Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 346/
Ședința publică din 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în S,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.275 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 4157/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pârâta recurentă, pentru reclamanții intimați și lipsă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, fiind timbrat legal cu suma de 5,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar (filele 10 și 11 dosar), după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pârâta recurentă susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată și admiterea cererii sale reconvenționale în sensul obligării reclamanților intimați la plata contravalorii investițiilor făcute în imobil, reprezentând B și canalizarea făcută de ea la imobil.
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral în fața instanței, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 483 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sighișoaraa fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta și, în consecință: a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în localitatea S,-, înscris în nr. 343 S, sub, nr. top. 1244/1, compus din apartament cu două camere, bucătărie, de alimente și acces WC; a respins ca nefondată acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională și a stabilit în sarcina pârâtei obligația de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 809,3 lei.
Apelul declarat de pârâta a fost admis prin Decizia civilă nr. 275 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, care a desființat în parte hotărârea atacată și a trimis spre rejudecare acțiunea reconvențională Judecătoriei Sighișoara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Mureșa constatat că acțiunea reconvențională formulată de pârâta nu a fost soluționată în întregime de instanța de fond, încălcând dispozițiile art.129 alin. 6 Cod procedură civilă, motiv pentru care a dispus rejudecarea acestei cereri incidentale.
În privința cererii principale, instanța de apel a constatat că a fost legal și temeinic soluționată, în conformitate cu manifestarea de voință a părților exprimată în contractul de închiriere și în actul adițional.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, solicitând respingerea pe fond a acțiunii principale formulată de reclamanții și.
Pârâta a criticat dezlegarea dată acțiunii principale de instanța de fond și cea de apel, considerând că au fost încălcate dispozițiile nr.OUG 44/1999 prin care i s-a prelungit contractul de închiriere pe o perioadă de 5 ani de la data restituirii imobilului de către Statul Român, în condițiile în care, reclamanții au notificat-o pentru evacuare doar după 4 ani și 2 luni.
O altă critică adusă de pârâtă se referă la modul în care a fost soluționată acțiunea reconvențională, pe care o consideră a fi fondată.
Reclamanții nu au formulat întâmpinare, însă, în concluziile scrise au considerat recursul ca nefondat.
Verificând decizia atacată, prin prisma criteriilor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Declarația de recurs formulată de pârâtă nu indică motivul de nelegalitate pe care se întemeiază, însă, considerentele recursului face posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
II. Pârâta critică hotărârea instanței de fond și cea de apel, susținând că soluționarea cauzei s- făcut fără a ține cont de dispozițiile nr.OUG 40/1999 ( și nu nr.OUG 44/1999 așa cum din eroare susține pârâta ) referitoare la prelungirea contractului de închiriere a imobilului restituit de Statul Român foștilor proprietari.
Criticile sunt nefondate pentru că în cauză pârâta a beneficiat de drepturile conferite de nr.OUG 40/1999. Potrivit art. 1 din acest act normativ, contractul de închiriere privind suprafețele locative cu destinație de locuință se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței. Părțile au convenit că închirierea spațiului, începând cu data de 10.03.2003 pentru ca mai apoi, prin act adițional, închirierea să fie prelungită până la data de 31.12.2007
Perioada de 5 ani a fost respectată de reclamanți, împlinindu-se încă din anul 2004.
Pe de altă parte, se observă faptul că deși contractul de închiriere a fost încheiat abia în anul 2003, reclamanții au devenit proprietari al imobilului din litigiu încă din 19.11.2002, când prin Dispoziția nr. 479, imobilul a fost restituit reclamanților. Așadar, pârâta a locuit în imobilul proprietatea reclamanților din luna noiembrie 2002, iar acțiunea prin care s-a solicitat evacuarea a fost înregistrată în luna ianuarie 2008. Este adevărat că art. 14 din nr.OUG 40/1999, se stabilește dreptul chiriașilor la reînnoirea contractului de închiriere, însă, această dispoziție vine în contradicție cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de Statul Român prin Legea nr. 30/1994, în condițiile în care, sarcina pusă problemelor imobilelor restituite este disproporțională cu scopul urmărit, și anume, protecția chiriașului. De altfel, perioada de 6 ani în care reclamanții, în calitate de proprietari, au fost obligați să cedeze pârâtei folosința imobilului, este mai mult decât suficientă pentru a asigura pârâtei posibilitatea de a-și găsi altă locuință.
Văzând că potrivit art. 20 alin.1 din Constituția României, stabilește prioritatea normelor cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte față de legislația internă, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel a aplicat corect legislația în materie.
Nu pot fi primite nici criticile referitoare la acțiunea reconvențională,în condițiile în care, Tribunalul Mureșa dispus rejudecarea acesteia de către instanța de fond.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtei iar pentru că căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în recurs, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, cu domiciliul în S,-, județul M, împotriva Deciziei civile nr. 275 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./06.05.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
