Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R/2008
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestatorul, domiciliat în comuna nr.57, județul B împotriva sentinței civile nr. 577/LM din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursule este scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577/LM din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII și în consecință a fost respinsă contestația față de această intimată.
A fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și în consecință.
S-a dispus anularea deciziei nr. 4775/15 aprilie 2005, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1 martie 2005.
Din considerentele sentinței se reține că instanța a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a Casei Locale de Pensii B întrucât este o unitate fără personalitate juridica și pe cale de consecință a respins contestația față de aceasta.
Prin decizia nr. 4775/15.04.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,40615 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.27/1966.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr.27/1966, care prevedea o vechime integrală în muncă de 25 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 25 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s- arătat, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința depusă de contestator în probațiune cu nr.2040/01.06.2007 emisa de Compania Națională a - B Sucursala B, rezulta faptul că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin decizia nr. 4775/15.04.2005 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani,cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.03.2005(existând acte care sunt de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat), sens în care va emite o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta critică hotărârea pentru nelegalitate, respectiv interpretarea greșită a dispozițiilor art 2 alin 1 din HG nr 1550/2004 privind stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual și care în opinia instanței nu este cel impus Legea nr 27/1966, legea în vigoare la data pensionării, - și care prevedea vechime integrală în muncă de 25 respectiv 20de ani ci un alt număr de ani vechime, conform prevederilor art 43 alin 3 coroborat cu art 20 lit b din Legea nr 19/2000, ori susține recurenta, reclamantul fiind pensionat la data de 1 septembrie 1969 sub incidența Legii nr. 27/1966 nu-i pot fi aplicabile dispozițiile legii noi civile, în timp.
Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța a fost în eroare cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 ce prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare. Opinia instanței a fost că, stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu este cel impus de Legea 27/1966 ce reglementa vechimea integrală de 25 de ani bărbați și 20 ani la femei ca și condiție necesară înscrierii la pensie ci alt număr de ani conform art. 43 alin. 3, 20 lit b din Legea 19/2000, cu toate că, Legea 19/2000 nu conține dispoziții ce să impună aplicarea sa la alte situații anterioare adoptării, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, ca atare intimatului nu-i sunt aplicabile. Voința implicită a legii noi nu se aplică situațiilor anterioare.
Opinia instanței a fost că emiterea HG 1550/2004 nu-și avea rostul atâta timp cât HG 4/2005 aplică principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, cu toate că o hotărâre de Guvern este un act juridic ce stabilește norme sau măsuri administrative emise în condițiile legii și a executării ei, judecătorul trebuind doar să o aplice, arbitrariul să fie cât mai redus.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de 15 ani, cei 15 ani nereprezentând un stagiu de cotizare în interesul legii ci un număr de ani reprezentând beneficiul reducerii vârstei de pensionare, ar însemna o greșită aplicare a legii. A recunoscut instanța că art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 se aplică intimatului dar a coroborat aceste dispoziții cu art. 20 lit b și art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000.
S-au invocat în drept disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod pr. civilă, HG 1550/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art 312, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Critica adusă hotărârii nu subzistă, instanța de fond nefăcând o interpretare eronată a legii.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Dreptul la pensie al intimatului a fost stabilit prin decizia nr. 6028 din 7 noiembrie 1969 cu începere de la 1 septembrie 1969.
Prin decizia cu același nr. din data de 14.11.2006, contestatorului intimat i-au fost recalculate drepturile la pensie, în urma recalculării rezultând un punctaj mediu anual de 1,- puncte, punctaj care înmulțit cu valoarea punctului de pensie a determinat cuantumul pensiei contestatorului.
Potrivit OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, s-a dispus expres faptul că, la condiții egale de pensionare, pensiile trebuiesc să fie egale indiferent de anul în care beneficiarul a ieșit la pensie, principiu de altfel esențial în această materie ce nu poate fi înlăturat, ori neluat în considerare de către instanță, cu atât mai mult cu cât acest act normativ cel reglementează a fost emis ulterior GH 1550/2004 și aprobat printr-o lege ce este un act superior unei hotărâri de Guvern, aspect corect sesizat de instanța de fond.
Aplicarea ad literam a HG 1550/2004 ar însemna implicit încălcarea principiului impus de OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 ceea ce ar contraveni chiar principiului constituției, cel ce reglementează egalitatea de tratament, corect instanța de fond apreciind că Legea 19/2000 se aplică tuturor pensionarilor indiferent de data la care li s-a deschis dreptul la pensie, altfel ar exista o discriminare vădită a celor pensionați în baza vechilor legi, în speță Legea nr. 27/1966 și celelalte categorii pensionați în baza actualei legi nr. 19/2000.
Raportat la considerentele expuse, cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor și principiilor legal expuse a conchis instanța de fond că intimatului, îi sunt aplicabile disp. art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000 întrucât acesta a realizat un stagiu de cotizare de peste 15 ani în zona I de muncă, condiții speciale, expus la radiații, criticile fiind neavenite.
Față de cele arătate mai sus nefiind incidente disp. art. 304 Cod pr. civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul și în consecință va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate în recurs de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,- în contradictoriu cu intimatul contestatorul, domiciliat în comuna nr.57, județul B împotriva sentinței civile nr. 577/LM din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
8.02.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/ 15.02.2008
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
