Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2598/2006)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.463.
Ședința publică de la 09 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr.1559 din 04.09.2006, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 09.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2006, sub nr-, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, contestatorii și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1559/04.09.2006 pronunțată de această instanță, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul.
În motivarea cererii au susținut că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale și al omisiunii instanței de recurs de a analiza motivele de modificare invocate prin cererea sa de recurs.
În dezvoltarea primului motiv de contestație în anulare, reglementat prin dispozițiile articolului 318 teza I din Codul d e Procedură Civilă, contestatorii au susținut că instanța de recurs nu a observat actul de adjudecare de care s-a prevalat intimatul - reclamant, care nu concorda cu încheierea de întabulare și nici cu extrasul de carte funciară. Dacă s-ar fi analizat aceste înscrisuri cu atenție, s-ar fi observat că, atât contestatorii, cât și intimatul - reclamant, aveau titlu de proprietate, fapt ce ar fi dus, cel mult, la o comparare de titluri și nu la soluția de evacuare pronunțată de instanță.
S-ar fi observat totodată că, pe rolul instanțelor judecătorești se afla, în curs de soluționare, contestația la executare, formulată de contestatorul, împotriva executării silite finalizată prin pronunțarea actului de adjudecare invocat de intimatul - reclamant. La data de 11.05.2006, s-a pronunțat decizia civilă nr.1097/2006 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă prin care s-a admis recursul formulat de către acesta, iar pe fond s-a admis contestația la executare și s-a constatat executarea perimată. Titlul invocat de către intimat a devenit în acest fel nul absolut pentru nevalabilitatea obiectului actului juridic. În această situație, contestatorul este singurul care are drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, drept ce trebuie protejat conform dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținute și de instanța de recurs, dar în apărarea și ocrotirea dreptului intimatului.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de contestație în anulare, reglementat de articolul 318 teza II din Codul d e procedură civilă, s-a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivele de modificare invocate de contestatorii - recurenți, întreaga motivare a deciziei contestate făcându-se cu privire la excepția invocată și în jurul acesteia.
În analizarea primului motiv de recurs, instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr.114/1996, deși critica nu viza aplicarea acestei legi, iar contestatorii nu invocaseră niciodată un drept locativ asupra imobilului ci un drept exclusiv de proprietate.
Prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică de la 12.03.2007, instanța a dispus suspendarea judecării contestației, până la soluționarea irevocabilă a plângerii formulată de contestatoare împotriva încheierii -/02.03.2007, pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2, cauza fiind repusă pe rol la data de 09.03.2009.
Analizând decizia instanței de recurs, în raport de dispozițiile articolului 318 Cod Procedură Civilă, invocate de contestatori și de criticile dezvoltate de aceștia, Curtea va reține netemeinicia contestației pentru următoarele motive:
Conform dispozițiilor articolului 318 Cod Procedură Civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Invocând aceste dispoziții legale, contestatorii au susținut, în primul rând, faptul că, instanța de recurs a făcut o greșeală materială, constând în neobservarea faptului că actul de întabulare, invocat de intimatul - reclamant nu concorda cu încheierea de întabulare și cu extrasul de carte funciară și ignorarea totală contestației la executare formulată de contestator împotriva executării silite finalizată prin pronunțarea actului de adjudecare din data de 24.05.2004, care se afla în curs de soluționare.
În plus, s-a susținut că la data de 11.05.2006, s-a pronunțat decizia civilă nr.1097/2006 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă prin care s-a admis recursul formulat de către contestator, iar pe fond s-a admis contestația la executare, constatându-se că executarea s-a perimat. Titlul invocat de către intimat a devenit în acest fel nul absolut pentru nevalabilitatea obiectului actului juridic, contestatorii fiind singurii care dețin un drept de proprietate asupra imobilului.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I-a Cod Procedură Civilă are în vedere însă, erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs.
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorii susțin prin motivele de fapt ale contestației faptul că instanța de recurs a interpretat greșit unele probe existente la dosar, respectiv actul de adjudecare, care, în opinia acestora, nu concorda cu încheierea de întabulare și cu extrasul de carte funciară, actele ce dovedeau existența pe rolul altei instanțe a unei contestații la executare și decizia civilă nr.1097/11.05.2006, critici ce nu pot reprezenta motiv de contestație în anulare conform articolului 318 teza I Cod Procedură Civilă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de contestație în anulare invocat de contestatori, respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivelor de modificare invocate de ei prin cererea de recurs, Curtea va reține că este, de asemenea, nefondat, având în vedere următoarele considerente.
Conform articolului 318 teza a II-a Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Invocând acest text de lege, contestatorii au susținut, pe de o parte, faptul că, întreaga motivare a deciziei contestate privește doar excepția, iar pe de altă parte, faptul că, atunci când analizează primul motiv de recurs, instanța de recurs ar fi reținut dispozițiile Legii nr.114/1996, deși nu au fost invocate de către aceștia.
Din cererea de recurs aflată la filele 2-4 din dosarul de recurs, care cuprinde și motivele de recurs dezvoltate de către aceștia împotriva deciziei instanței de apel, rezultă că singura critică dezvoltată de recurenți prin cererea de recurs, împotriva deciziei instanței de apel, viza greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor articolelor 998-999 Cod Civil, susținându-se, pe de o parte, faptul că aceste dispoziții legale nu au fost invocate de către părți, iar, pe de altă parte, faptul că în sarcina lor nu pot fi reținute fapte culpabile, care să-l fi prejudiciat pe intimatul reclamant, deoarece nu au fost probate.
Restul criticilor dezvoltate de recurenți vizau sentința instanței de fond și nu puteau fi analizate de către instanța de recurs, decât în măsura în care puteau fi asimilate unor motive de ordine publică.
Tot în recurs, s-a invocat la termenul de judecată din data de 19.06.2006 excepția lipsei calității procesuale active a intimatului - reclamant, în raport de decizia civilă nr.1097/11.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, excepție care a fost unită de instanța de recurs cu fondul recursului.
Prin decizia civilă nr.1559/04.09.2006, ce face obiectul prezentei contestații în anulare, s-a respins atât excepția invocată de recurenți cât și cererea de recurs, ca nefondate.
În considerentele acestei decizii s-a analizat atât excepția lipsei calității procesuale active, cât și critica dezvoltată de recurenți împotriva deciziei instanței de apel, care privea greșita aplicare a dispozițiilor articolelor 998-999 Cod Civil.
Cu privire la excepție, s-a reținut de către instanța de recurs că reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală activă, prin depunerea la dosar a actului de adjudecare, ce consfințește dreptul său de proprietate asupra imobilului din care solicită evacuarea. Decizia civilă nr.1097/11.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, invocată de recurenți în susținerea excepției, a fost apreciată ca irelevantă, în condițiile în care, prin aceasta se soluționase o contestație la executare fără a se reține nulitatea titlului reclamantului.
Referitor la greșita aplicare în cauză a dispozițiilor articolelor 998-999 Cod Civil, instanța de recurs a reținut că instanțele anterioare nu erau ținute de temeiul juridic indicat de către reclamant, respectiv dispozițiile Legii nr.114/1996 și puteau analiza cauza în raport de dispozițiile legale menționate anterior. Susținerea recurenților, în sensul că reclamantul nu ar fi dovedit existența condițiilor necesare angajării răspunderii lor delictuale, a fost apreciată ca fiind lipsită de relevanță juridică, ținând seama, pe de o parte, de caracterul absolut al dreptului încălcat, și, pe de altă parte, de probatoriul administrat în cauză, care atesta inexistența titlului pârâților.
Rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța de recurs a analizat motivele cu care a fost legal învestită și nu doar excepția lipsei calității procesuale active, astfel cum se susține de către contestatori.
În consecință, reținând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 318 Cod Procedură Civilă, care reglementează contestația în anulare specială, iar hotărârile pronunțate ulterior între părți și invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot reprezenta, conform legii, motiv de contestație în anulare, Curtea va dispune respingerea contestație în anulare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr.1559 pronunțată la 04.09.2006 de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
./
2 ex./23.03.2009
-3 -;
-;
-
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
