contestația în anulare ca tardiv formulată, în prezent dosarul aflându-se în calea de atac a recursului.
Împotriva aceleiași sentințe civile nr. 8746 din 04 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr.11255/2005, revizuenta Fundația " Istoric și Națională" a formulat în contradictoriu cu intimatul o nouă cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă.
În raport de cele arătate, față de obiectul cererii de față și față de motivele de revizuire invocate, instanța a considerat că excepția tardivității introducerii cererii în revizuire este întemeiată și se impune admiterea acesteia.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 6 Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere, iar potrivit pct. 8 al aceluiași articol se poate cere revizuirea dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Conform art. 324 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6 Cod de procedură civilă de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacității, în ultimele două cazuri termenul fiind de șase luni. De asemenea, alin. 2 al aceluiași articol prevede că în cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării.
Aplicând aceste prevederi legale situației din speță, s-a constatat că termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună în cazul motivului întemeiat pe lipsa de apărare a fundației și de 15 zile în cazul motivului bazat pe imposibilitatea înfățișării la termenul fixat. Cât privește momentul de care începe să curgă aceste termene, acesta este cel al comunicării hotărârii, respectiv data de 12 ianuarie 2006, conform procesului - verbal atașat la dosar, din moment ce această comunicare s-a făcut în mod legal la sediul rezultat din adresa nr. 30814 din 17 martie 2008 emisă de Ministerul Justiției.
Chiar acceptând că această comunicare nu s-a făcut la sediul real al fundației și astfel aceasta nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de hotărârea atacată, este indubitabil faptul că revizuenta a primit sentința civilă nr. 8746 din 04 noiembrie 2005 odată cu somația emisă în dosarul de executare nr. 97/2007 al Biroul Executorului Judecătoresc " ", după cum chiar aceasta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată și prin reprezentant legal în fața instanței. Or, respectiva somație a fost primită la data de 26 iunie 2007, conform ștampilei aplicate de oficiul poștal, ceea ce face împlinit termenul de revizuire de o lună și respectiv de 15 zile din data de 26 iulie 2007 și respectiv 13 iulie 2007, în timp ce prezenta cerere a fost introdusă la data de 17 februarie 2009.
Mai mult decât atât, din fișa informativă a dosarului nr- rezultă că aceeași revizuentă a formulat anterior o altă cerere de revizuire cu privire la aceeași hotărâre judecătorească, cerere al cărei obiect a fost calificat ulterior ca fiind contestație în anulare, iar nu revizuire, prin raportare la motivele invocate. Respectiva cerere a fost introdusă la data de 08 octombrie 2007, astfel încât și în raport de această dată, la care este cert că fundația a luat cunoștință de hotărârea judecătorească atacată, prezenta cerere de revizuire apare ca tardivă.
În acest sens, s-a impus precizarea că, deși motivele de revizuire invocate în prezenta cerere se încadrează în fapt în prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, care reglementează primul caz al contestației în anulare, o asemenea calificare nu a fost făcută de instanța de față, ținând seama de voința explicită a revizuentei de a se soluționa prezenta ca cerere de revizuire, iar nu ca și contestație în anulare, instanța fiind ținută de obiectul cererii, fixat de partea reclamantă, conform art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă. O atare soluție s-a impus cu atât mai mult cu cât fundația mai formulase anterior o cerere de revizuire, care a fost calificată drept contestație în anulare și soluționată tot prin admiterea excepției tardivității.
Sub aspectul analizat, judecatoria a subliniat că prima cerere de revizuire nu poate fi adusă ca probă în litigiul de față pentru a înlătura tardivitatea deoarece, pe de-o parte, prima cerere fusese oricum introdusă tardiv la data de 08 octombrie 2007, prin raportare la data comunicării sentinței 12 ianuarie 2006, dar și prin raportare la data comunicării somației, respectiv 26 iunie 2007, iar pe de altă parte respectiva cerere în revizuire a primit o altă calificare juridică. Susținerile revizuentei în sensul că prima instanță s-a pronunțat în mod eronat asupra contestației în anulare, în loc să se pronunțe asupra cererii în revizuire, nu pot fi primite în acest cadru procesual, putând fi invocate exclusiv în căile de atac îndreptate împotriva sentinței civile nr. 3437 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-.
Prin urmare, cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundația " Istoric și Națională", în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 8746 din 04 noiembrie 2005 fost tardiv introdusă la data de 17 februarie 2009, prin raportare la oricare dintre momentele mai sus-analizate, fiind indubitabil că revizuenta a primit comunicarea hotărârii judecătorești atacate la data de 26 iunie 2007, după cum chiar aceasta a susținut. În consecință, în temeiul art. 322 pct. 6 și 8, coroborat cu art. 324 alin. 1 pct. 5 și alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către revizuientă, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 22 iulie 2009 sub nr-.
În motivarea apelului s-a arătat că cererea de revizuire s-a introdus în termenul prevăzut de lege, că anterior s-a mai introdus o cerere de revizuire în termenul prevăzut de art. 326 pct. 6 Cod de procedură civilă iar acea cerere de revizuire a fost trimisă de către Tribunalul București spre soluționare la Judecătoria Sectorului 2
S-a mai susținut că dintr-o eroare apărătorul revizuientei a cerut modificarea cererii de chemare în judecată ce avea ca obiect revizuire într-o contestație în anulare, contestație ce a fost respinsă ca tardivă întrucât nu s-a introdus în termen de 15 zile de la primirea somați ei.
Prin decizia civilă nr. 977 din 15 octombrie 2009 Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins apelul revizuentei ca nefondat reținând în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8746 din 04 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr.1l255/2005, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Fundația " Istoric și Națională", fiind constatat revocat contractul de donație autentificat sub nr. 638 din 26 februarie 1997 la Biroul Notarului Public " ".
Comunicarea acestei hotărâri judecătorești s-a făcut către fundația pârâtă la data de 12 ianuarie 2006, conform dovezii depuse la dosar, la adresa din Municipiul B,-, -. A,. 4,. 34, sector 3, acesta fiind sediul fundației, conform adresei nr. 30814 din 17 martie 2008 emisă de Ministerul Justiției.
Fundația " Istoric și Națională" a introdus la data de 08 octombrie 2007 o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 8746 din 04 noiembrie 2005, în contradictoriu cu intimatul, însă obiectul acestei cereri a fost calificat drept contestație în anulare și soluționat ca atare. Astfel, prin sentința civilă nr. 3437 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, a fost admisă excepția tardivității contestației în anulare și a fost respinsă contestația în anulare ca tardiv formulată.
Critica revizuientei în dosarul de față potrivit căreia acea cerere introdusă inițial ca și o cerere de revizuire face dovada introducerii prezentei cereri de revizuire în termenul prevăzut de lege este una nefondată, deoarece calificarea juridică a acestei cereri a fost dată de către parte ca fiind o contestație în anulare și a fost soluționată ca atare de către instanța de judecata, iar în ce măsură acea cerere de revizuire în mod greșit s-a considerat ca fiind contestație în anulare nu se putea invoca decât prin promovarea căilor ordinare de atac îndreptate împotriva sentinței civile nr. 3437 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. 10723/-.
Cererea de revizuire de față este întemeiată de către revizuient pe motivele de revizuire prevăzute de dispozițiilor art. 322 pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct. 6 Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere, iar potrivit pct. 8 al aceluiași articol se poate cere revizuirea dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Conform art. 324 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6 Cod de procedură civilă de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacității, în ultimele două cazuri termenul fiind de șase luni. De asemenea, alin. 2 al aceluiași articol prevede că în cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării.
Aplicând aceste prevederi legale situației din speță, s-a constatat că termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună în cazul motivului întemeiat pe lipsa de apărare a fundației și de 15 zile în cazul motivului bazat pe imposibilitatea înfățișării la termenul fixat. Cât privește momentul de care începe să curgă aceste termene, acesta este cel al comunicării hotărârii, respectiv data de 12 ianuarie 2006, conform procesului - verbal atașat la dosar, din moment ce această comunicare s-a făcut în mod legal la sediul rezultat din adresa nr. 30814 din 17 martie 2008 emisă de Ministerul Justiției.
Chiar acceptând că această comunicare nu s-a făcut la sediul real al fundației și astfel aceasta nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de hotărârea atacată, este indubitabil faptul că revizuenta a primit sentința civilă nr. 8746 din 04 noiembrie 2005 odată cu somația emisă în dosarul de executare nr. 97/2007 al Biroul Executorului Judecătoresc " ", după cum chiar aceasta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată. Or, respectiva somație a fost primită la data de 26 iunie 2007, conform ștampilei aplicate de oficiul poștal, ceea ce face împlinit termenul de revizuire de o lună și respectiv de 15 zile din data de 26 iulie 2007 și respectiv 13 iulie 2007, în timp ce prezenta cerere a fost introdusă la data de 17 februarie 2009, cum corect a reținut instanța de fond.
De altfel, chiar formularea cererii de revizuire ce a fost calificată ca o contestație în anulare ce a făcut obiectul judecății în dosarul nr- face dovada că s-a cunoscut de existența acelei hotărâri judecătorești, iar acea cerere a fost introdusă la data de 08 octombrie 2007 ceea ce face dovada certă a faptului că s-a luat la cunoștință de hotărârea judecătorească atacată, iar cererea de revizuire nu poate fi decât tardivă.
Împotriva deciziei din apel, revizuienta a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 Cod de procedură civilă, arătând în esență următoarele:
Recurenta a arăta că în perioada respectivă Fundația a fost lipsită de consilierea de specialitate a unui jurist.
Pe de altă parte, nici instanțele de judecată, de fond și apel, în virtutea rolului activ al justiției, nu s-au străduit să pătrundă mai în adânc cauza supusă actului de justiție, cantonându-se în detalii formale ale acestuia.
Mai trebuie arătat că cele două instanțe de judecată, de fond și de apel, au fost la un pas de o rezolvare echitabilă a cazului. Astfel, în sentința nr. 4409 din 19 mai 2009 instanța de bază, pag. 3 alin. 5, se arată că: " trebuie subliniat că prima cerere de revizuire nu poate fi adusă ca probă în litigiul de față pentru a înlătura tardivitatea deoarece, pe de o parte prima cerere fusese oricum introdusă tardiv la acea dată de 08 octombrie 2007, prin raportare la data de 26 iunie 2007". Aceeași mențiune și în Decizia civilă nr. 977, pag. 3, instanței de apel.
Dintr-o eroare de lecțiune a celor două instanțe de judecată, de bază și apel, s-a reținut în soluțiile date în cauză că data introducerii primei cereri de revizuire este 08 octombrie 2007, în realitate este 17 iulie 2007, mai puțin o lună față de termenul legal de introducerii a cererii de revizuire în cazul recurentei.
Așadar, pilonul - tardivității - pe care se sprijină respingerea cererii recurentei de către cele două instanțe de judecată nu există în fapt.
Într-o altă abordare a cazului, a doua cerere de revizuire (ca și altele dinaintea acesteia și de cele care i-au urmat) poate fi considerată drept o cerere de repunere în termen a primei cereri de revizuire, întrucât în viziunea art. 84 Cod de procedură civilă: "cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o de numire greșită".
În această nouă interpretare, excepția introducerii tardive a cererilor care au făcut obiectul analizei celor două instanțe de judecată nu-și mai are rostul.
Analizând actele și lucrările dosarului și decizia atacată prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În considerarea caracterului extraordinar al căii de atac a recursului, legiuitorul impune obligativitatea incadrarii criticilor de nelegalitate formulate de recurent într-unul din motivele de modificare sau de casare, expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă. Revizuienta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7și 8 Cod de procedură civilă. Din examinarea criticilor formulate rezultă că recurenta susține greșita soluționare a excepției tardivității, cu neobservarea prevederilor legale incidente. Apreciind că, de fapt, se critică interpretarea și aplicarea dispozițiilor care reglementează termenul de declarare a căii de atac a revizuirii și luând în considerare și prevederile legale ale art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă (care permit instanței de recurs să dea calificarea legală corectă criticilor formulate de parte), Curtea, constată că, în prezenta cauză, criticile se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, instanța urmând a proceda la analiza din această perspectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, în cazul în care reviziuientul invocă lipsa de apărare (art. 322 pct. 6 Cod de procedură civilă) și imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată (art. 322 pct. 8 Cod de procedură civilă) termenul de revizuire este o lună și respectiv de 15 zile, începând să curgă de la data comunicării hotărârii definitive respectiv de la data incetarii împiedicării.
Așa cum în mod corect au reținut și instanțele de fond comunicarea hotărârii atacate a avut loc în condiții de regularitate procedurală la data de 21 ianuarie 2006. Chiar dacă s-ar lua ca punct de reper pentru calculul termenului de revizuire, data comunicării somației de executare (insotita de copia titlului executoriu) 26 iunie 2007 (recurenta susținând că abia la acest moment a luat cunoștință de hotărâre), cererea de revizuire dedusă judecății în prezenta cauză tot apare ca fiind introdusă cu nerespectarea termenului legal.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că existenta prima cerere de revizuire (calificată de instanța de fond o contestație în anulare și soluționată tot prin admiterea excepției tardivității) nu poate constitui o probă în prezentul litigiu relativă la aspectul tardivității pe considerentul că și această primă cerere de revizuire a fost tardiv introdusă la data de 08 octombrie 2007, potrivit fișei informative a dosarului nr-.
Prin motivele de recurs, revizuienta susține că această primă cerere de revizuire a fost introdusă la data de 17 iulie 2007 (în termen legal) precum și faptul că, în virtutea dispozițiilor art. 84 Cod de procedură civilă, instanța ar trebui să considere că ceea de-a doua cerere de revizuire reprezintă o cerere de repunere în termen a primei cererii de revizuire.
Indiferent de data introducerii primei cererii de revizuire și de numărul de cererii de revizuire formulate, potrivit dispozițiilor legale, termenul de introducere a acestei căi de atac extraordinare de retractare, se calculează de la data comunicării hotărârii definitive atacate (pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 6 Cod de procedură civilă) și respectiv de la data încetării împiedicării (pentru motivul reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 8 Cod de procedură civilă). Legiuitorul nu a reglementat o altă modalitate de calcul a termenului de declarare a acestei căi de atac în ipoteza formulării unor cererii succesive. Astfel, data primei cererii de revizuire nu poate constitui data de la care se calculează termenul de declarare a celei de-a doua cererii, iar ceea de-a doua cerere de revizuire nu poate primi calificarea juridică a unei cererii de repunere în termen a primei cereri.
Instituția repunerii în termen este o instituție juridică distinctă care are o reglementare și o fizionomie proprie, legiuitorul instituind în dispozițiile art. 103 Cod de procedură civilă obligația petentului de a face dovada unei împrejurării mai presus de voința părții, care a împiedicat-o în mod concret și efectiv să îndeplinească actul de procedură, cu condiția complementară de a face cererea de repunere în termen, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării și de a îndeplinii în cadrul aceluiași termen de 15 zile și actului de procedură respectiv. Este evidentă că, aceste cerințe procedurale nu se regăsesc în cauză.
Pe cale de consecință, apreciind că instanțele de fond au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente și că au pronunțat o soluție în acord cu dispozițiile legale, Curtea apreciază recursul ca nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - revizuientă Fundația " Istoric și Națională", împotriva deciziei civile nr. 977 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
Tehnodact.
2ex./02 03 2010
-4.-;
Jud.2-
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
