Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 348/
Ședința publică din 24 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul, domiciliat în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.l64/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în sumă de 1,50 lei și a chitanței nr.- din 26 septembrie 2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 107,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 17 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la nr.4168/2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestuia din imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului situat în Rm.V,-, județul V, constând în cameră, bucătărie din cărămidă acoperită cu țiglă, WC, beci și alee de acces, să fie obligat pârâtul să-i respecte proprietatea și posesia pentru terenul în suprafață de 459 mp. situat în-.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul bunurilor anterior menționate în baza sentinței civile nr.4190 din 9 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr.7709/2003. Bunurile provin de la părinții reclamantului G și, care prin actul de vânzare-cumpărare nr.6880 din 18 iulie 1994 le-a cumpărat de la.
Încă din anul 2003 pârâtul ocupă imobilele și le stăpânește fără drept, deși în rânduri repetate i s-a solicitat de către reclamant să le elibereze.
Cererea a fost timbrată potrivit chitanței de la fila 2 dosar și a chitanțelor cu nr.5-26.06.2006 și 5-27.06.2006 în sumă de 2.000.000 lei.
S-a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare nr.6880 din 18 iulie 2004, din care rezultă că și G au cumpărat de la terenul în suprafață de 459 mp. împreună cu o cameră, o bucătărie din cărămidă acoperite cu țiglă, un WC, un beci și 1/3 dintr-o alee de acces situate în intravilanul municipiului Rm.V nr.56.
S-a mai depus la dosarul cauzei sentința civilă nr.4190 din 9 septembrie 2003 din care rezultă că reclamantul este proprietarul exclusiv al bunurilor anterior menționate, potrivit tranzacției încheiată la 9 septembrie 2003 prin care s-a dezbătut averea succesorală a autorului
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că titlul invocat de reclamant cu privire la proprietatea terenului de 459 mp. prin care s-a dezbătut succesiunea autorului G este discutabil, întrucât acesta nu era proprietarul întregii suprafețe de teren, iar tranzacția încheiată între moștenitorii autorului G nu îi este opozabilă.
În ce privește camera, bucătăria, beciul și WC-ul pe care le ocupă acesta și din care i se solicită evacuarea, precizează că le deține cu acordul reclamantului și a mamei sale, încă din anul 1999, când, mama pârâtului și a lui - mama reclamantului s-a mutat la fiica acesteia -.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a chemat în judecată pe pârâții, și -a, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea lor să refacă acoperișul imobilului, casa cu parter și etaj, situat în Rm.V,-, proprietatea pârâților, astfel încât acoperișul acesteia să nu mai depășească acoperișul casei lui situat la nr.36 de la aceeași adresă, să fie obligați pârâții să-i plătească suma de 5.000.000 lei ce reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-a adus camerei și bucătăriei în litigiu.
În motivarea cererii reconvenționale, reconvenientul a arătat că acoperișul casei pârâților este edificat în așa fel încât are un intrând pe sub acoperișul casei lui pe o lățime de cca.1 m și lungime de cca. 10, iar datorită acestei situații imobilul reconvenientului este afectat. Recunoaște că a ocupat construcțiile menționate de reclamant în cerere, dar precizează că a avut acordul pârâtei, mama reclamantului și a adus o serie de îmbunătățiri imobilului care era degradat la data la care a intrat în posesia pârâtului. Aceste îmbunătățiri constă în înlocuirea unor lanteți la acoperiș în valoare de 2 milioane lei, refacerea tavanului bucătăriei și înlocuirea podelei bucătăriei cu scândură.
Martorii audiați în cauză (fila 37 și 38 dosar) au arătat că imobilele rămase de la autoarea sunt locuite de către pârâtul.
Din declarațiile acelorași martori, instanța a reținut că nu se confirmă susținerea pârâtului, potrivit căreia, în momentul ocupării încăperilor ar fi avut acordul reclamantului și al mamei sale, pârâtul nefiind în măsură să dovedească cu propriile probe susținerile sale.
Expertul desemnat în cauză a individualizat terenurile ce aparțin reclamantului și pârâtului, concluzionând că pârâtul ocupă din proprietatea reclamantului suprafața de 246,13 mp. teren arabil și 42,09 mp. teren intravilan aferent curții proprietatea reclamantului.
Prin sentința civilă nr.3413 din 3 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr.4168/2005 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, județul V, împotriva pârâtului, domiciliat în Rm.V,-, județul V, iar pârâtul a fost obligat să respecte reclamantului proprietatea și posesia pentru terenul în suprafață de 246,13 mp. arabil, situat în Rm.V,-, individualizat de expertul în raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus evacuarea pârâtului de pe terenurile anterior menționate și din imobile, constând în cameră, bucătărie din cărămidă, acoperită cu țiglă, WC și beci situate în-, județul
S-a respins cererea reconvențională formulată la fila 11 dosar de reconvenientul, în contradictoriu cu, domiciliată în-, cu același domiciliu și -a, domiciliată în Rm.V, Calea lui nr.76, -.15,.B,.7, județul V, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 900 RON cheltuieli de judecată.
În baza sentinței civile nr.3739/1990, autoarea, bunica reclamantului și mama pârâtului a primit în proprietate în urma partajului purtat de pe urma autorului 42,09 mp. teren intravilan, un WC, un beci și terenul în suprafață de 459 mp. arabil. Expertul desemnat în cauză a concluzionat că acest teren are suprafața reală de 457,47 mp.
Suprafața de teren anterior menționată împreună cu încăperile au fost înstrăinate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.6880/1994 lui și, părinții reclamantului. După decesul lui, moștenitorii acestuia au dezbătut succesiunea, pronunțându-se în acest sens sentința civilă nr.1625/2002 a Judecătoriei Rm.V, prin care reclamantul a primit în lot terenul în suprafață de 457,47 mp. o cameră, bucătăria din cărămidă, WC, beci, cu alte cuvinte, toate bunurile dobândite de părinții săi în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.6880/18 iulie 1994.
Prin sentința civilă nr. 3739/1999, pârâtului i-a revenit în proprietate terenul în suprafață de 248,71 mp.
Cu toate acestea, potrivit constatărilor expertului desemnat în cauză, pârâtul a ocupat și 246,13 mp. teren extravilan din proprietatea reclamantului.
De asemenea, a mai concluzionat expertul că în mod nelegal pârâtul ocupă 42,09 mp. suprafață aflată în curtea casei și nu îi permite reclamantului accesul în camerele și beciul ale căror proprietar este.
Față de cele reținute în temeiul art.480 Cod civil, instanța a obligat pârâtul să respecte proprietatea și posesia reclamantului pentru terenul în suprafață de 426,13 mp. situat în str.-.- nr.56, așa cum a fost individualizat în raportul de expertiză întocmit de expertul, precum și a suprafeței de 42,09 mp. intravilan situat în-, individualizat de asemenea de expert.
În baza aceluiași articol de lege, s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilele cameră, bucătărie de cărămidă acoperită cu țiglă, WC și beci, situate în Rm.V,-.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, aceasta a fost respinsă ca nefondată, avându-se în vedere faptul că pârâtul nu a solicitat și nu a depus probe în dovedirea cererii sale, iar potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății este dator să o dovedească.
Împotriva sentinței și în termen legal a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În esență, apelantul a susținut că sentința este fundamentată pe o apreciere eronată a probelor administrate incomplet și a rezolvat greșit litigiul, atât sub aspectul capătului de cerere privind revendicarea, cât și cel privind evacuarea.
În motivarea apelului, reia susținerile invocate la instanța de fond prin întâmpinarea cu caracter reconvențional, aducând și alte completări, expuse într-o formă pur literar-juridică și care nu au incidență în cauza dedusă judecății.
Prin decizia civilă nr.164/A din 17 iunie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul reținând următoarele:
Pe baza principiului devolutiv al apelului, tribunalul a completat probatoriul cu: interogatoriu, înscrisuri, o nouă expertiză tehnică topografică, întocmită în cauză de expert G, ce a concluzionat că terenul în litigiu este proprietatea reclamantului iar construcțiile sunt edificate în limita proprietății sale.
Expertiza tehnică a identificat terenul în litigiu în raport de sentința civilă nr.4190/9.IX.2003, sentința civilă nr.3739/21.VIII.1999, schița anexă, contractul de vânzare-cumpărare prin care G vinde suprafața de teren de 459 mp. fiicei sale și soțului ei, și a stabilit că suprafața de 42,09 mp. pe care se află edificate construcțiile: o cameră și bucătăria, aparțin reclamantului și este ocupată nejustificat de către pârât.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cele două faze procesuale, a rezultat că sentința este legală, reclamantul fiind proprietarul construcțiilor, a terenului, situație ce impune evacuarea pârâtului.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate invocând în termeni generali dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- în mod greșit s-a admis acțiunea în evacuare, referitor la construcțiile aflate pe terenul în litigiu, deoarece această acțiune este specifică raporturilor locative, situație în care trebuia respinsă acțiunea ca inadmisibilă;
- pentru al doilea capăt de cerere, instanța dispune respectarea dreptului de proprietate și posesie și nu obligarea recurentului să lase în proprietate și posesie bunurile imobile, ceea ce nu echivalează cu revendicarea;
- instanțele au fost lipsite de rol activ, deoarece trebuiau să constate că recurentul-pârât este proprietarul imobilelor în litigiu în baza testamentului încheiat în formă autentică de pe urma lui, testament încheiat la data de 25 ianuarie 1985;
- instanța a dat o interpretare eronată concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în apel d e ing.expert G care a precizat că terenul de 828,98 mp. trebuie să rămână în proprietatea recurentului-pârât și doar suprafața de 586,93 mp. să fie atribuită intimatului-reclamant.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește prima critică, aceasta este nefondată, deoarece prin acțiunea introductivă intimatul-reclamant a solicitat revendicarea terenurilor și a construcțiilor aflate pe acesta care îi aparțin în proprietate, invocând dispozițiile art.480 Cod civil.
Cum proprietarul terenului este și al construcțiilor aflate pe acesta, prin accesiune imobiliară este logică admiterea acțiunii în integralitate.
Nu are nici un fel de relevanță juridică, faptul că s-a dispus revendicarea de pe teren și evacuarea din imobilele construcții atâta vreme cât s-a stabilit fără putință de tăgadă că intimatul-reclamant este proprietar și își exercită prerogativele ce decurg din acest drept, respectiv posesia, folosința și dispoziția.
Reclamantul este proprietar în temeiul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la, iar scopul acestui articol este apărarea proprietății și pentru că nu se poate ajunge la o protecție absolută a dreptului de proprietate, rolul Convenției rămâne acela de a veghea ca inerentele privări de proprietate să se facă numai cu respectarea condițiilor impuse de legi și tratate pentru a se putea asigura o cât mai eficientă apărare a acestui drept.
Este evident că reclamantul deține un "bun" în accepțiunea aceluiași articol precizat mai sus, reprezentat de sentința civilă nr.3739/1990 prin care averea autoarei s-a partajat, a sentinței civile nr.4190/2003, precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr.6880/1994, prin care bunurile care au rezultat din sentința de partaj au fost înstrăinate către părinții reclamantului.
Astfel, prin atitudinea recurentului-pârât intimatul-reclamant a fost privat de acest "bun" fiind încălcat art.1 din Protocolul nr.1 și fiind vorba de unul din drepturile fundamentale ale drepturilor omului, respectiv dreptul de proprietate, s-au încălcat și dispozițiile art.11 și art.20 din Constituție, situație în care dacă ar exista un conflict între dreptul intern și practica, în acest caz este obligatoriu de către instanță aplicarea acestei practici.
De altfel, atâta vreme cât recurentul-pârât nu poate opune intimatului-reclamant un titlu legal de proprietate, în mod corect a fost admisă acțiunea.
Cea de-a doua critică este pur formală, deoarece în mod legal prima instanță a dispus respectarea dreptului de proprietate și posesie în favoarea intimatului-reclamant, formulă ce echivalează evident cu acțiunea în revendicare și nu există o formulă sacramentală și anume "să lase în deplină proprietate și posesie" imobilele solicitate.
A treia critică este de asemenea nefondată, deoarece pe de-o parte actul de care se prevalează recurentul-pârât și anume testamentul autentificat nu a fost depus de către acesta pe tot parcursul judecății procesului la instanța de fond, deși a fost prezent la toate termenele, deci proba nu a fost administrată în termen legal, iar pe de altă parte, testamentul nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nu a fost valorificat cu ocazia partajului succesoral finalizat prin sentința civilă nr.3739/1990, ulterior bunurile fiind înstrăinate către părinții intimatului-reclamant în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.6880/1994.
În fine, ultima critică face referiri exprese la faptul că instanța de apel nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în apel d e către ing.expert G, această critică putând fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, care avea următorul conținut "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii", text de lege care a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.219/2005.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.314 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât și în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.l64/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâtele ȘI.
Obligă pe recurentul pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./3.11.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
