Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 381
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 576/5 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții G, toți domiciliați în,-, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 16/2009( Baroul Prahova ), reprezentat de avocat, lipsă fiind intimații-pârâți G, și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus de către intimații-pârâți o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător.
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,30 lei, atașate și anulate la dosar. În ceea ce privește cererea formulată de intimații-pârâți prin care au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, lasă la aprecierea instanței.
Curtea, ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului, așa cum s-a dispus prin rezoluție.
Curtea, respinge cererea formulată de intimații-pârâți prin care s-a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător,motivat de faptul că intimații au fost citați în termen procedural, așa cum rezultă din dovezile de citare aflate la filele 10-14 dosar.
Avocat a,vând cuvântul,arată că alte cereri nu mai are de formulat. Depune la dosar practică judiciară.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că reclamanții-reclamanți au solicitat evacuarea intimaților-pârâți din imobilul în litigiu în calitate de " persoane tolerate". Această evacuare s-a solicitat pentru lipsă de titlu și un comportament neadecvat.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții G, și,solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în,-, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au aratat că au înstrăinat imobilul în litigiu numitului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.924/2005, reclamanții rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil.
În acest imobil locuiesc și pârâții, care nu au nici un drept locativ, fiind doar tolerați și care, prin comportamentul lor, fac imposibilă conviețuirea și împiedică folosirea normală a locuinței.
Pârâții G, și au formulat întâmpinare, solicitând suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.1064/2005 al Judecătoriei Sinaia, apreciind că dezlegarea dată acestei cauze depinde de soluția pronunțată în dosarul sus-menționat.
Pe fondul cauzei, pârâții au apreciat ca netemeinică cererea reclamanților, arătând că locuiesc în imobilul menționat din anul 1971, pârâtul G fiind fiul celor doi reclamanți, iar împreună cu soția sa, pârâta, au participat la edificarea imobilului și la extinderea acestuia, lucrări care au fost făcute pe cheltuiala exclusivă a pârâților.
Au mai arătat pârâții că în acest imobil s-au născut și locuiesc și cei trei copii ai celor doi pârâți, iar susținerea reclamanților în sensul că au un comportament care face imposibilă conviețuirea este, în condițiile în care pârâții ocupă un spațiu locativ distinct, complet separat de cel al reclamanților, au un comportament civilizat, au locuri de muncă solicitante, fiind plecați la muncă aproape întreaga zi, nu au o altă locuință unde să locuiască și nici nu au posibilități materiale pentru achiziționarea unei alte locuințe, au efectuat lucrările de ridicare și finisare a spațiului în care locuiesc cu bună credință, fără a bănui că părinții lor de răzgândesc după trecerea a 34 de ani și vor solicita evacuarea pârâților (filele 18-19).
La data de 20.11.2007 pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea pârâților reconvenționali la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului unde locuiesc, estimate la valoarea de 65.193,7 lei și acordarea unui drept de retenție asupra spațiului respectiv până la plata contravalorii acestor îmbunătățiri.
În motivarea cererii formulate, reclamanții reconvenționali au arătat că au participat la edificarea întregului imobil în care locuiesc și au făcut cu contribuție exclusivă o extindere a acestui imobil,pentru a putea locui împreună cu familia separat de părinți.
S-a mai arătat că suma solicitată de la pârâții reconvenționali a fost stabilită prin lucrarea de expertiză efectuată în dosarul nr.1064/2005 al Judecătoriei Sinaia (filele 56-57).
Prin încheierea de ședință de la 03.11.2006 s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr.1064/2005 al Judecătoriei Sinaia, dosar având ca obiect cererea în evacuarea pârâților formulată de reclamantul și în care pârâții au solicitat, pe calea cererii reconvenționale,acordarea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu (fila 32).
La data de 10.10.2007, la cererea reclamanților, dosarul a fost repus pe rol, față de soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.1064/2005 al Judecătoriei Sinaia (fila 40).
Prin sentința civilă nr.206/19.02.2008 Judecătoria Sinaiaa respins actiunea in evacuare formulata de reclamantii si ca inadmisibila, anulând ca netimbrata cererea reconventionala, compensând cheltuielile de judecata efectuate de parti.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că rin p. contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.924/13.04.2005 reclamanții și au înstrăinat cumpărătorului imobilul proprietatea acestora, situat în,-, jud. P, compus din teren în suprafață de 602 mp și construcția edificată pe acest teren, act prin care reclamanții și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat, imobil al cărui parter este ocupat de pârâții din prezentul dosar, respectiv de pârâtul G, care este fiul reclamanților, împreună cu soția sa și cu cei trei copii ai acestora, imobil în care locuiesc de peste 30 de ani, potrivit înțelegerii inițiale a părților.
Mai arată instanța de fond că, în ceea ce privește susținerea reclamanților referitoare la imposibila conviețuire datorată comportamentului pârâților, acest motiv al cererii reclamanților nu a fost dovedit prin probele administrate în dosar, în condițiile în care prin adresele emise de Poliția orașului se atestă existența unor conflicte cu familia cumpărătorului, care este proprietarul de drept al imobilului în litigiu și nu cu familia reclamanților iar martorii și G nu au relevat existența unor conflicte atât de grave între familiile celor două părți încât conviețuirea acestora să devină imposibilă, între părți existând doar neînțelegeri care au determinat răcirea relațiilor dintre cele două familii, care au ajuns să se evite reciproc, cu atât mai mult cu cât reclamanții ocupă un nivel al locuinței în litigiu, iar pârâții un alt nivel, fiecare având accese separate la locuințele lor.
Precizează instanța de fond că acțiunea în evacuare este o sancțiune a nerespectării obligațiilor contractuale dintre proprietar și chiriaș care presupune existența unui contract de închiriere între cele două părți, prin care locatorul pune la dispoziția locatarului folosința pe timp determinat și, în schimbul unei sume de bani denumite chirie, un bun imobil individual determinat, ori, în cauza de față astfel de raporturi contractuale nu au existat între reclamanți, pe de o parte și pârâți, pe de altă parte, în condițiile în care aceștia din urmă au construit și finisat etajul construcției unde locuiesc, având acordul reclamanților, în calitatea lor de proprietari ai terenului pe care s-a ridicat imobilul în litigiu, fiind astfel constructori de bună-credință, ceea ce atrage, eventual, cercetarea aplicării dispozițiilor art.494 cod civil astfel încât acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
Motivează instanța de fond că, referitor la cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali, prin care aceștia au solicitat pârâților reconvenționali contravaloarea îmbunătățirilor constructive aduse locuinței pe care o ocupă, se reține că reclamanții reconvenționali nu au înțeles să satisfacă cerința achitări taxei judiciare de timbru aferente pretențiilor invocate, sens în care se vor aplica dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, respectiv anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și evacuării pârâților din imobilul proprietatea lor.
În motivarea apelului apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, reținând că nu există contract de închiriere între părți, întrucât o asemenea situație nu poate duce la concluzia că un tolerat nu poate fi evacuat,cât timp nimeni nu poate fi obligat să conviețuiască în același imobil cu alte persoane care nu au niciun titlu.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada unui comportament al pârâților de natură a le face viața imposibilă cât timp la dosar s-au depus adrese din partea Poliției precum și Hotărârea nr.4/20.02.1986 care atestă o asemenea situație, de peste 30 de ani pârâții aducându-le injurii, amenințându-i, lovindu-i etc.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 1427/310/15.04.2008.
Prin decizia civilă nr. 576/5 nov. 2008 Tribunalul Prahova a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 206/19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu intimații-pârâți G, și ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că, în conformitate cu probele administrate in cauza (acte, martori, interogatorii, expertiza), a rezultat că reclamanții locuiesc împreuna cu paratii in imobilul situat in orașul,-, jud.P, compus din teren in suprafața de 602. si construcția edificata pe acest teren, parter si etaj, de peste 30 de ani, perioada in care pârâții au efectuat o serie de lucrări de imbunatatiri, relatiile dintre parti devenind lipsite de cordialitate din momentul in care a apărut fiul reclamantului din prima casatorie -, data de la care partile nu-si mai vorbesc, evitându-se reciproc, acest lucru fiind posibil datorita faptului ca imobilul are intrări separate, reclamanții ocupând etajul acestuia, iar paratii parterul, fara a exista, insa, scandaluri de natura a atrage aplanarea acestora cu ajutorul politiei.
De asemenea,prin contractul de vânzare-cumpărare nr.924/13.04.2005, reclamanții in calitate de vânzători, au înstrăinat imobilul-demisolul si parterul ocupat de parati, numitului, acesta din urma formulând o acțiune in evacuarea paratilor ce a fost respinsa prin sent.civ.nr.655/22.06.2006 a Judecătoriei Sinaia.
A fost reținută și aplicabilitatea în cauză a art.1410 si urm.civ. care reglementează raporturile juridice de locațiune, ce prevăd ca locațiunea este un contract prin care una din parti numita locator, se obliga sa procure celeilalte parti denumita locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil, in schimbul unei sume de bani numit chirie, caz in care, in situația in care chiriașul nu-si îndeplinește obligația de plata a chiriei, locatorul poate solicita evacuarea locatarului din imobil, sancțiunea evacuării presupunând deci, existenta unui contract de locațiune.
Instanța de apel a apreciat că, atât timp cat intre reclamanți si parati nu au existat raporturi juridice de locațiune, înseamnă că ei nu puteau pretinde evacuarea paratilor din acest imobil, o asemenea pretenție fiind inadmisibila.
Astfel, in mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibila, reținând lipsa unor raporturi contractuale de locațiune intre parti, o asemenea acțiune in evacuare fiind specifica raporturilor juridice de locațiune.
Motivul invocat de catre apelanții reclamanți in sensul ca în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea,reținând că nu există contract de închiriere între părți, întrucât o asemenea situație nu poate duce la concluzia că un tolerat nu poate fi evacuat cât timp nimeni nu poate fi obligat să conviețuiască în același imobil cu alte persoane care nu au nici un titlu,este nefondat întrucât lipsa titlului paratilor asupra parterului imobilului nu justifica evacuarea acestora, care au locuit in imobil cu acordul reclamanților, o asemenea sancțiune putându-se aplica numai in cazul existentei unor raporturi juridice de locatiune si nicidecum in cazul invocarii de către reclamanti a dreptului lor de proprietate asupra imobilului si lipsa titlului paratilor asupra parterului, caz in care, dreptul reclamanților ar putea fi aparat eventual, pe calea acțiunii in revendicare si nu al acțiunii in evacuare.
Critica apelanților reclamanți in sensul ca în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada unui comportament al pârâților de natură a le face viața imposibilă cât timp la dosar s-au depus adrese din partea Poliției precum și Hotărârea nr.4/20.02.1986 care atestă o asemenea situație, de peste 30 de ani pârâții aducându-le injurii, îi amenință îi lovesc, etc. nu poate fi avuta in vedere cat timp, cu probele administrate, reclamanții nu au făcut dovada imposibilei conviețuiri cu paratii, cu atât mai mult cu cat intrările in imobil sunt separate, nu au făcut dovada ca paratii le-au pus in pericol viata si sănătatea, o simpla plângere adresata Poliției la data de 06.02.2007, adică dupa 30 de ani de conviețuire, neputând constitui o dovada in acest sens, plângere din care, de altfel, reiese doar ca paratul G, ar fi provocat deranj pana in jurul orei 3,00 dimineața.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții,apreciind-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a deciziei iar,pe fond, admiterea acțiunii în evacuare.
În motivarea cererii de recurs aceștia au susținut că subzistă motivele de casare prev. de art. 304 pct.8 și 9 proc.civ.în condițiile în care instanța de apel a făcut o greșită aplicarea a legii atunci când a apreciat că apare ca inadmisibilă o acțiune în evacuare formulată de beneficiarul unui drept de abitație împotriva acelora ce ocupă fără titlu un imobil,având calitatea de tolerați.
De asemenea,a făcut o greșită apreciere a probelor administrate atunci când a constatat că nu au făcut dovada comportamentului agresiv al pârâților.
Curtea,examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și si prin raportare la motivele de casare prev. de art. 304 proc.civ.constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod corect în baza probatoriului administrat în cauză că recurenții- reclamanți,titulari ai unui drept de uzufruct viager asupra părții de imobil situat în orașul,str. -,nr.64,jud.P, ocupat fără titlu de intimații-pârâți la care aceștia au efectuat o serie de lucrări de îmbunătățiri.
Acestea au făcut însă o greșită aplicare a legii atunci când au apreciat că acțiunea în evacuare e specifică raporturilor de locațiune,fiind admisibilă numai în condițiile în care se face dovada existenței între părți a unui contract de închiriere. E adevărat că mijlocul procedural prin care locatorul poate obține evacuarea locatarului în condițiile dreptului comun sau în cele reglementate de Legea nr. 114/1996 a locuinței, e acțiunea în evacuare,însă aceasta poate fi utilizată și de titularul unui drept real asupra unui imobil căruia persoanele ce-l ocupă nu-i pot opune un titlu,calitate procesuală activă într-o asemenea acțiune fiind justificată tocmai pe atributele dreptului real respectiv.
În consecință,în cauză subzistând cazul de casare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ.în baza art. 312 alin.(5) proc.civ.Curtea va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei nr. 576/05.11.2008 a Tribunalului Prahova,precum și a sentinței nr. 206/19.02.2008 a Judecătoriei Sinaia,dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond- Judecătoria Sinaia,pentru a se pronunța asupra fondului acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 576/5 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții G, toți domiciliați în,-, județul
Casează decizia civilă nr. 576/5 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința civilă nr. 206/19 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sinaia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond- Judecătoria Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,28 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex/28 mai 2009
f-- Judecătoria Sinaia
a-- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Marilena Panait
