Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II -recurs |
dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 440/2008-
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 18, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 755/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2849/C/111/2007, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator -personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 19.03.2008 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Se comunică un exemplar al întâmpinării cu recurentul contestator, care arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului promovat, în sensul modificării deciziei atacate și admiterea acțiunii formulate, cu acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul pentru azi la instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 755/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B și în consecință s- respins contestația față de această intimată.
De asemenea, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 35173/26.04.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.32052 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia
de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II) decât 1 an 9 luni si 2 zile, el desfășurând o activitate în funcția de șofer la unitatea O( zona III de radiații), funcție și loc de muncă care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de 26 de ani invocată de contestator este doar perioadă în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr. 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului critică sentința ca nelegală și netemeinică arătând în esență că instanța a aplicat greșit legea încălcând prevederile art. 3 de la art. 14 din Legea nr. 3/1977 deoarece din actele existente la dosar rezultă că are o vechime de 26 ani 11 luni și 13 zile în grupa a II-a de muncă și vârsta necesară pensionării, iar pentru condițiile prevăzute în care a lucrat legiuitorul i-a facilitat ieșirea la pensie, prin reducerea stagiului de cotizare necesar pentru a fi diferențiat de cei care au lucrat în grupa a III-a de muncă.
Consideră că instanța nu a manifestat rol activ în aplicarea legii interpretând greșit dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 3/1977, deoarece art. 20, 40 și 43 din Legea nr. 19/2000 nu are nici o legătură cu speța în cauză, stagiul corect de cotizare pentru activitatea desfășurată fiind de 25 de ani conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977 în acest sens invocând și sentința civilă nr. 419/C/2006, menținută prin decizia civilă nr. 1102/2006-R emisă de Curtea de APEL ORADEA în spețe similare.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, soluția pronunțată prin sentința recurată fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, văzând și actele dosarului prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Criticile aduse de către recurent sentinței nu subzistă deoarece soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică bazată pe aprecierea corectă a probelor și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Contestatorul a beneficiat de pensia pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr. 35173/26.12.1995 în temeiul Legii nr. 3/1997, iar prin decizia cu același număr din data de 31.08.2005 i-a fost recalculată de către intimată pensia în temeiul HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă-grupa I 1 an 9 luni și 2 zile, iar în grupa a II-a de muncă 26 de ani 11 luni și 13 zile, în funcția de șofer la Unitatea pentru Mecanizare și Transport
Prin contestația formulată a solicitat anularea deciziei de recalculare și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual având în vedere activitatea desfășurată în grupa II-a de muncă și prevederile Legii nr. 3/1977.
În mod corect a apreciat instanța de fond ca neîntemeiată această cerere în condițiile în care activitatea desfășurată nu se încadrează între activitățile prevăzute de Legea nr. 19/2000 ca fiind desfășurate în condiții speciale, respectiv în subteran sau zona I sau II de expunere la radiații conform art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000, sau în celelalte activități speciale expres enumerate de lege pentru care stagiul de cotizare necesar este de 15 sau 20 de ani și nici între activitățile enumerate în cuprinsul Legii nr. 226/2006 ca fiind considerate în condiții speciale pentru care stagiul de cotizare necesar pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă este de 25 de ani.
Este adevărat că Legea nr. 3/1977 prevedea la art. 14 posibilitatea pensionării pentru limită de vârstă prin derogare de la prevederile art. 8 din același act normativ în condițiile în care persoanele aveau vechimea în muncă necesară și dacă au lucrat cel puțin 20-25 ani în grupa I sau a II-a de muncă.
Ori vechimea necesară era stabilită conform art. 8 din lege pentru bărbați la 30 de ani, iar pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale această vechime rezulta prin adăugarea unui spor pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, respectiv 6 luni pentru grupa I de muncă și 3 luni pentru grupa a II-a de muncă.
Normele Metodologice de aplicare a HG 1550/2004 stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legiuitor în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie iar alin. 3 al aceluiași text de lege prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie sau deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul de cotizare utilizat va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
4 al aceluiași text de lege stabilește că pentru persoanele beneficiare de pensie stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de aceste acte normative.
În perioada de după 1990, dar anterior apariției Legii nr. 19/2000 au fost emise reglementări speciale cu privire la stagiul de cotizare necesar pentru înscrierea la pensie pentru persoanele care au desfășurat activitate în sector minier prin HG 267/1996 și pentru persoanele care au lucrat în zonele I, II și III de expunere la radiații, prin HG 407/1990, în aceste situații stagiul de cotizare necesar fiind de 15-20 de ani, aceste activități regăsindu-se și între cele enumerate la art. 20 din Legea nr. 19/2000 pentru care stagiul este de 15-20 de ani conform art. 43 din aceeași lege, sau printre activitățile prevăzute de Legea nr. 226/2006 pentru care stagiul de cotizare este de 25 de ani.
În spețele invocate ca practică judiciară de către recurent, soluționate prin sentința civilă nr. 419/2006 și decizia civilă nr. 1102/2006-R activitatea în grupa I de muncă s-a desfășurat în sector minier pentru care stagiul complet de cotizare era de 15-20 de ani în funcție de zona de expunere la radiații sau efectiv de activitatea desfășurată în subteran, nefiind vorba de activitate de natura celei desfășurate de contestator care a îndeplinit funcția de șofer.
Este evident că recalcularea pensiei în condițiile stabilite prin HG 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 se face în raport de reglementările stabilite de Legea nr. 19/2000- care prevăd o altă modalitate de calcul a pensiei decât cea instituită de Legea nr. 3/1977.
Față de starea de fapt și de drept astfel cum a fost reținută instanța de recurs constată că este legală și temeinică soluția pronunțată prin sentința recurată prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de recalculare a pensiei, stagiul utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind de 30 de ani, așa cum s-a stabilit prin decizia contestată și cum corect a apreciat și instanța de fond.
Având în vedere considerentele ce preced, văzând că motivele de recurs sunt neîntemeiate și neexistând alte motive de nulitate a sentinței, instanța în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată.
Se constată că nu s-au justificat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 18, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 755/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător în concediu medical
semnează președintele instanței
G
- judecători fond -
- redactat decizie- judecător -17.04.2008
- dactilografiat grefier -17.04.2008- 2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
