Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.42.
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreea
GREFIER -
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți, -, și împotriva deciziei civile nr.897.A din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, personal, intimata-reclamantă - SRL prin avocat, ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.20083 din 11.05.2009, lipsind recurenții-pârâți, -, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea de recurs este netimbrată, motivele de recurs au fost comunicate intimatei-reclamante, care a depus la dosar la data de07.01.2010 întâmpinare în 7 exemplare, ce a fost comunicată recurenților la data de 14.01.2010, după care:
Recurenta-pârâtă, personal, depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 20.01.2010, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei depune și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurenții-pârâți și procedează la anularea acestora.
Recurenta-pârâtă, personal, având cuvântul asupra probatoriului, arată că nu are probe de administrat în recurs, însă invocă faptul că în fața instanței de apel nu a fost legal citată, întrucât nu-și are domiciliul în str. -, ci pe Șos.-.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL solicită încuviințarea probei cu înscrisurile care au fost deja depuse la dosar.
Curtea constată că actele depuse la dosar sunt deja înscrisuri câștigate cauzei astfel încât nu se impune încuviințarea probei cu înscrisuri pentru intimata-reclamantă.
Curtea, față de dispozițiile art. 303 și art. 306 Cod Proc.Civ. constată că motivul invocat la acest termen de recurenta-pârâtă nu poate fi analizat în recurs decât în măsura în care este un motiv de ordine publică.
Recurenta-pârâtă, personal, precizează că motivul invocat de ea la acest termen de judecată, nu este motiv de ordine publică.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL arată că în opinia sa, motivele privind citarea recurentei-pârâte în fața instanței de apel, nu reprezintă motiv de ordine publică.
Curtea, deliberând, constată că aspectele legate de încălcarea regulilor privind citarea nu reprezintă motiv de ordine publică în sensul prevăzut de art. 301 alin.2 pr.civ. iar încălcarea invocată de recurenta-pârâtă este sancționată cu nulitatea relativă, astfel încât orice motiv trebuia invocat conform prevederilor art. 303.pr.civ. și văzând și dispozițiile art.306 pr.civ. apreciază motivele invocate recurenta-pârâtă ca fiind tardiv formulate.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL invocă excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii tuturor recurenților-pârâți, arătând că doar o parte din recurenți ar fi semnat recursul de față, astfel încât solicită admiterea excepției.
La interpelarea Curții, recurenta-pârâtă, învederează instanței că ea este cea care a formulat în scris recursul și a menționat toți pârâții pentru că aceștia erau menționați în decizia de apel dar, recursul a fost semnat doar de ea în nume propriu, concubinul său și copiii săi, - și.
Curtea, deliberând față de precizările recurentei-pârâte, constată că operează excepția nulității recursului doar față de recurenții-pârâți, și, întrucât aceștia nu au semnat recursul de față.
Recurenta-pârâtă, personal, precizează că nu mai are alte cereri.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe recursul declarat de recurenții-pârâți, - și.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului, precizează că deține un contract de închiriere pentru spațiul pe care îl ocupă împreună cu familia sa.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenții-pârâți, - și, fără cheltuieli de judecată. În susținerea poziției sale, precizează că actul de închiriere de care a făcut vorbire recurenta-pârâtă este un contract de închiriere expirat astfel încât motivele invocate prin recurs, nu pot fi primite.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Princererea de chemare în judecatăformulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B la data de 19.11.2008 sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții, -, -, și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în B, Calea - nr.14, pe care îl ocupă în mod ilegal, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a devenit proprietar asupra imobilului menționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1267, încheiat cu, și, imobilul fiind compus din corp clădire C1 - locuință, corp clădire C2 - locuință în suprafață construită de 252 mp, suprafața totală a proprietății fiind de 6206,88 mp.
În privința pârâților, reclamanta a susținut că aceștia au fost identificați cu ajutorul Secției 16 Poliție, ocupând abuziv imobilul.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1436 și art.480 Cod Civil.
La data de 14.01.2009, reclamanta a adus precizări cererii sale, arătând că de la organele de poliție a aflat că adresa din Calea - nr.14 a fost redenumită, în prezent numindu-se- bis, însă potrivit extrasului de carte funciară atașat la dosar, adresa corectă este Calea - nr.14, artera fiind reînființată în anul 1997.
La data de 16.01.2009 pârâtele și au formulatîntâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
S-a arătat în motivare că din anul 1978 pârâta a fost muncitoare în cadrul Direcției Domeniului Public, astăzi B, iar în anul 1979 i s-a dat cu chirie câte o locuință în- bis, care de fapt era un ghetou și în care nu mai avea loc, astfel că li s-a repartizat actuala clădire din-, sectorul 4, clădire situată în interiorul parcului, pentru care au achitat chirie 29 ani.
Au arătat pârâtele că este adevărat că nu locuiesc cu forme legale, însă noul proprietar nu a venit să discute cu ele și nu le-a notificat să părăsească locuințele, deși există o lege a locuințelor.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.114/1996.
Prinsentința civilă nr.1720/13.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 4a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții, -, -, și.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că pârâta a primit în folosință de la Administrația Parcurilor și un spațiu cu destinația de locuință situat în B,- bis, sector 4, în baza contractului de închiriere nr.1727/27.02.2004 pentru perioada 01.01.2004-31.12.2009. Reclamanta a devenit proprietara imobilului situat în B, Calea - nr. 14 (fost 92), sector 4 în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1267/02.05.2006 de BNP.
Din actele administrate în cauză a rezultat că pârâții locuiesc în- bis, sector 4 și nicidecum în Calea - nr.14, sector 4, și întrucât nu s-a dovedit ocuparea spațiului aparținând reclamanților de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri a declaratapelreclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București -Secția a III-a Civilă la data de 29.05.2009.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța în mod eronat, nu a luat în calcul afirmațiile pârâților și făcute prin întâmpinare, prin care aceștia au afirmat că "în anul 1979 le-au fost repartizate cu chirie o locuința în șoseaua - nr. 9 bis, care de fapt era un ghetou și în care nu mai aveam loc. Atunci ni s-a repartizat actuală clădire din calea - nr. 14, sector 4 B, clădire situată în interiorul parcului".
Din afirmațiile pârâților a reieșit că aceștia recunosc faptul că locuiesc în imobilul situat la adresa din Calea - nr. 14 sec. 4 Față de aceste afirmații ale pârâților instanța în mod eronat a dedus că pârâții nu locuiesc în prezent în imobilul situat la adresa Calea - nr. 14 sec. 4, B, deși aceștia recunoscuseră acest fapt, mai mult instanța de judecată a dedus ca aceștia locuiesc în imobilul din- bis, fără a lua în calcul afirmațiile reclamantei cât și probele administrate în acest sens de reclamanta. În tot cursul judecății acestei cauze a demonstrat în primul rând că este proprietara acestui imobil situat la adresa din Calea - nr. 14 sec. 4, de asemenea că au fost induși în eroare de lucrătorii secției de politie 14 și 16 deoarece în prima fază s-a apelat la sprijinul Secției 14 de Poliție pentru a identifica persoanele care ocupa abuziv locuința de la adresa mai sus menționată, însă aceștia au comunicat ca, Calea - nu mai exista în prezent și că acesteia i s-ar fi schimbat numele în Șoseaua -. Tot lucrătorii secției 14 au înaintat cererea sa către Secția 16 de Poliție spunând că sunt competenți teritorial cu privire la Șoseaua -. Au încercat în zadar să le spun celor de la Secția 14 și să le demonstrez cu acte că, Calea - figurează și în prezent cu aceeași denumire, mai de atât nu are nici o legătură cu Șoseaua -, însă fără vre-un sorț de izbândă.
Ca urmare a acestei cercetări s-a dovedit faptul că la acea adresa locuiesc pârâții în cauză, cât și faptul că aceștia refuză să părăsească imobilul. Agentul de Poliție care a procedat la identificarea persoanelor ce locuiesc fără forme legale în imobilul societății a comunicat în scris numele acestor persoane acestea fiind:, -, și, însă agentul de poliție a comunicat tot în cadrul acestui răspuns și faptul că imobilul societății se află în prezent situat pe- bis.
Ca urmare a acestui răspuns s-a adresat din nou secției 16 de Poliție pentru a lămuri confuzia făcută cu privire la adresa la care se situează imobilul sau deoarece adresa confirmată de Poliție nu corespunde cu cea reală care reiese atât din actele mele de proprietate cât și din înscrisurile depuse la Secția de Poliție nr.16, înscrisuri obținute de la Oficiul de cadastru cât și de la Primăria Mun.
Lucrătorii Secției 16 de Poliție au refuzat să confirme adresa reală la care se situează imobilul sau așa acum reiese din actul de proprietate cât și din înscrisurile obținute de la Oficiul Cadastral și de la Primăria Mun. B, aceștia susținând în continuare că imobilul meu se afla în- bis.
În momentul în care am introdus cererea de chemare în judecată având ca obiect evacuarea pârâților mai sus amintiți, au efectuat demersuri la Primăria Municipiului B pentru a se lămuri cu privire la o eventualitate a schimbării denumirii adresei din Calea - nr. 14, sector 4 B, solicitând astfel un istoric de număr poștal și artera pentru adresa mai sus menționată, din care să reiasă dacă aceasta a fost redenumită ulterior. Ulterior din răspunsul primit de la PM Bar eieșit faptul că nu exista identitate între cele două adrese mai sus menționate, cum de altfel corect a reținut și instanța de judecată.
În mod greșit instanța de judecată nu a reținut faptul că pârâții au menționat atât în fața instanței de judecată cât și în scris faptul că le-a fost atribuită ca locuita imobilul situate în Calea - nr. 14, sector 4 Practic fiind vorba de o lipsire abuzivă a dreptului de posesie al reclamantei este evident faptul că nici pârâții și nici reclamanta nu puteau depinde înscrisuri din care să reiasă că pârâții ocupă abuziv imobilul din Calea - nr. 14, sector 4 B, mai ales că așa cum as-a arătat mai sus nici organele de poliție nu ne-au dat un răspuns cert.
Nereținând acest aspect, este evident faptul că instanța de judecată nu a putut pronunța o hotărâre temeinică și legală. Așa cum reiese și din cuprinsul sentinței nr. 1720, pagina a 2-a paragraful 2,pârâții afirmă că" locuiesc în imobilul din Calea - nr. 14, sector 4 B, fără forme legale, deoarece persoana căreia i-a fost restituit imobilul nu i-a notificat și nici nu le-a cerut să părăsească imobilul."
Tot din cele reținute de către instanța de judecată în seama pârâților reiese și faptul că pârâții se plâng că au formulat o cerere pentru acordare de locuință socială către însă la care nu au primit răspuns.
Este lesne de observat faptul că pârâții în prezent nu au o locuință în care să locuiască cu forme legale, fapt pe care însă instanța de judecată omite să-l rețină ca un argument în plus că pârâții locuiesc așa cum și ei susțin, în imobilul din Calea - nr. 14, sector 4
În susținerea acțiunii sale administrat probe din care a reieșit, fără putință de tăgadă că, pârâții, -, -, și ocupa abuziv imobilul din Calea - nr. 14, sector 4, B, al cărui proprietar este, astfel încât cererea sa, așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, era întemeiată în fapt și în drept.
Cererea de apel a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.282-298, art. 274 Cod procedură civilă și pe dispozițiile art. 1436 și art. 480 Cod Civil.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Prindecizia civilă nr.897A/13.10.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilăa admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea reclamantei, dispunând evacuarea pârâților din imobilul situat în B, Calea - nr.14 (fost Calea - nr.92, folosit incorect ca-bis).
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1267/02.05.2006 de BNP, apelanta-reclamantă este proprietara imobilului situat în B, Calea - nr. 14, sector 4.
Prin contractul de închiriere nr.1727/27.02.2004, intimatei-pârâte i-a fost închiriat imobilul situat în B,- bis, sector 4, pentru o perioada de 5 ani, de către Administrația Parcurilor și.
În întâmpinarea formulată la dosarul de fond de către intimata-pârâtă, acesta a arătat că în anul 1979 i-a fost închiriată o locuință în- bis, care era un ghetou și în care nu avea loc, ulterior fiindu-i repartizată locuința din Calea - nr. 14, sector 4, fără a face dovada în sensul repartizării acestei din urmă locuințe.
Așa cum rezultă din adresa comunicată în faza apelului, de către - Direcția, pentru imobilul în care locuiesc intimații-pârâți în mod incorect se folosește adresa poștală șos. - nr.9 bis, locuința deținută de intimata-pârâtă fiind inclusă în imobilul situat în-, sector 4,
În consecință, având în vedere că intimații-pârâți locuiesc în imobilul proprietatea apelantei-reclamante, situat în Calea - nr. 14, cum au și recunoscut de altfel prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, iar pentru acest imobil nu dețin un titlu locativ, folosind abuziv acest spațiu, tribunalul a reținut că acțiunea de evacuare este întemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod Civil, iar apelul a fost găsit fondat conform art.296 Cod Proc.Civ.
Împotriva acestei decizii au declaratrecurspârâții, -, și, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 14.12.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-pârâți au arătat că în mod corect Judecătoria sectorului 4 respins cererea de evacuare formulată de reclamanta-apelantă - SRL.
Chiar din probele depuse de reclamantă, administrate în cursul judecății, reiese că pârâții locuiesc în- bis sector 4, nicidecum în Calea - nr.14, sector 4. Astfel reclamanta a indicat ca adresă de citare a pârâților "adresa din- bis sector 4, iar citațiile emise la adresa imobilului din Calea - nr.14, sector 4 au fost restituite la dosar cu mențiunea "adresă incompletă".
În aceste condiții, cererea reclamantei de evacuare este vădit neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada situației premisă, ocuparea respectivului imobil de către recurenții-pârâți.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar rezultă că există contractul de închiriere nr. 1727 încheiat la data de 27.02.2004 încheiat de către recurenta și Administrația Parcurilor și, pentru o perioadă de 5 ani, între 01 ianuarie 2004 și 31 decembrie 2009, pentru spațiul locativ din imobilul din B,- bis, sector 4, compus dintr-o cameră și bucătărie. Din anexele la acest contract, rezultă că în spațiul respectiv puteau locui alături de titularul de contract și noi, pârâții, Și.
Mai mult, prin adresa nr.-/19.09.2008 a Secției 16 poliție, rezultă că pârâții, -, locuiesc în B,- bis, sector 4, în baza contractului de închiriere nr.1727/2004 (mai sus-citat), încheiat cu Administrația Parcurilor și.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 21.01.2010, curtea a reținut susținerile recurentei-pârâte, în sensul că cererea de recurs a fost semnată numai de aceasta, precum și de recurenții-pârâți, -, deoarece ceilalți pârâți nu au înțeles să declare recurs, astfel că, față de dispozițiile art.3021lit. d Cod Proc.Civ. va anula cererea de recurs în privința pârâților, și pentru lipsa semnăturii.
Examinând decizia recurată prin raportare la criticile expuse mai sus de recurenții, - și și față de dispozițiile art.304 Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este nefondat.
Astfel, chestiunea în discuție este modalitatea de identificare cu adresă și număr poștal a imobilului al cărui proprietar este intimata-reclamantă, imobil care poartă, potrivit actului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentificată de aceasta și potrivit extrasului din cartea funciară, adresa Calea - nr.14, sectorul 4, compus din două corpuri de construcție cu destinația de locuință li teren în suprafață totală de 6206,88 mp.
Pe de o parte, curtea reține că în faza apelului, la solicitarea tribunalului, Primăria Municipiului Bac omunicat un răspuns detaliat cu privire la identificarea acestui imobil (fila 24), din care rezultă că numărul anterior purtat de imobil a fost 92 (tot pe Calea -).
Totodată, din același răspuns a rezultat că s-a efectuat o verificare de către reprezentanții Primăriei Municipiului B - Serviciul și ai Secției 16 Poliție, autoritățile amintite constatând că imobilul a cărui adresă este menționată ca fiind- bis în contractul de închiriere nr. 1727/27.02.2004 (exhibat de recurenta-pârâtă ) este inclus în imobilul proprietatea reclamantei intimate, situat în B, Calea - nr.14, iar adresa din- bis este folosită în mod incorect.
Prin urmare, deși este adevărată susținerea recurenților-pârâți în sensul că Șos. - și Calea - sunt artere de circulație distincte, care nu se intersectează, este la fel de adevărată constatarea instanței de apel în sensul că locuința ocupată de recurenții-pârâți nu este în fapt situată în Șos.-, ci în Calea -.
În al doilea rând, nu este lipsită de relevanță nici atitudinea procesuală inițială a pârâtei care, cu ocazia prezenței sale în ședința publică din 12.12.2008, a arătat că imobilul din-bis este același cu cel din Calea - nr.14, iar ulterior aceeași pârâtă, alături de pârâta, a arătat prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe că locuiește fără forme legale în imobilul proprietatea reclamantei, deoarece în locuința alocată de angajatorul său, din-bis, nu era loc suficient pentru familia sa, iar condițiile de trai erau improprii.
Nu este însă relevantă înscrierea în actele de identitate ale recurenților-pârâți (și, implicit, în evidențele Secției 16 Poliție) a adresei din Șos.-, o astfel de înscriere făcându-se pe baza contractului de închiriere mai sus menționat, despre care s-a constatat că nu identifică în mod corect imobilul.
Totodată,faptullocuirii într-un imobil poate fi probat cu orice mijloc de probă, iar restul ansamblului probatoriu administrat fundamentează înlăturarea prezumției relative izvorâte din cuprinsul actului de identitate amintit.
Prin urmare, curtea constată că această critică este nefondată, astfel că, recurenți-pârâți nejustificând un drept locativ asupra imobilului proprietatea reclamantei intimate, soluția instanței de apel d e admitere a apelului și admitere a acțiunii de evacuare este legală și temeinică și recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 Cod Proc.Civ.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererea de recurs în ceea ce privește pe recurenții, cu domiciliul în B,- bis, sector 4 și, cu domiciliul în Comuna, Sat, județul G și cu reședința în B,- bis, sector 4, formulată împotriva deciziei civile nr.897.A din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de către recurenții-pârâți, -, toți cu domiciliul în B,- bis (respectiv Calea - nr.14), sectorul 4,împotriva deciziei civile nr.897.A din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL,cu domiciliul ales la Cabinetîn B,-, -a,. 1,. 2, sector 3, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored.AP,
2 ex.
Secția a III-a civilă - Jud.,
Judecătoria Sectorului 4 B - jud. -
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru, Andreea
