Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 332/
Ședința publică din data de 26.05.2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea Vicepreședintle Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: George Popa
Judecător - - -
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 431 din 16.11.2006 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect evacuare.
La apelul nominal au răspuns recurentul-pârât personal și pentru intimata-reclamantă, avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că procedura este legal îndeplinită.
Recurentul-pârât, solicită proba cu acte sens în care depune la dosarul cauzei Dispoziția nr. 1778/SR din 19.05.2005. Nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatei-reclamant, nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, arată faptul că este nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de fond întrucât la pronunțarea acesteia nu au fost avute în vedere modificările Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită având obligația să le plătească îmbunătățirile aduse imobilului revendicat.
Arată că susține motivele de recurs formulate în scris.
Av., solicită a se constata că recursul declarat este nemotivat în drept iar urmare analizării motivelor invocate nu a reușit a le încadra în nici unul din punctele art. 304.pr.civ. Nu există nici un motiv de nelegalitate sens în care solicită a se constata recursul nul ca nemotivat.
În cazul în care instanța consideră că recursul este motivat, solicită a se avea în vedere faptul că recurenții nu au avut niciodată calitatea de chiriași această calitate având-o mama pârâtei care după ce s-a căsătorit a locuit împreună cu soțul său într-un apartament.
Cu privire la îmbunătățiri, arată că aceștia au promovat o acțiune împotriva Primăriei Mun. G pentru îmbunătățirile efectuate imobilului revendicat și retrocedat.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul-pârât, în replică, arată faptul că soția sa are calitatea de moștenitoare a chiriașei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 13.437/C/2005, reclamanta a solicitat evacuarea pârâților I și din imobilul situat în G, strada -. -, nr. 6 precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului în litigiu, acesta fiind restituit în baza Legii nr. 10/2001 prin Dispoziția nr. 1778/2005 emisă de Primarul Municipiului G și că pârâții locuiesc în imobil fără a avea un titlu valabil și în ciuda faptului că le-a cerut în repetate rânduri să părăsească locuința.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii susținând că, inițial, în baza contractului de închiriere nr. 85.885/1982, au avut calitatea de chiriași ai imobilului în litigiu alături de părinții lor dar că, ulterior, și-au cumpărat o locuință proprie, mutându-se separat de aceștia.
Pârâții au mai arătat că după ce părinții lor au cumpărat imobilul în litigiu, au vândut imobilul pe care îl achiziționaseră și s-au mutat înapoi cu aceștia astfel încât apreciază că sunt îndreptățiți să locuiască acolo.
Prin sentința civilă nr. 3759 din 26.05.2006 a Judecătoriei Galația fost admisă acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, s-a dispus evacuarea pârâților din imobil aceștia fiind obligați la plata sumei de 770,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâții au avut calitatea de chiriași ai imobilului în baza contractului de închiriere nr. 85.885/1982 încheiat cu statul însă aceștia și-au pierdut drepturile locative ca urmare a cumpărării unui imobil proprietate personală, pârâții mutându-se din imobilul în litigiu.
Faptul că ulterior pârâții și-au vândut locuința achiziționată și s-au mutat din nou cu părinții în imobilul în litigiu nu atrage pentru aceștia calitatea de chiriași ci doar de tolerați în imobilul pe care îl ocupă fără nici un titlu.
S-a mai reținut că, deși mama pârâtei este beneficiara dispozițiilor OUG nr. 40/1999 în calitate de fost chiriaș căruia i s-a prelungit contractul de închiriere, de protecția prevăzută de acest act normativ nu beneficiază și pârâții.
Împotriva sentinței civile nr. 3759/26.05.2006 a Judecătoriei Galați au declarat apel pârâții care au susținut că în mod nelegal și netemeinic au fost evacuați din imobil în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada faptului că anterior i-ar fi notificat solicitându-le să elibereze imobilul.
Apelanții au mai arătat că este adevărat că în anul 1991 au cumpărat un imobil dar, în 2001 l-au vândut pentru a se muta din nou cu părinții care erau bolnavi și în vârstă și necesitau îngrijire și ajutor permanent iar banii obținuți din vânzarea casei lor au fost folosiți pentru repararea și renovarea imobilului în litigiu.
În aceste condiții, apelanții susțin că au drepturi locative proprii, fiind trecuți, de altfel, în fișa suprafeței locative, anexă la contractul de închiriere, și au, totdată, un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea de către noul proprietar a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 431 din 16.11.2006 a Tribunalului Galați apelul declarat de pârâți a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 13 din OUG nr. 40/1999 în sensul că în ceea ce îi privește pe pârâți, prelungirea contractului de închiriere pe care aceștia l-au avut pentru imobilul în litigiu nu poate opera întrucât pârâții au cumpărat și înstrăinat după data de 01.01.1990 o locuință corespunzătoare în aceeași localitate.
S-a mai reținut că, deși pârâții au drepturi locative proprii, fiind trecuți în fișa suprafeței locative, ei nu beneficiază de protecția prevăzută de OUG nr. 40/1999.
De asemenea, s-a reținut că în favoarea pârâților nu poate fi recunoscut nici dreptul de retenție asupra imobilului întrucât aceștia nu au formulat o cerere reconvențională în acest sens, în termenul prevăzut de lege.
Împotriva deciziei civile nr. 431 din 16.11.2006 a Tribunalului Galați au declarat recurs pârâții criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, aceștia au susținut că au drepturi locative proprii asupra imobilului în litigiu, drepturi ce decurg din contractul de închiriere nr. 85.885/1982 și au, totodată, dreptul la încheierea unui nou contract de închiriere cu noul proprietar al imobilului, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 40/1999, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că în perioada 1991-2001 au dobândit și au vândut un alt imobil câtă vreme acesta nu făcea parte din fondul locativ de stat.
Recurenții au mai arătat că este culpa instanței de fond că nu a calificat pretențiile pe care le-au formulat încă de la prima prezentare în instanță ca fiind o cerere reconvențională și că sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilului precum și la recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului până la data achitării integrale a contravalorii acestor despăgubiri de către noii proprietari cărora aceste îmbunătățiri le profită.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a redobândit proprietatea imobilului în litigiu, situat în G, strada -. -, nr. 6 ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27.671 din 16.10.1998, încheiat între Primăria Municipiului G și numiții și.
Pârâții și locuiesc în imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, împreună cu numita, reclamanta considerând, însă, că aceștia nu au drepturi locative proprii ci au doar calitatea de tolerați, acesta fiind și motivul pentru care au solicitat evacuarea lor din imobil.
Curtea reține că în contractul de închiriere nr. 85.885/1982 care a fost înregistrat la Primărie în forma lui finală sub nr. 63.730 din 16.06.2006, contract în vigoare la momentul la care reclamanta a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, apare, în calitate de chiriaș, doar numita, nu și cei doi pârâți.
În aceste condiții, în mod legal au reținut instanțele că, în conformitate cu prevederile OUG nr. 40/1999, reclamanta avea obligația încheierii unui nou contract de închiriere numai cu numita.
De protecția instituită prin actul normativ mai sus menționat nu beneficiază și pârâții întrucât, așa cum s-a arătat deja, aceștia nu au calitatea de chiriași ai imobilului în litigiu.
Este adevărat că în anexa la contractul de închiriere nr. 85.885/1982 la rubrica "Titularul contractului de închiriere și membrii familiei care locuiesc împreună cu acesta" figurează și numele pârâtei.
Anexa respectivă, depusă de pârâți la dosar, datează, însă, din anul 1982.
De atunci, așa cum au reținut și primele două instanțe și cum, de altfel, rezultă și din susținerile pârâților, aceștia s-au mutat din imobilul în litigiu, respectiv în anul 1991, întrucât au cumpărat un imobil în care au locuit până în anul 2000.
Plecarea pârâților din imobilul în litigiu echivalează cu părăsirea acestuia în înțelesul legislației locative cu consecința pierderii oricăror drepturi locative.
De altfel, în fișa locativă din anul 1996 și în contractul de închiriere nr. 63.730/2006, pârâta nici nu a mai fost trecută, astfel încât aceasta nu poate invoca drepturi locative proprii.
În ceea ce îl privește pe pârâtul, acesta nu a avut niciodată vreun drept locativ asupra imobilului în litigiu nefigurând în fișa locativă nici în 1982 și nici în 1996.
În consecință, câtă vreme chiar pârâții recunosc că au plecat din imobil întrucât și-au achiziționat o locuință proprie iar aceștia nu figurează în fișa locativă a imobilului, în mod corect au reținut instanțele că ei nu au drepturi locative proprii și, prin urmare evacuarea dispusă este pe deplin justificată.
Deși pârâții susțin prin motivele de recurs că beneficiază de prevederile OUG nr. 40/1999 în sensul că reclamanta este obligată să încheie și cu ei un nou contract de închiriere, Curtea constată că această susținere este nefondată.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația ce îi revenea în conformitate cu dispozițiile art. 11 din actul normativ mai sus menționat, în sensul că a notificat-o pe fosta chiriașă, respectiv, în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, motivul pentru care acest contract nu s-a materializat fiind tocmai acela că pârâții au solicitat să fie și ei incluși în calitate de chiriași.
De protecția instituită prin textul legal mai sus menționat nu beneficiază, însă, și pârâții întrucât aceștia nu aveau calitatea de chiriași la momentul restituirii imobilului către reclamantă, fiind singura care putea pretinde drepturi locative proprii.
În ceea ce privește pretențiile formulate de pârâți având ca obiect plata despăgubirilor pentru îmbunătățirile aduse imobilului și recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a acestora, Curtea constată că în mod corect instanțele au reținut că acestea nu pot fi acordate în condițiile în care pârâții nu au formulat o cerere reconvențională în acest sens.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond pârâții au arătat că toate economiile pe care le-au avut le-au investit în imobilul în litigiu dar aceasta nu echivalează cu formularea unor pretenții proprii întrucât pârâții nu au precizat în mod expres nici în ce au constat aceste investiții, nici valoarea lor și nici că doresc să fie despăgubiți.
Susținerea potrivit căreia instanța de fond era obligată să califice cererea lor ca fiind o cerere reconvențională nu poate fi primită întrucât o asemenea cerere este lăsată la latitudinea pârâtului iar pe de altă parte ea trebuie să îndeplinească anumite condiții instanța fiind obligată să se pronunțe strict numai cu privire la cererile cu care a fost investită.
Pentru considerentele arătate, constatând că niciuna dintre criticile formulate de pârâți prin motivele de recurs nu este întemeiată, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, menținând ca legală decizia civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâțiiși, împotriva deciziei civile nr. 431 din 16.11.2006 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. și tehnoredactat motivare decizie /25.06.2009
decizia AP/30.06.2009
2 ex./30.06.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători:.
Președinte:Irina Alexandra Boldea VicepreședintleJudecători:Irina Alexandra Boldea Vicepreședintle, George Popa
