Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 46/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - - - președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarele, și împotriva deciziei civile nr. 489/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatoarea, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimaților și, transmisă pe fax doar într-un singur exemplar, iar contestatoarele au depus cu adresă taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Se mai arată că a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia ce se atacă cu prezenta contestație în anulare.
Contestatoarea arată că a reușit să lectureze întâmpinarea transmisă pe fax de intimați, nu are cereri de formulat decât cele arătate în scris și solicită judecarea la acest termen.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe admisibilitatea contestației în anulare și pe fondul acesteia.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată. În drept invocă art. 317 Cod pr. civ. susținând că prezenta contestație este admisibilă, atât pe necompetență întrucât li s-a respins cererea de recuzare privind doi judecători ai completului, cât și pe fond întrucât cererile formulate nu au fost judecate. Fără cheltuieli de judecată.
Susține că prin deciziile 489/2009 și 422/2008 li s-a adus o vătămare deosebit de gravă, instanța procedând la deposedarea lor, nelegitim, a unui drept câștigat. Mai arată că cererea de rectificare de carte funciară ar rezolva cele două cereri formulate și nu există autoritate de lucru judecat. Susține că ÎCCJ a pronunțatrecursîn 2005 cu privire la folosință și judecata în procesul civil, atunci când este vorba despre neînceperea urmării penale.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare pe față;
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- contestatoarele, și au solicitat anularea deciziei civile nr. 489/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr- ca nelegală și netemeinică, invocând în drept art. 317 alin. 2 pct. 2, ultima parte, respectiv recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond și art. 319 alin. 2 în ceea ce privește termenul legal de contestație. Mai arată contestatoarele că unul din motivele de contestație în recurs ar fi art. 305 pct. 5, respectiv decizia încalcă prin validarea actelor intimatelor forma legală de procedură, deoarece acestea cad sub sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin. 2, decizia 489/2009 pricinuind vătămare prin respingerea cererilor în rejudecare.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța a validat niște acte în condiții de lipsă a identității imobilului, fără observarea că dreptul de servitute pe care îl conține nu este însoțit de plată legală. Neluând în considerare aceste elemente decizia 489/2009 aduce vătămare proprietății contestatoarelor.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor privitoare la necompetență ea s-a făcut prin respingerea cererii de recuzare în ceea ce privește doi dintre judecătorii instanței prin încheierea civilă 26/R/66/2009.
În ceea ce privește decizia 422/2008 pronunțată în dosarul -, aceasta conține o vătămare gravă a drepturilor contestatoarelor prin admiterea în favoarea reclamanților a unui drept de servitute în baza unor acte pe care legea le consideră nule din cauza daunelor pe care le produc prin conținutul lor. Deși au fost detaliate condițiile legale de nulitate ale actelor intimaților ele nu au fost analizate de niciuna din instanțe, confirmând rejudecarea cauzei. Ridicarea sechestrului trebuia făcută în condițiile în care confirmă scopul cauzei, fapta incriminată fiind tentativă de furt. În acest moment fapta este consumată cu ajutorul deciziei 489/2009, devenind furt cu consecințe deosebit de grave prin deposedare nelegitimă și tulburare în posesie și asta a fost motivarea pe fond, deci și fără ca dreptul să fie perimat, ridicarea sechestrului trebuia admisă, ea nefiind analizată deloc. Se mai arată în continuare că identitatea imobilului este esențială și este motiv de nulitate absolută a încheierii 1571/2005, dar pe care instanța nu o analizează. Odată instanța confundă un drept de folosință cu un drept de proprietate, apoi confundă vătămarea cu abuzul, iar în final confundă autoritatea de lucru judecat cu puterea de lucru judecat. Niciuna din cererile contestatoarele nu poate fi încadrată la această excepție, așa cum au fost încadrate în această decizie. Autoritatea de lucru judecat asupra proprietății nu o are decât revendicarea și s-a detaliat puterea revendicării prin faptul că o cauză posesorie pierdută dă dreptul la revendicare, deci în cazul proprietății există două căi legale de determinare a proprietății, însă doar una determină autoritatea de lucru judecat.
Intimații și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât nu este clară sub aspectul încadrării în fapt și în drept, iar în subsidiar ca nefondată.
Analizând contestația în anulare de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 134/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr- s- respins acțiunea civilă formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.97/2008 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr.- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtelor, și, fiind obligate pârâtele să respecte dreptul de servitute de trecere cu piciorul și cu carul al reclamanților, în calitate de proprietari ai fondului dominant înscris în CFR 839 B-oraș, nr.top.484/2/5/1, servitute stabilită asupra fondului aservit proprietatea pârâtelor, înscris în CF 655 B oraș, nr.top.484/2/5/2 și au fost respinse capetele de cerere formulate prin acțiunea reconvențională în care pârâtele (reclamantele din prezentul dosar) au solicitat, printre altele, ridicarea sechestrului, readucerea imobilul la starea inițială prin obligarea reclamanților la zidirea ușii exterioare, evacuarea reclamanților, depunerea de către aceștia a cheilor de poarta de intrare a imobilului și a cheilor de la intrarea în imobil.
Apelul declarat de pârâtele împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr.107/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, iar recursul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.422/2088 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia (filele 69-83).
La termenul din data de 17.12.2008, constatând îndeplinite cerințele art.1201 Cod civil, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat a capetelor de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul situat în B, str. -, nr.19, depunerea cheilor de la poarta de intrare în imobil și a cheilor de intrare în imobil, precum și a capătului de cerere privind obligarea pârâților la zidirea ușii exterioare.
În condițiile în care pârâții sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 839 B-oraș, nr.top.484/2/5/1, cu titlu cumpărare bun comun (extras CF, fila 54), capătul de cerere privind obligarea acestora să elibereze propria locuință de mobila existentă este inadmisibil a fost respins, deoarece potrivit art.1909 cod civil posesia de bună-credință a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate, iar în cauză nu s-a făcut nici o dovadă care să înlăture această prezumție legală.
De asemenea, în condițiile în care dreptul de proprietate al pârâților a fost dobândit în condiții legale, fără a afecta în vreun fel dreptul de proprietate al reclamantelor, iar cuprinsul cărților funciare corespunde, în privința înscrierilor, cu situația juridică reală, capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor s-a constatat a fi neîntemeiat și a fost respins.
Susținerea reclamantelor în sensul că în cartea funciară este o eroare deoarece figurează ca proprietar, decedat la 09.01.1982, judecătoria a constatat că este neîntemeiată, în condițiile în care acestea nu au dezbătut succesiunea după defunct și nu au solicitat OCPI întabularea dreptului lor de proprietate cu titlu moștenire.
Referitor la temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii, se impune precizarea că Legea nr.58/1974 a fost abrogată expres prin Decretul lege nr.1/1989 iar Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 instanța de fond a constatat că nu este incidentă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat ulterior apel, reclamantele, și criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.141/A/2009 Tribunalul Albaa respins apelul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 134/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În ce privește excepția autorității de lucru judecat Tribunalul Albaa constatat că în mod corect instanța de fond a reținut incidența prev. art.1201 Cod civil, fiind vorba despre o identitate de părți, obiect și cauză cu privire la capetele de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, depunerea cheilor de la poarta de intrare în imobil și a cheilor de intrare în imobil, precum și a capătului de cerere privind obligarea pârâților la zidirea ușii exterioare, capete soluționate prin sentința civilă nr. 97/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 422/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind eliberarea locuinței de către pârâți, atâta timp cât aceștia sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 839 B, nr. top 484/2/5/1 cu titlu de cumpărare bun comun, acest capăt de cerere a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.
Nici capătul de cerere privind rectificarea actelor ca urmare a anulării actelor pârâților nu este întemeiat, în condițiile în care dreptul de proprietate al pârâților a fost dobândit în mod legal fără a afecta în vreun fel dreptul de proprietate ale reclamantelor.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamantele, invocând în drept prevederile art. 304 pct.8 și 9.proc.civ, care a fost respins prin decizia 489/2009.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele: deși recurentele au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. nu arată distinct motivele care fundamentează fiecare motiv de recurs.
Din analizarea motivelor de recurs ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situațiile în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a reținut un cu totul alt act juridicin sens de negoțium, ceea ce în speță nu s-a invocat.
Se mai impune a se preciza că, de asemenea, criticile ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, interpretarea probelor, nu pot fi analizate în prezenta cale de atac în condițiile în care pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod proc. civ. au fost expres abrogate, întrucât controlul judiciar efectuat de instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei situații de fapt cu certitudine stabilită prin hotărârile instanțelor de fond.
Or, în speță, împrejurările de fapt esențiale au fost lămurite prin hotărârea atacată. În raport cu cele reținute de instanța de apel, Curtea a arătat că rezolvarea pe care această instanță a dat-o acțiunii, poartă atributul legalității sub toate aspectele.
Criticile recurentelor referitoare la hotărârea pronunțată în dosarul nr. - sunt inadmisibile și nu pot fi analizate în prezenta cale de atac.
De asemenea criticile referitoare la capetele de cerere privind ridicarea sechestrului, dreptul de servitute și neaplicarea prevederilor art. 225 Cod proc. civ. nu pot fi analizate întrucât au fost invocateomisso medio, pentru prima dată în fața instanței de recurs.
Critica referitoare la termenul de motivare a hotărârii excede cadrului legal instituit de dispozițiile art. 304 Cod proc. civ. și nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
De asemenea, critica referitoare la neacordarea termenului de pronunțare nu a putut fi primită, față de dispozițiile art. 260 Cod proc. civ. dispoziții care reglementează posibilitatea amânării pronunțării cu cel mult 7 zile în cazul când pronunțarea hotărârii nu se poate face în ziua când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei.
Nici critica referitoare la greșita reținere a excepției autorității lucrului judecat nu a fost primită.
Legal instanțele de fond au aplicat în cauză prevederile art. 1201. civ. cu referire la capetele de cerere privind evacuarea, depunerea cheilor și zidirea ușii exterioare.
Susținerile recurentelor referitoare la nesoluționarea pe fond a acestor cereri în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea reținută ca având autoritate de lucru judecat, ci anularea acestor capete de cerere ca insuficient timbrate sunt vădite nefondate.
Prin sentința civilă 97/2008 rămasă irevocabilă prin decizia 422/2008 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul civil - a fost respinsă pe fond cererea reconvențională formulată de către pârâtele-reclamante reconvenționale, și și nu anulată ca insuficient timbrată, astfel corect s-a reținut în cauză incidența prevederilor art. 1201.civ. În consecință s-a considerat că în mod corect s-a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 97/2008 și s-au respins capetele de cerere formulate de reclamante, împrejurare față de care Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 141/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 317-318 Cod pr. civ. contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 317 "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, . numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare în judecată a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită . în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Potrivit art. 318 Cod pr. civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Contestatoarele invocă în primul rând art. 317 pct. 2 alin. 2 Cod pr. civilă, ultima parte, respectiv recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În dezvoltarea acestui motiv, contestatoarele se referă la faptul că instanța de recurs nu a dezbătut fondul cauzei, atâta timp cât a considerat că sunt îndeplinite condițiile excepției autorității de lucru judecat. Contestatoarea a desprins din art. 317 alin. 2 doar teza finală, referitoare la situația în care recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Or, se creează o confuzie, întrucât acest articol nu poate fi analizat trunchiat și rupt din contextul în care este reglementat. Astfel, contestația în anulare numită "obișnuită" în practica judiciară este reglementată de art. 317 cod pr. civilă și ea are două cazuri în care poate fi invocată: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea disp. de ordine publică referitoare la competență. Legiuitorul a reglementat expres însă când pot fi invocate aceste motive: numai dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Această condiție de admisibilitate trebuie examinată în strânsă corelație cu disp. art. 317 alin. 2, potrivit căreia contestația devine admisibilă și în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Deci această ultimă teză a art. 317 alin. 2 se referă, fără dubiu la motivele de contestație prev. la art. 317 alin. 1, respectiv la condițiile de invocare a lor, motive care nu au nicio legătură cu speța de față și prin urmare este exclus a fi aplicate.
Un alt motiv al contestației în anulare se referă la încălcarea dispozițiilor privitoare la necompetență, ceea ce s-a făcut prin respingerea cererii de recuzare a instanței prin încheierea nr. 26/R/CC/2009.
În legătură cu acest al doilea motiv al contestației în anulare obișnuită este de observat că legea a reținut ca temei al acestei căi extraordinare de atac doar nesocotirea regulilor de competență absolută, respectiv a regulilor de competență generală, a regulilor de competență materială sau de atribuțiune și a regulilor de competență teritorială excepțională. Aceste cazuri de necompetență absolută și de ordine publică sunt prevăzute de art. 159 cod pr. civilă, și ele nu au nimic în comun cu compunerea instanței, pentru că motivul invocat de contestatoare se referă la alcătuirea instanței și nu la competența acesteia. Normele privitoare la incompatibilitate, la abținere și recuzare nu fac parte din categoria dispozițiilor legale privitoare la competență, împrejurare față de care și acest motiv al contestației în anulare se vădește a fi nefondat și va fi respins ca atare.
Celelalte motive invocate de contestatoare nu pot fi încadrate în niciunul din motivele expres prevăzute de lege. Motivele invocate se referă la o greșită apreciere a probelor de către instanțe, or contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Dimpotrivă, cele invocate de contestatoare nu constituie greșeli materiale în sensul art. 318, ci sunt, eventual, greșeli de judecată, de apreciere a probelor din dosar care nu pot conduce la admisibilitatea contestației în anulare, întrucât astfel s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. Contestatoarele fac referire la motivele de recurs invocate prev. de art. 304 pct. 8-9 și la faptul că aceste motive nu au fost analizate de instanța de recurs, susținere eronată, întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurente și le-a încadrat în drept.
Pe de alte parte, contestatoarele critică decizia 422/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul -, ceea ce este inadmisibil, deoarece este o critică pe fond și se confundă instanța care judecă contestația în anulare cu o instanță de recurs și, oricum prezenta contestație nu poate avea ca obiect decizia 422/2008 ci decizia 489/2009.
Având în vedere caracterul contestației în anulare, acela de a fi o cale extraordinară de atac, de retractare a hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu și pentru netemeinicie, Curtea apreciază că niciunul din motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 317-318 Cod pr. civ. motiv pentru care se va respinge calea de atac ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
(continuarea deciziei civile nr. 46/2010 dată în dosar nr-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele, și împotriva deciziei civile nr. 489/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./Tehn.
7 ex/22.02.2010
-, -
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
