Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 389/R/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător: - -
Grefier:- -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în localitatea nr.135, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 702/LM din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurenta, personal și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 260 din 3 decembrie 2007, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 5 martie 2008 întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei arată că a luat cunoștință despre conținutul întâmpinării; depune la dosar practică judiciară și concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită,în principal,casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare,în subsidiar,modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, respectiv anularea deciziei nr. 25993 din 29 martie 2007 privind recalcularea pensiei în sistemul public, obligarea pârâtei la recalcularea corectă a pensiei prin împărțirea la 20 și nu la 30 de ani, în conformitate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 și la plata diferenței de pensie începând cu data de 1 decembrie 2005, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND.
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 702/LM din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII și în consecință s-a respins contestația față de această intimată.
A fost respinsă formulată de contestatoarea.
Din considerentele sentinței se reține că în ședința publică din 27.09.2007 instanța din oficiu invocă excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii
Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului instanța va admite excepția lipsei capacității de exercițiu a acesteia și va respinge contestația formulata împotriva acesteia.
Prin decizia nr. 25993/29.03.2007 a fost recalculată pensia contestatoarei,obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,70436 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.3 din HG1550/2004 care prevede că: " Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977," ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatoarei, instanța a constat că soțul acesteia nu a desfășurat activitate in condițiile limitativ prevăzute de art. 20 si 43 din Legea nr.19/2000, respectiv in zonă de expunere la radiații o perioada mai mare de 15 ani sau in subteran o perioada mai mare de 20 de ani,ci doar o activitate de 18 ani 9 luni si 8 de zile ( perioada 09.03.1979-30.03.1988 - în subteran, iar perioadele 19.11.1955-01.07.1958, 13.07.1958-31.12.1958, 01.01.1959-03.03.1960 și 13.09.1961-28.02.1967-în zona I de radiații).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea - solicitând admiterea recursului și în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare iarîn subsidiar,modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că sentința este nelegală și netemeinică în primul rând pentru faptul că acțiunea sa a fost întemeiată pe prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 aprobată prin legea nr. 78/2005, iar instanța a motivat respingerea contestației pe dispozițiile art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000, așa încât se impune casarea cu trimitere întrucât consideră că obiectul cauzei, respectiv anularea deciziei pentru recalcularea pensiei cu stagiul corect de 20 de ani nu a fost analizat în conformitate cu Normele Tehnice în aplicarea HG 1550/2004 poziția A 4.5.
Pe fondul cauzei consideră sentința ca nelegală și netemeinică deoarece în conformitate cu adeverințele de la dosar rezultă o vechime totală a antecesorului său de 18 ani, 9 luni și 8 zile din care perioadele 19 noiembrie 1955- 1 iulie 1958, 13 iulie 1958-31 decembrie 1958, 1 ianuarie 1959- 3 martie 1961, 13 septembrie 1961- 28 februarie 1967 se încadrează în procent de 100% în zona de radiații, grupa I de muncă subteran în baza HG nr. 407/1990, HG nr. 267/1990 și HG nr. 1025/2003, iar perioadele 9 martie 1979- 30 martie 1988 se încadrează în procentul de 100% în grupa I de muncă( condiții speciale în baza prevederilor HG nr. 2667/1990, HG nr. 102/2003).
Arată că în aceste condiții potrivit art. A 4.5 din Normele tehnice în aplicarea prevederilor HG nr. 1550/2004- care prevăd că în situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor HG nr. 267/1990 cât și a celor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 57/1998 stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitatea în locuri de muncă în subteran și este evident că cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamanta recurentă este întemeiată.
În drept invocă dispozițiile art. 304 ind 1 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta beneficiază de pensie de urmaș, la data decesului în 1988 soțul acesteia avea vârsta de 59 de ani și nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 3/1977 pentru pensie în raport cu vechimea în muncă, înscrierea contestatoarei la pensia de urmaș s-a făcut abia în anul 1991 când acesta a împlinit vârsta de 55 ani, după intrarea în vigoare a HG nr. 267/1990 în condițiile impuse de art. 11 din acest act normativ.
Prin urmare consideră că înscrierea la pensie în baza HG nr. 267/1990 s-a făcut doar ca și drept la pensie, însă stabilirea și plata pensiei s-a realizat în baza art. 44 lit b din Legea nr. 3/1977, această lege stabilind stagiul complet de cotizare de 30 de ani, așa încât recalcularea pensiei cu acest stagiu este corectă, antecesorul recurentei nedesfășurând activitate de 20 de ani în subteran pentru a fi aplicabile dispozițiile HG nr. 267/1990 și art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind 1 cod procedură civilă, văzând și actele dosarului, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt întemeiate deoarece în mod eronat a apreciat instanța de fond că nu se impune recalcularea pensiei contestatoarei cu stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Din actele de la dosar, rezultă că contestatoarea - este beneficiara unei pensii de urmaș după soțul său pensie stabilită prin decizia nr. 25 993 din 23 aprilie 1991 în temeiul HG nr. 267/1990, art. 11 iar prin decizia cu același număr din 23 martie 2007 i-a fost recalculată pensia cu stagiul complet de cotizare de 30 de ani.
Din cuprinsul deciziei inițiale de pensie rezultă că antecesorul contestatoarei, decedat din cauza unei boli profesionale contactată la locul de muncă în subteran, a avut o vechime de 18 ani, 9 luni și 8 zile în grupa I de muncă, subteran, iar din adeverința nr. 1553/2007 emisă de Compania Națională a - Sucursala B, rezultă că acesta a desfășurat activitate peste 10 ani în grupa I de muncă subteran zona I de radiații și aproape 9 ani în Grupa I de muncă subteran - condiții speciale, în procent de 100%.
HG nr. 267/ 1990 în baza căreia a fost emisă decizia de pensie de urmaș, prevedea la art. 9 lit a posibilitatea pensionării pentru limită de vârstă la 20 de ani lucrați în subteran, iar lit al aceluiași text de lege prevedea posibilitatea pensionării la vârsta de 50 de ani pentru cei care au lucrat efectiv 15 ani în subteran.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din HG nr. 267/1990- stagiul complet de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru persoane care au lucrat în subteran era de 20 de ani indiferent de vârstă.
Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiilor stabilesc la art. 2 alin 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază.
Potrivit dispozițiilor art. A 4.5 din Normele Tehnice de aplicare a prevederilor HG nr. 1550/2004, în situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor HG nr. 267/1990 cât și a celor stabilite potrivit prevederilor Legii nr.57/1998 stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă în subteran.
Prin urmare,în raport de aceste dispoziții legale este evident că reclamanta este îndreptățită la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anul de 20 de ani.
Cum, prin decizia nr. 25993 din 29 martie 2007 emisă de intimată a fost recalculată pensia contestatoarei eronat cu stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, cât era legal, contestația acesteia este întemeiată, astfel că se impunea admiterea contestației, anularea deciziei contestate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani, sens în care urmează a se emite o nouă decizie.
Faptul că contestatoarea nu avea condiții de vârstă pentru pensia de urmaș la data decesului soțului este irelevant în condițiile în care pensia de urmaș i-a fost stabilită în baza HG nr. 267/1990, obiectul prezentei cauze vizând recalcularea pensiei în baza HG nr. 550/2004.
Față de cele reținute, instanța va admite ca fondat recursul în temeiul art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct 9 cod procedură civilă și va modifica în parte sentința în sensul că va admite contestația formulată conform celor reținute mai sus, menținând ca legală dispoziția din sentință cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei casa Locală de Pensii
Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată, în temeiul art. 274 cod procedură civilă să plătească recurentei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în localitatea nr.135, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 702/LM din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii și în consecință:
DISPUNE anularea deciziei de pensie nr. 25993 din 29 martie 2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și
OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia acesteia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anula sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței atacate.
OBLIGĂ partea intimată să plătească părții recurente suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - - în concediu medical
semnează
președintele instanței
G
Red dcz
10.04 2008
jud fond,
dact IC
2ex/11.04.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
