Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.405
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela- JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - ---judecător
- -judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr.764/C din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că recursul are ca obiect recalculare pensie, se află la al treilea termen de judecată, procedura este completă și că prin compartimentul arhivă au sosit relațiile solicitate de la termenul anterior.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față de faptul că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- contestatoarea a chemat în judecată pârâta N, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor realizate din adaosul de acord și primele acordate din fondul de premiere de 2% la fondul de retribuție planificat, anularea deciziei de pensie și emiterea unei noi decizii de pensionare conform datelor din adeverința nr.438 din 06.05.2008 emisă de SC "" SA.
În motivarea cererii a arătat că a solicitat intimatei recalcularea pensiei întrucât la data emiterii deciziei de pensionare nr.- din 08.06.2007, au fost folosite doar datele preluate din carnetul de muncă, fără a se ține cont de primele acordate și adaosul pentru munca prestată în acord global de care a beneficiat în perioada 26 februarie 1970-mai 2002, în calitate de salariat al SC "" SA, împrejurare atestată de adeverința nr. 438/06.05.2008, eliberată de această societate.
A mai arătat că forma de retribuire în acord a fost una permanentă în sectorul de proiectare, iar pentru toate veniturile dobândite în perioada menționată, s-au virat la stat contribuțiile de asigurări sociale.
În dovedire a anexat adeverința nr.438/06.05.2008 emisă de SC "" SA, copie după carnetul de muncă, după cuponul de pensie și practică judiciară în materie.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de pensionare, motivat de faptul că munca în acord nu poate fi valorificată la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat deoarece nu au făcut parte din baza de calculare al pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, iar pe de altă parte nu pot fi luate în calcul deoarece în conformitate cu prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Contestatoarea a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că la stabilirea punctajului mediu anual intră în calcul veniturile pentru care s-a achitat contribuție de asigurări sociale, chiar dacă unele din aceste venituri nu intrau în baza de calcul a pensiei în temeiul Legii nr.3/1977.
Prin sentința civilă nr.764/C/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să recalculeze pensia contestatoarei și luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr.483/06.05.2008 eliberată de "" începând cu data de 1.06.2008.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea beneficiază de pensia pentru limită de vârstă stabilită în baza deciziei nr.-/08.06.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii în baza Legii nr.19/2000.
Ulterior, respectiv la data de06.05.2008 contestatoarea a obținut adeverința nr.438 /2008 eliberată de angajatorul "" (fostul Institut de Proiectare" P N, cu privire la drepturile salariale plătite în acord global și la premiile acordate în intervalul 26 februarie 1970-01 mai 2002, adeverință în baza căreia acesta s-a adresat intimatei Casa Județeană de Pensii N solicitând recalcularea pensiei.
Prin adresa nr.38349 din31.07.2008 intimata Casa Județeană de Pensii Nar espins cererea de recalculare a pensiei în baza acestei adeverințe cu motivarea că primele acordate și adaosul pentru munca în acord global nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, astfel încât să poată fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
Referitor la forma de salarizare a contestatoarei, respectiv acordul global, intimata a susținut că, pe de o parte, potrivit Legii nr.14/1991, sumele acordate în acord reprezintă doar un adaos la salariul de bază, formând partea variabilă și aleatorie a acesteia, iar pe de altă parte, prin dispoziția OUG nr.4/2005 s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,-( a se vedea"mențiunea" de la punctul XI din Anexa la OUG nr.4/20059.
Se constată astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de sus menționata adeverință pleacă de la premisa că sumele plătite în acord global contestatorului reprezintă un adaos la salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale,întrucât în conformitate cu dispoziția OUG nr.4/2005 sunt avute în vedere doar acele sporuri, indemnizații sau majorări cu caracter permanent astfel după cum sunt enumerate în acest act normativ.
Această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord global nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau o formă de salarizare.
Astfel, în Legea nr.57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii( aplicabile și contestatoarei din cauza de față), la art.12 lit.a) penultima liniuță este reglementată retribuirea în acord global ca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.
Mai mult decât atât, în privința contestatoarei (fostă salariată a Institutului de Proiectare) sunt de menționat și dispozițiile art.120 din Legea 57/1974 conform cărora "în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global", textul legal prevăzând în continuare modalitatea concretă de plată a drepturilor bănești cuvenită în cadrul acestei forme de salarizare ce se concretiza prin acordarea unor avansuri lunare ce reprezentau 80% din retribuție tarifară de încadrare, suma totală stabilită pe fiecare lucrare în parte repartizându-se ulterior membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora.
în acest act normativ nu se prevedea că sumele obținute în acord global erau exceptate de la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat (inclusiv deci la bugetul asigurărilor sociale), legea precizând doar fondurile din care se realiza plata drepturilor bănești cuvenite în raport de fiecare formă de salarizare și respectiv de fiecare ramură în parte.
În legătură cu acest aspect sunt de menționat și dispozițiile art.1 din Decretul nr.389/1972( act normativ ce a fost abrogat prin art.198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), conform căreia, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă".
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, reiese cu evidență că pentru sumele acordate contestatoarei în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adresa nr.383/2008 emisă de SC ""SA (vezi filele 6-9 dosar fond).
De menționat că prin apariția Legii 49/1992 dispozițiile acestui decret nu au fost modificate, ci doar s-a majorat doar procentual contribuția respectivă.
Intimata Casa Județeană de Pensii N, care în subsidiar a arătat că oricum asupra sumelor plătite în acord contestatoarei nu s-au reținut și plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, nu a prezentat nicio dovadă pertinentă în acest sens, de natură a infirma atât dispozițiile legale anterior enunțate cât și mențiunile exprese din adeverința nr.383/2008 la care s-a făcut referire mai sus.
Plecând de la aceste premise(caracterul permanent al drepturilor bănești plătite în acord global și achitarea -ului pentru acestea), se reține că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001 să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, prevederi printre care se enumeră la art.1 lit. e, principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum și principiul egalității prevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."
Ori conform art.23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.
Tribunalul a constatat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, întrucât în caz contrar nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare Legii 19/2000, în condițiile în care, în prezent, baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii N este obligată să asigure respectarea celor două principii anterior enunțate, chiar dacă formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii nr.3/1977.
Această concluzie se impune întrucât, deși conform acestui act normativ, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie erau recunoscute celor care plătiseră aceste asigurări sociale, dar care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar( a se vedea referirile anterioare la Decretul 389/1972), întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.
Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul conchide în sensul caracterului întemeiat al contestației, ce se impune a fi admisă în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta. Recursul a fost motivat în scris prin cererea de recurs. În drept a fost invocat motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta a reiterat în esență apărările formulate în fața instanței de fond.
Intimata a depus întâmpinare la recurs (filele 15-16) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând în esență faptul că angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale de stat.
În recurs s-au administrat probe noi: relații de la fostul angajator (filele 17-20 dosar) și de la recurentă (fila 36 dosar).
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat de pârâtă și pe baza probelor administrate atât la prima instanță, cât și în recurs Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a aplicat în mod greșitprincipiul contributivitățiiprevăzut de Legea nr.19/2000.
Din coroborarea definiției dată acestui principiu de art.2 pct.e din Legea nr.19/2000 cu art.18 alin.1, 23 și 78 alin.1 din aceeași lege rezultă fără echivoc faptul că principiul contributivității prevăzut de noua lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se definește prin raportare (cumulativ, nu alternativ) atât la contribuția angajatorului, cât și la contribuțiaindividualăde asigurări sociale.
Astfel conform art.78 alin.1 din Legea 19/2000 "numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportul la salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile sau adaosurile care a constituit baza de calcula contribuției individualede asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă".
Anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 (începând din anul 1953) vechea lege (Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.4161/1953, Decretul nr. 389/1972; Legea nr.49/1992) prevedeadoar obligația plățiiunei contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat din partea angajatorilor,nu și a asigurațilorpentru pensia propriu-zisă. Aceasta se plătea prin aplicarea unui procent la o sumă globală (câștigul brut realizatde întregul personal salariat).
Doar pentru pensia suplimentară introdusă prin art.71 din Legea nr.27/1996 se reținea o contribuție de 2%, 3% sau 5%din salariul tarifaral fiecărui salariat. Baza de calcul pentru această contribuție, pentrupensia suplimentară nuo constituiavenitul brutrealizat lunar de către salariat ca în cazul contribuției datorată de angajatori în temeiul Decretului nr.389/1972 și ca în situația contribuțieiindividualede asigurări sociale în cazul asiguraților prevăzute de art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.
Comparând normele juridice de dinainte de 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000) cu ale Legii nr.19/2000 în ceea ce privește baza de calcul a contribuțieiindividualede asigurări sociale de stat se constată că vechea reglementare era mult mai favorabilă angajaților deoarece aceștia nu plăteau pentru pensia propriu-zisă contribuție individuală de asigurări sociale de stat, iar contribuțiaindividualăpentrupensia suplimentarăse calcula la salariul tarifar și nu la salariul brut mai mare decât salariul tarifar menționat în carnetul de muncă.
Rezultă deci că dacă se aplică principiile stabilite de Legea nr.19/2000 (în special principiul contributivității) la stagiul de cotizare al reclamantuluianterior datei de 1.04.2001nu se poate reține că sumele din adeverința nr.383/14.04.2008 reprezentând prime și acord global trebuiau luate în considerare la recalcularea pensiei acestuia.
Neexistând o contradicție între punctul VI din anexa I din nr.OUG4/2005 și Legea nr.19/2000 în cauză era pe deplin aplicabilă interdicția prevăzută în această anexă conform căreia "nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord global, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite".
Art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului nu este aplicabil în cauză deoarece este de principiu că sumele reținute din salariu cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor socialenu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuiepotrivit legii persoanelor îndreptățite sub formă de pensii sau ajutoare sociale.
Pentru perioada contributivă ulterioară datei de 1.04.2001 sunt într-adevăr aplicabile drepturile Legii nr.19/2000, fapt recunoscut în mod univoc de către recurentă în recurs.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va admite numai în parte acțiunea în sensul că va obliga pârâta să recalculeze pensia reclamantei cu luarea în considerare doar a veniturilor obținute începând cu 05.2001 - 03.2002 menționate în adeverința nr.438 /06.05.2008 eliberată de fostul angajator.
Celelalte dispoziții din sentință referitoare la data de la care se va face recalcularea vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N, împotriva sentinței civile nr.764/C din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă intimata să recalculeze pensia contestatoarei cu luarea în calcul doar a perioadei 05.2001 - 03.2002 inclusiv menționate în adeverința 438/06.05.2008 eliberată de ""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - - -
-
GREFIER,
Red.sent.-/
Red.dec.rec.-
Tehn.- /3 ex./11.05.2009
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
