Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 414/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.414/2010-R
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestator, cu domiciliul în, sat, nr.172, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1415/R din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 18 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii asupra contestației în anulare, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2010, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1415/R din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 1026 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, n mod corect a apreciat prima instanță că activitatea desfășurată de petent nu se încadrează în cele special reglementate de art. 20 din Legea 19/2000 ori anexa I din Legea 226/2006 și astfel nu i se poate reține acestuia stagiu complet de cotizare mai mic de 30 de ani.
Pe de altă parte, s-a mai constata că, prin Decizia 40/2008 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că persoanelor pensionate sub imperiul Legii 3/1977 li se cuvine un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, așa cum prevede HG. 1550/2004.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, interpretarea dată de instanța supremă prin recurs în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Chiar dacă pensiile aflate în plată la data apariției Legii 19/2000 și recalculate conform acesteia, recalculare la care nu s-a avut în vedere activitatea desfășurată de pensionari în grupele speciale de muncă, aplicându-se astfel un tratament discriminatoriu pensionarilor sub imperiul vechii legi,instanța de recurs a reținut că această discriminare a fost înlăturată prin apariția OUG. 100/2009 și Legea 218/2009, acte normative prin care s-a legiferat majorarea substanțială a pensiilor persoanelor ce s-au pensionat sub imperiul Legii 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în grupa I-a și a II-a de muncă. Prin apariția acestor acte normative a fost înlăturată discriminarea ce este invocată în susținerea acțiunii reclamantului.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri, invocând următoarele:
-la data formulării contestației, 9.03.2009, introdusă cum mult timp înaintea publicării în Monitorul Oficiul a Deciziei nr.40/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul avea legitimă de a-și vedea concretizată creanța sa conform dispozițiilor legale interne și cu jurisprudența CEDO;
-nici instanța de recurs, nici cea de fond nu a analizat speța sub aspectul încadrării contestatorului în prevederile art.9 lit.c din nr.HG267/1990;
-chiar dacă conform prevederilor nr.OUG100/2008, contestatorul a beneficiat începând cu 1.02.2009 de o creștere de 25% pentru grupa I de muncă și de 12,5% pentru grupa a-II-a, el este discriminat față de colegul său, deoarece creșterea trebuia să fie de 50% pentru grupa I și de 24% pentru grupa a-II-a, cu plata retroactivă din 1.12.2005, conform prevederilor nr.OUG4/2005;
-în consecință, contestatorul solicită ca drepturile calculate să-i fie plătite începând cu 1.02.2006 conform nr.OUG4/2005 sau de la data de 9.03.2006.
În drept sunt invocate dispozițiile art.317-321 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, iar în subsidiar ca nefondată.
Intimata, făcând trimitere la prevederile art.317(1) Cod procedură civilă, arată că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele care nu au putut fi invocate pe calea recursului, iar în cauză motivele invocate de contestator cu privire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu au fost invocate pe calea recursului.
Intimata mai arată că, potrivit Deciziei nr.40/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a menționat că legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, prevederile Legii nr.19/2000 fiind aplicabile doar persoanelor ale căror drepturi se deschide după date de 1.04.2001, neputând fi aplicate retroactiv drepturi de pensie deschise în anul 1986 sub imperiul Legii nr.3/1977.
Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor contestației în anulare, cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Contestația în anulare dedusă judecății este găsită de instanță ca fiind întemeiată, fiind incident motivul reglementat de dispozițiile art.318 teza I din Codul d e procedură civilă, conform cu care contestația în anulare specială poate fi exercitată când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel, în speță, greșeala materială constă în neobservarea de către instanța de recurs a datei la care a fost înregistrată la tribunal contestația formulată de împotriva deciziei nr.41259 din 26.02.2009 privind recalcularea drepturilor sale de pensie. datei de înregistrare a cererii introductive de instanță a condus la reținerea aplicabilității în speță a Deciziei nr.40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, în condițiile în care, în spețe similare, în cazul cărora instanța a fost investită cu judecarea unor cereri introduse anterior datei la care a fost publicată Decizia nr.40/2008 în Monitorul Oficial, Curtea de Apel Oradeaa reținut inaplicabilitatea dispozițiilor acesteia, dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. În speță, este necesar a se face aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -9.03.2009-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Mai mult, este de observat că unul dintre motivele de recurs l-a constituit incidența în speță a prevederilor art.2 pct.1 din Normele metodologice ale nr.HG1550/2004, motiv necercetat de către instanța de recurs, fiind astfel incident și motivul prevăzut de textul art.318 teza a-II-a din Codul d e procedură civilă care prevede, ca și motiv pentru exercitarea contestației în anulare, și cazul în care instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În considerarea motivelor anterior reliefate, instanța va admite contestația în anulare, pe cale de consecință va anula decizia contestată, și, procedând la rejudecarea recursului, instanța urmează a-l admite, în temeiul considerentelor ce succed.
Prin Decizia nr.41259 din 30.03.2001, contestatorului i s-au stabilit drepturile de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, reținându-se că acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă 13 ani, 2 luni și 18 zile, în grupa a-II-a 11 ani, 2 luni și 3 zile, iar în grupa a-III-a 6 ani, 6 luni și 11 zile.
Prin adeverințele nr.2463 din 14.10.1998 și nr.27 din 9.01.2001, se atestă că, în perioada 13.08.1984-10.01.1992 contestatorul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în zona I de radiații grupa I de muncă (în total 7 ani, 4 luni și 27 zile), respectiv că în perioada 1.05.1993-31.10.1997 (în total 4 ani și 6 luni) activitatea sa a fost desfășurată în condițiile sus arătate 100% conform nr.HG407/1990.
Potrivit Normelor Tehnice în aplicarea prevederilor nr.HG1550/2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2001, în situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.407/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 15 ani pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă din zona I de radiații.
Contestatorul și-a desfășurat activitatea în condițiile despre care s-a făcut vorbire mai sus o perioadă de 13 ani, 2 luni și 18 zile, pe cale de consecință, având în vedere prevederile art.20 pct.b din Legea nr.19/2000, respectiv dispozițiile art.44 și art.77 alineatul 3 din aceeași lege, se impune ca punctajul mediu anual realizat de către recurent să se determine prin împărțirea punctajului realizat la 15 ani în loc de 30 de ani, cum greșit s-a procedat.
Potrivit articolului 77 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000, în situațiile expuse, prevăzute de articolul 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților, conform aliniatului 1, se iau în considerarea stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5, iar conform articolului 1, punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare, la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 3.
Față de cele expuse, fiind incidente dispozițiile articolelor 20 litera b, 43, 44, 77 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000 și respectiv anexa 4, se impune ca punctajul mediu anual realizat de către recurent să se determine prin împărțirea punctajului realizat la 15 ani în loc de 30 de ani, cum greșit s-a procedat și în loc de 20 de ani cum eronat solicită recurentul, chiar dacă acesta a solicitat împărțirea la 20 de ani, instanța are obligația de a face o corectă aplicare a legii, fără a fi calificat ca plus petit sau acordarea a altceva decât s-a solicitat.
Ca urmare, fiind aplicabile dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatele 1, 3 Cod de procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința recurată, va admite contestația, va obliga intimata să procedeze la recalcularea pensiei stabilită prin decizia nr. 41259 din 26.02.2009 emisă de aceasta prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani în loc de 30 de ani, cu începere din data de 01.02.2006, conform OUG nr. 4/2005.
În baza prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă, intimata, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea zilelor de muncă în care a fost prezent la instanță, în toate etapele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondată contestația în anulare introdusă de contestatorul, cu domiciliul în, sat, nr.172, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1415/R din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o anulează și rejudecând recursul:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în, sat, nr.172, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1026/LM din 29 iunie 2009 Tribunalului Bihor, pe care o modifică în tot, în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestator, cu domiciliul în, sat, nr.172, județul B, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Obligă intimata să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului prin decizia nr.41259 din 26.02.2009 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, de 15 ani, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.02.2006.
Obligă partea intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să plătească părții contestatoare suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:26.02.2010
Jud.fond /
Jud.recurs: R Fl./ /
Dact.
Data:1.03.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
