Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.428/2008-
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul din O,-, - 2,.31, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.637/LM din 06 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator personal și reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.146 din 26.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind partea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentului contestator arată că, nu au probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului așa cum fost formulat și motivat în scris, în sensul obligării intimatei să recalculeze pensia recurentului contestator, reținându-se în favoarea acestuia din urmă a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond 200 lei și în recurs 900 lei. În motivare arată că, recurentul contestator a lucrat într-un mediu nociv, în prezent fiindu-i afectată vederea și suferind de silicoză. Acesta s-a pensionat în intervalul 1977 - martie 2001, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.1 și 3 din Legea nr. 3/1977, intimata a aplicat greșit stagiul de cotizare de 30 de ani, fără a avea în vedere condițiile grele, speciale de muncă în care a lucrat contestatorul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 637/LM din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul, domiciliat în O,-, -.2,.31, jud. B, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, jud. B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/17.04.2006 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,56012 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, pe de o parte, nu a desfășurat activitate în niciuna din condițiile limitativ prevăzute de art. 20 si 43 din Legea nr.19/2000, iar pe de altă parte pentru activitatea lucrata în grupa a Ia de muncă, contestatorului i-a fost acordat un spor de 13 ani în conformitate cu prevederile art.14 alin 4 din Legea nr.3/1977, fapt ce i-a permis acestuia să se pensioneze la vârsta de 50 ani. Instanța a reținut din întreg probatoriul administrat în cauză că dispozițiile art.20, 43 și 77 din Legea nr.19/2000 nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât art.44 face referire la situațiile prevăzute la art.20 din Legea nr.19/2000 articol care stabilește în mod expres beneficiarii acestei dispoziții legale.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul car ea solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea plângerii petentului cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că petentul a lucrat peste 26 ani în grupa de muncă, în turnătorie la fosta fabrică ".".
Instanța de fond a ignorat principiile Legii 19/2000, "la condiții de muncă egale, pensii egale", și a omis să rețină pentru petent stagiu de cotizare complet de 20 ani în loc de 30 ani cum greșit s-a reținut.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Petentul s-a pensionat în anul 1993 și a lucrat 26 ani, 3 luni și 9 zile în grupa I de muncă, și 4 ani 11 luni și 15 zile în grupa III de muncă.
Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, enumeră locurile de muncă în condiții speciale la literele a - d, în care, într-adevăr activitatea în turnătorie desfășurată de către recurent nu se încadrează ( unitățile miniere, cercetare, exploatare.materii prime nucleare, aviație civilă, activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute de anexa 2) dar, la alin. 2 s-a prevăzut că pot fi stabilite ca locuri de muncă în condiții speciale și alte locuri speciale decât cele prevăzute de alin. 1, doar prin lege.
Potrivit anexei nr. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, punctul 23, sunt încadrate la locuri speciale de muncă, activitățile desfășurate în oțelării, punctul 24 - cele din turnătorii, astfel că, greșit instanța de fond a reținut apărările intimatei, în sensul că activitatea desfășurată de recurent nu se încadra în condiții speciale de muncă.
Conform art. 3 din Legea nr. 226/2006, asigurații ce au realizat un astfel de stagiu de cotizare, în condiții speciale, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 15 ani, iar art. 5 prevede faptul că, pentru astfel de situații, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 ani a numărului de puncte rezultat prin însumarea punctajului anual realizat în perioada de cotizare.
Aplicarea textelor legale mai sus enunțate, se impune și pentru a nu face inaplicabil principiul enunțat de OUG nr. 4/2005 - al egalității de tratament la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie.
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile recurentului, stagiul complet de cotizare ce urmează a fi reținut de instanță va fi de 25 ani în loc de 30 ani cum greșit a reținut pârâta și instanța de fond.
Așa fiind, instanța de recurs, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe intimată la 1100 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de contestatorul din O,-, - 2,.31, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.637 din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite contestația petentului în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Dispune modificarea în parte a Deciziei de pensionare nr.151.462/2006, în sensul că se va reține pentru petent stagiu complet de cotizare de 25 ani în loc de 30 ani.
Menține restul dispozițiilor deciziei de pensionare.
Obligă pe pârâtă la 1100 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.R /02.04.2008
Jud.fond. -
Dact./02.04.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
