Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 350/2009-
Ședința publică din 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Roman Florica | |
R - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestator, cu domiciliul în nr. 71 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1023/LM/2008 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1023/LM/2008 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fostadmisăa fostadmisă în parte contestația formulata de contestatoarea in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și in consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/28.05.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei si obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/27.02.2006 fost recalculată pensia contestatoarei,
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 01 octombrie 2004 fost Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la articolul 8 o vechime integrală în muncă de 25 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 aliniatul 1 din HG1550/2004, care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ", ar trebui concluzionat că, într-adevăr, stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 25 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și, pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile articolului 2 aliniatul 1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă in temeiul articolului 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr. 226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la Legea nr. 226/2006. Art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale, în speța CFR
În concluzie funcția și locul soțului contestatoarei încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006, acesta îndeplinind funcții care concura la siguranța circulației.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș în temeiul Legii nr. 3/1977, iar recalcularea pensiei acesteia s-a efectuat corect, conform dispozițiilor legale în vigoare.
Consideră că instanța a apreciat greșit starea de fapt și a aplicat greșit în speță dispozițiile Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 226/2006, care nu sunt incidente deoarece defunctul soț al intimatei nu a desfășurat activitate în locurile de muncă și în condițiile speciale prevăzute de aceste legi, activitatea acestuia fiind încadrată în grupa I-a de muncă, conform prevederilor legale în vigoare la acea vreme și care i-au dat doar dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă la vârsta de 50 de ani, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006 neputând fi aplicate retroactiv.
Apreciază că instanța de fond este în eroare referitor la interpretarea articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006 nu conțin nici o dispoziție ce să impună aplicarea prevederilor acestora la situații juridice anterioare adoptării lor, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, deci, în cazul intimatei nu pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 226/2006 sau Legii nr. 19/2000, voința implicită a legii noi de a se aplica la situații anterioare neputând fi dedusă din circumstanțe echivoce ci trebuie expres prevăzută.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Deși legal citată, intimata contestatoare nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurentă sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea justă a probelor administrate și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
intimatei, i s-a deschis dreptul la pensie în perioada în care avea aplicabilitate Legea nr. 3/1977 și tot în baza acesteia i s-au calculat și drepturile după deces. Prin decizia nr. -/28.05.2008a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ignorându-se activitatea desfășurată de antecesorul acesteia în condiții speciale - siguranța circulației, reglementate atât prin articolul 19 din Legea nr. 19/2000 cât și prin Legea nr. 226/2006, fiind ignorate de asemenea și prevederile OUG nr. 4/2005 emise de Guvern tocmai în ideea echității, care au consacrat principiul "la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este evident că în raport de starea de fapt, corect a apreciat instanța de fond că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Ori, în condițiile în care Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul articolului 19 aliniatul 2 din Legea nr. 19/2000 și se completează cu dispozițiile acestei legi, prin această nouă lege fiind încadrate în condiții speciale de muncă și alte activități decât cele stipulate în dispozițiile articolului 20 din Legea nr. 19/2000, este evident că în mod corect a stabilit instanța că reclamanta este îndreptățită la recalcularea pensiei sale prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual, în raport de prevederile Legii nr. 226/2006, având în vedere că antecesorul reclamantei a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă la una din unitățile prevăzute în anexele acestei legi, în siguranța circulației în cadrul CFR.
Potrivit articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006, "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale, în speță CFR O - siguranța circulației.
Așadar, corect a concluzionat instanța de fond că funcția și locul activității desfășurată de soțul contestatoarei încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare, este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006, acesta îndeplinind funcții care concură la siguranța circulației.
Articolul 3 aliniatul 1 din Legea nr. 226/2006 stabilește că "Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Articolul 5 aliniatul 1 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Este evident că, prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut decât să pună în practică prevederile legale în materie situației intimatei, dispoziție mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 226/2006 și cei care s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977 sau Legii nr. 19/2000, care îndeplineau de altfel aceleași condiții, motive față de care instanța de fond a interpretat corect, nu greșit, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termeni, criticile fiind neavenite.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclaratde recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestator, cu domiciliul în nr. 71 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1023/LM/2008 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1060/LM/2008 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
decizie: /16.03.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /17.03.2009
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Roman Florica
