Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/
Ședința publică din 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în Hârșova,-,. 41,.A,. 8, județul C, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Hârșova,-, județul C și intimații intervenienți, domiciliată în Hârșova,-,. 41,.A,. 8, județul C și ORAȘUL H PRIN PRIMAR,cu sediul în Hârșova, str. - 1 2. nr. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 319 din 18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât prin av., potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2008 și intimatul reclamant asistat de av., lipsind intimații intervenienți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul recurentului pârât depune la dosarul cauzei, în copie, certificatul fiscal nr. 4257/2004, sentința civilă nr. 578/C din 11.09.2007 pronunțată de Judecătoria Hârșova în acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și, despre care susține că nu este definitivă.
Pentru intimatul reclamant, apărătorul acestuia depune la dosar, în copie, decizie de impunere nr. 1177/2008, în care se atestă suprafața de teren posedată, inclusiv suprafața garajului și, cu titlu de practică judiciară, extras din decizia nr. 391/1992 a Curții supreme de Justiție, precum și chitanța de plată a onorariului de avocat nr. 213/8.02.2008.
Luând act că părțile nu mai au alte înscrisuri de depus ori cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă instanța, fiind lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurentul pârât, avocatul acestuia critică soluția instanței de apel sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând în esență că, tribunalul a modificat în parte soluția instanței de fond și a reținut în mod greșit că depozițiile martorilor nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar și că terenul nu a fost deținut continuu, public și netulburat de autorul reconvenientului.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul menținerii în totalitate, ca legală și temeinică, a sentinței pronunțate de instanța de fond; cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimatul reclamant, apărătorul acestuia pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1847 cod civil și anume, posesia sub nume de proprietar a autorului recurentului. rezultă din însăși declarația autorului pârâtului reconvenient ( filele 75-76), declarațiile martorilor și, adresa emisă de primărie în care se atestă că nu este cunoscut ca proprietar și plătitor de taxe. Intimatul reclamant plătește impozite și taxe pentru toată suprafața de teren. Solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 71/C din 7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul civil nr. 285/RJ/2006, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a respins acțiunea în evacuare formulată de acesta în contradictoriu cu pârâtul.
Totodată, s-a luat act de renunțarea la judecată de către intervenientul Orașul Hârșova prin Primar și s-a respins, ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenienta.
De asemenea, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient, în contradictoriu cu reclamantul și s-a constatat că pârâtul reconvenient a dobândit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat în Hârșova,-, compus din garaj și teren aferent, în suprafață de 121,44 mp.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat, în cauză a reținut următoarele:
Autorul pârâtului reconvenient, numitul, a avut în posesie, din anul 1969 și până la decesul acestuia, intervenit în anul 2003, un garaj, situat în Hârșova,-, utilizat pentru parcarea autoturismului și pentru depozitarea unor obiecte, garaj la care a realizat reparații și îmbunătățiri, fiind cunoscut drept proprietarul acestuia.
După deces, posesia a fost continuată de către pârâtul reconvenient, garajul fiind ocupat de obiecte aparținând acestuia.
Prin HCL nr.33/2001 a Consiliului Local Hârșova, garajul a fost trecut în proprietatea privată a orașului, urmând să aibă destinația de garaj pentru autovehiculul instituției, hotărâre care nu a fost executată, astfel încât posesia pârâtului reconvenient și a autorului acestuia nu a fost întreruptă.
Prin Dispoziția Primarului Orașului Hârșova nr.639/21.12.2001 s-a dispus, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea către numita a unei suprafețe de 900 mp teren și a clădirii amplasate pe acesta, și care au fost vândute reclamantului, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.261/2004.
Se reține că, prin acest contract nu a fost înstrăinat garajul aflat în litigiu, întrucât nu este menționat în act, acesta aflându-se pe o suprafață de teren ce excede titlului inițial de proprietate al vânzătorului precum și al cumpărătorului, respectiv de 121,44 mp, și care ar constitui terenul aferent garajului.
În raport de această situație de fapt, s-a concluzionat că, autorul pârâtului reconvenient a exercitat, asupra garajului o posesie neîntreruptă, publică, continuă și sub nume de proprietar, posesie ce a fost continuată, în aceleași condiții și de către pârâtul reconvenient.
A fost înlăturată apărarea reclamantului, potrivit cu care posesia pârâtului reconvenient asupra garajului s-ar fi întrerupt în anul 2004, când acesta nu i-a mai permis accesul la construcție, prin aceea că, și în prezent garajul este ocupat de lucrurile personale ale pârâtului reconvenient, astfel încât acesta are atât elementul material al posesiei cât și elementul intențional, acela de a stăpâni bunul sub nume de proprietar.
S-a concluzionat că, întrucât posesia a fost exercitată într-un interval de timp mai mare de 30 de ani, sunt incidente dispozițiile art.1890 cod civil, pârâtul
reconvenient dobândind prin uzucapiune un drept de proprietate asupra garajului.
S-a apreciat că, aceleași condiții nu sunt îndeplinite și în persoana intervenientei, fapt pentru care s-a respins, ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de aceasta.
Referitor la excepția lipsei calității procesual active a reclamantului în acțiunea având ca obiect evacuare, s-a reliefat că, reclamantul nu a probat dreptul de proprietate asupra garajului și asupra terenului aferent acestuia, astfel încât nu are legitimitate procesual activă de a solicita evacuarea pârâtului.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și a respins acțiunea în evacuare formulată de acesta în contradictoriu cu pârâtul, după cum, în mod greșit a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient și a constatat că acesta a dobândit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat în Hârșova,-, compus din garaj și teren aferent, în suprafață de 121,44 mp, hotărârea instanței de fond fiind rezultatul aprecierii eronata a probelor administrate în cauză.
Astfel, s-a susținut că, deși suprafața de teren ce i-a fost vândută și cu privire la care vânzătorul deținea titlu de proprietate este de 900 mp, suprafața ce a rezultat din măsurători este mai mare, fiind inclusă și cea despre care s-a apreciat că reprezintă terenul aferent garajului iar în ceea ce privește construcția cu destinație de garaj, aceasta nu a fost inclusă în contract întrucât se afla în proprietatea Primăriei.
Pe fondul cererii reconvenționale s-a arătat că, pârâtul reconvenient nu a probat că a avut o posesie sub nume de proprietar, întrucât nu este înregistrat în evidențele fiscale, nu a achitat taxe și impozite sub acest titlu.
De asemenea, s-a evidențiat titlului autorului său, acesta având doar folosința garajului, în baza unui contract de închiriere, aspect probat atât cu înscrisuri cât și cu martori precum și cu interogatoriul părților.
S-a mai arătat că posesia exercitată are un caracter discontinuu, atâta vreme cât se recunoaște că din anul 2004 i s-a interzis pârâtului reconvenient accesul la garaj, aspect susținut și de către martorii audiați în cauză.
Soluționând apelul, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 319 din 18.06.2007, prin care a admis apelul declarat de reclamantul iașar împotriva sentinței civile nr. 71/C din 7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Hârșova.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient în contradictoriu cu reclamantul pârât.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâtul reconvenient nu a probat că ar fi dobândit, prin uzucapiune, un drept de proprietate asupra terenului, în același timp nu se poate reține că ar fi dobândit un drept de proprietate asupra garajului, în considerarea calității sale de proprietar asupra terenului, fapt pentru care s-a respins cererea reconvențională.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 319/18.06.2007 a declarat recurs pârâtul, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal admițând apelul reclamantului.
în continuare arătând că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 261 din 24.03.2004 la., reclamantul a cumpărat de la un imobil compus din construție și teren în suprafață de 900. ( din acte, iar din măsurători 1026,15.).
Pentru suprafața de 900. vânzătoarea a fost pusă în posesie conform procesului-verbal nr. 6028 din 15.05.2002.
Cu prilejul întocmirii schiței cadastrale în suprafața de 900. a fost inclusă și suprafața de 31,58. pe care se află edificat garajul, cumpărat în prezent de recurent.
Această suprafață de teren fiind inclusă în suprafața de teren cumpărată de către intimatul reclamant l-a determinat pe acesta să-l acționeze în judecată pe pârât și să solicite evacuarea care a fost respinsă de către instanța de fond și admisă cererea reconvențională formulată de pârât, constatând că este proprietarul terenului pe care s-a edificat garajul, ca efect al uzucapiunii asupra construcției.
Instanța de apel în mod greșit a respins cererea reconvențională cu motivarea că autorul pârâtului nu a exercitat o posesie asupra terenului și privitor la construcție se prezumă că este făcută de proprietarul terenului pe cheltuiala sa până la proba contrară.
Martorii audiați în cauză la cererea recurentului au făcut dovada că autorul acestuia a exercitat asupra imobilului în litigiu o posesie continuă, publică și sunt nume de proprietar, care a fost continuată de către acesta.
Făcând dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
În sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acestui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art. 1890 Cod civil, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, prin art. 1864 din Codul civil se prevede că " orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii", posesiunea fiind " deținerea unul lucru sau folosirea de un drept exercitată de noi înșine sau de altul în numele nostru".
Prin urmare, posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unu drept constă atât în exercitarea în fapt asupra unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretențiunii existenței unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adică simpla detențiune, poate avea loc în numele autorului însuși sau în numele altuia, în acest caz beneficiile posesiunii juridice aparținând celui a cărui pretențiune se manifestă prin intermediul detentorului de fapt.
În conformitate cu art. 1847 cod civil " ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar".
În cauza dedusă judecății, recurentul pârât a solicitat în contradictoriu cu reclamantul și intervenientul să se constate că a dobândit un drept de proprietate, ca efect al uzucapiunii, asupra imobilului situat în Hârșova,-, județul C, compus din garaj și teren aferent în suprafață de 121,44.
Din probele administrate în cauză existente la dosar rezultă că autorul recurentului și după aceea el, nu au exercitat o posesie continuă, publică și sub nume de proprietar asupra imobilului în litigiu.
Autorul său și după aceea recurentul, au folosit garajul în baza contractului de închiriere nr. 24/1973 încheiat cu Primăria Hârșova, contract care este în vigoare și astăzi, fapt ce rezultă din petiția înregistrată sub nr. 1222/2001 la Prefectura Județului C, înaintată de către recurent.
Chiar în cuprinsul petiției înaintate către Prefectura Județului C, recurentul recunoaște existența acestui contract de închiriere, care este în derulare și în prezent.
Prin Hârșova nr. 33/2001 imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea privată a orașului Hârșova, motivat de faptul că acesta este deținut de către petiționar în baza unui contract de închiriere.
În concluzie, recurentul exercitând posesia în numele altuia, respectiv al proprietarului ( orașul Hârșova) în calitate de detentor precar, nu poate beneficia de prevederile Codului civil privind uzucapiunea, oricât ar posesia sa.
În această situație, decizia recurată este legală și temeinică, motiv pentru care urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în Hârșova,-,. 41,.A,. 8, județul C, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Hârșova,-, județul C și intimații intervenienți, domiciliată în Hârșova,-,. 41,.A,. 8, județul C și ORAȘUL H PRIN PRIMAR,cu sediul în Hârșova, str. - 1 2. nr. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 319 din 18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud.
17.03.2008
Dact.gref.
2 ex./20.03.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
