Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.452/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 21 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.239 din data de 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 aprilie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4769/23.05.2007, Judecătoria Brașova admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții -, și intervenienta în interes propriu
A constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 1/2005 la contractul de închiriere nr. 9610/1999.
A dispus evacuarea pârâților din imobilul înscris în nr. 22253 B, nr. top 8449-8453/11, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâții folosesc spațiul în litigiu în baza contractului de închiriere și a actului adițional la acesta, nr. 1/2005, însă prin decizia civilă nr. 351/2005 a Curții de APEL BRAȘOVs -a recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului. Nulitatea absolută a actului adițional a fost apreciată în raport cu împrejurarea că încheierea acestuia a avut loc ulterior pronunțării deciziei irevocabile, deși Statul Român nu mai deținea nicio prerogativă a vreunui drept real.
Prin decizia civilă nr. 239/A/22.09.2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
La adoptarea deciziei, instanța de control judiciar a dat eficiență prevederilor nr.OUG 8/2004, recunoscând prelungirea de drept a duratei contractului de închiriere al pârâților pentru o perioadă de 5 ani, începând din data de 09.04.2004, astfel că judecătoria a statuat în mod neîntemeiat asupra nulității actului adițional, fără observarea dispozițiilor normative invocate.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea în tot a acesteia, respingerea apelului declarat de pârâți și păstrarea sentinței primei instanțe.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se învederează că reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu, calitate recunoscută prin decizia civilă nr. 351/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, pronunțată la data de 14.04.2005, litigiu în care pârâta - și intervenienta au avut calitatea de părți, actul adițional fiind încheiat la data de 15.06.2005, în condițiile în care imobilul nu mai aparținea statului.
Prealabil examinării motivelor de recurs, la termenul din 16.03.2009, curtea a pus în vedere reclamanților să precizeze valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, împrejurare în raport de care se va pune în discuție competența materială a instanței în soluționarea căii de atac. Față de acest incident, la termenul de judecată din 13.04.2009, reclamanții au arătat că cererea introductivă are un obiect neevaluabil în bani.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004, prin abrogarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, s-a modificat art. 282/1 Cod procedură civilă, legiuitorul indicând criteriul valoric în stabilirea competenței materiale, dispunând că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei inclusiv (100.000 RON, potrivit Legii nr. 348/2004, privind denominarea monedei naționale).
În consecință, în cazul în care obiectul litigiului are o valoare mai mare de 100.000 RON, hotărârile judecătorești în primă instanță sunt supuse căii de atac a apelului și dacă este cazul, a recursului.
După cum se știe, drepturile subiective civile, după conținutul lor se împart în drepturi patrimoniale și drepturi personale nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un conținut economic, evaluabil în bani.
Drepturile personale nepatrimoniale nu au un asemenea conținut, ci se referă la persoană, starea și capacitatea acesteia.
Mijlocul juridic pentru protecția oricărui drept subiectiv civil îl reprezintă acțiunea civilă ce are ca obiect însăși protecția acestui drept.
Prin urmare, nu trebuie confundat obiectul acțiunii civile care întotdeauna este protecția dreptului cu însuși obiectul litigiului și care reprezentat de protecția concretă pe care instanța trebuie să o judece.
Pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care este evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial și care este protejat printr-o acțiune personală, reală sau mixtă, funcție de natura sa: de creanță, real sau mixt.
În consecință, ori de câte ori se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea este posibilă și necesară pentru stabilirea competenței materiale.
Prin urmare, la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului, în materialitatea sa, protecția concretă, precum și dreptul subiectiv asupra fiecărui lucru reclamat, sens în care a și impus obligația reclamantului de a preciza valoarea în art. 112 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru determinarea competenței materiale potrivit textelor de lege sus menționate, nu se are în vedere denumirea generică a cererii (în revendicare, restituirea unui bun, uzucapiune etc.), ci valoarea obiectului acestor cereri, ce se impune a fi precizată de către reclamant indiferent dacă acțiunea este în constatare sau în realizarea dreptului (art. 18 Cod procedură civilă).
Prin urmare, în situația în care obiectul litigiului are o valoare de sub 100.000 RON, cum este cazul în speță, calea de atac împotriva hotărârii este recursul și nu apelul, recurs, care, se soluționează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Tribunalul soluționând cauza ca instanță de apel, a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât s-au încălcat normele imperative referitoare la compunerea completului de judecată (art. 54 din Legea nr. 304/2004) și competența materială a instanței, ceea ce reprezintă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă.
În consecință, în baza art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă decizia recurată va fi casată, iar cauza trimisă pentru judecarea recursului la tribunal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a curții în judecarea recursului.
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 239/A/22.09.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării recursului împotriva sentinței civile nr. 4769/23.05.2007 a Judecătoriei Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - - -
GREFIER
-
Red./30.04.09
Tehnored.AN/30.04.09 - 3 ex.
Jud. apel SS /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
