Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.34/2009-
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în comuna, sat. de, nr.32, județul B, împotriva sentinței civile nr.729/LM din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanțe faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 28.12.2008 întâmpinare din partea intimatei contestatoare, după care:
Văzând faptul că recurenta a solicitat judecarea prezentului recurs și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 729/LM din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 24312/24.03.2008, emisă de intimată, pe seama contestatoarei, intimata fiind obligată să reactualizeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care, s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatoarei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr.18234/1986. Prin decizia cu numărul 24312/1990 contestatoarea a fost înscrisă la pensie de urmaș după defunctul său soț. În urma recalculării drepturilor de pensie de urmaș intimata a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. În urma acestei recalculări s-a stabilit pensia de urmaș a contestatoarei în funcție de pensia pentru limită de vârstă de care ar fi beneficiat defunctul său soț.
Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia, întrucât a apreciat că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 30 de ani și nu la 15 de ani așa cum prevede HG 1550/2004.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Tribunalul având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, s-a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al șotului contestatoarei era Legea nr.3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit trasă concluzia că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat însă că este cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai, instanța constatând că din adeverința emisa de Compania Naționala a -B Sucursala B, depusă de contestatoare în probațiune, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art. 43 alin.3 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, a admis contestația conform dispozitivului sentinței recurate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, recursul fiind formulat în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei contestate ca temeinică și legală.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale, făcând trimitere la dispozițiile Legii nr. 19/2000 în condițiile în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, invocând totodată și prevederile art. 2 al.1 din HG nr. 1550/2004.
Arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.2 al. 1 din HG nr.1550/2004 și faptul că orice comparație cu actuala lege a pensiilor este irelevantă, actul normativ cu caracter special în baza căruia s-au evaluat pensiile fiind HG nr. 1550/2004 iar pensiile care fac obiectul recalculării sunt cele care au fost stabilite anterior datei de 01.04.2001, pe baza altor reglementări decât cele ale Legii nr. 19/2000.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2006, legea nr. 3/1977 și Legea nr. 19/2000.
Legal citată intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate în totalitate ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 18234/1986, iar prin decizia nr. 24312/1990 contestatoarea a fost a fost înscrisă la pensie de urmaș după defunctul soț.
Conform adeverinței emisă de Compania Națională a SA-Sucursala B, acesta a desfășurat o activitate de peste 15 ani în zona I de radiații.
Referitor la legea aplicabilă în speță, în mod corect a apreciat instanța de fond prin raportare la dispozițiile cuprinse în OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Astfel, chiar dacă antecesorului reclamantei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977 la recalcularea pensiei nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie raportat la art. 20, 43 și 77 din legea nr. 19/2000 modificată și completată, în mod corect reținând prima instanță că dispozițiile legale invocate de intimată nu pot fi interpretate în mod rigid, cu nesocotirea reglementărilor ulterioare în materie, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, principiu consacrat prin OUG nr. 4/2005.
Astfel, scopul acestor dispoziții legale a fost acela de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul a pensiilor, aspect ce rezultă și din dispozițiile art. 2 din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere aceste considerente instanța apreciază că în mod temeinic și legal s-a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din legea nr. 19/2000, criticile formulate de recurentă în acest sens nefiind fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în comuna, sat. de, nr.32, județul B, împotriva sentinței civile nr.729/LM din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 22.01.2009
- dactilografiat grefier - 02.02.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
