Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.466/R
Ședința publică din 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Maria Petria GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.982/A/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele și și cu pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Prefectul Județului T, Prefectura Județului T, și, pentru evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile în fond recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 5 mai 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.7307/4.10.2006 reclamanții și au chemat în judecată pârâții, --, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în T,-, jud.T, motivând că sunt proprietari ai imobilului în discuție, ce le-a fost restituit în temeiul Legii nr.10/2001, conform Dispoziției nr.1707/1.07.2005, iar pârâții nu dețin nici un titlu valabil cu privire la acest imobil.
In drept, au fost invocate disp.art.480, 998, 999.civ. și art.279 pr.civilă.
Pârâtele -- și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 13, 14 dosar), solicitând respingerea acțiunii principale ca nefondată, întrucât se impune ca reclamanții să formuleze în principal o acțiune în revendicare imobiliară, acțiunea în evacuare fiind o acțiune subsecventă; au precizat că dețin contract de închiriere prelungit prin efectul legii, că reclamanții sunt cei care nu au respectat dispozițiile OUG nr.40/1999 și ale Legii nr.10/2001 modificată.
Prin intermediul cererii reconvenționale formulată împotriva reclamanților - pârâți reconvenționali, reclamantele reconvenționale - și au solicitat să se constate că reclamanții și au primit despăgubiri de la Statul pentru imobilul înscris în CF nr.654 T, nr.cadastral 1631, compus din casă și grădină în-, în suprafață de 716. să se constate nulitatea absolută și totală a dispoziției nr.1707/1.07.2005, contestând titlul de proprietate și înscrierea în CF a pârâților reconvenționali, să se constate validitatea contractului de închiriere deținut în prezent de pârâte, să li se recunoască în subsidiar, un drept de creanță constând în valoarea îmbunătățirilor, a actelor de conservare etc. făcute de pârâte cu privire la imobil, evaluate la suma de 10.000 lei RON.
La data de 21.03.2007 instanța de fond a dispus disjungerea capătului de cerere din cererea reconvențională privind nulitatea dispoziției nr.1707/1.07.2005 emisă de Primarul Municipiului T, înaintată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr.6485/20.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii principale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Primarul Municipiului T și Primăria T, s-a admis în parte acțiunea civilă principală formulată de reclamanți împotriva pârâților, --, dispunându-se evacuarea din imobilul în litigiu a pârâtelor și.
S-a respins în rest acțiunea, totodată, respingându-se și cererea reconvențională formulată de pârâtele - reclamante reconvenționale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit extrasului CF 654 T, asupra imobilului situat în T,-, compus din casă și grădină, proprietari sunt în cotă de 11/4 parte, 2/4 părți construcții, prin moștenire nr.28299/2003, restituire în temeiul Legii nr.10/2001 și în cotă de 2/4 părți prin moștenire.
Pârâta - a încheiat, în calitate de titular, contractul de închiriere nr.12/20.01.2000 având ca obiect cota de din apartamentul nr.2, situat în T,-, termenul închirierii fiind din 8.04.1999 până la data de 7.04.2004, ulterior prelungit în baza OUG nr.8/2004 pe o perioadă de 5 ani până la data de 8.04.2009, contract în care apare ca având calitatea de chiriaș și pârâta.
S-a reținut că între reclamanți și pârâți nu există nici un contract de închiriere, contractul de închiriere invocat în apărare de pârâtă fiind încheiat cu Primăria T care, la data încheierii acestuia, era proprietară asupra cotei ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
Instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de proprietari ai imobilului dobândit în proprietate prin restituire în temeiul Legii nr.10/2001, nu au respectat dispozițiile art.10 din OUG nr.40/1999, de notificare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire a chiriașului pentru încheierea unui nou contract de închiriere, astfel că pârâtele ocupă locuința în temeiul unui contract de închiriere valabil la momentul promovării acțiunii civile, iar în temeiul art.10 și 11 din OUG nr.40/1999 reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite evacuarea pârâtelor urmare a nerespectării textelor de lege sus-menționate.
Intrucât pârâtele și au fost de acord cu admiterea acțiunii, instanța de fond a apreciat că ele au renunțat la beneficiile OUG nr.40/1999 și a admis acțiunea de evacuare numai în ceea ce le privește.
Potrivit dispoziției nr.1707 din 01.07.2005 emisă de către Primarul Municipiului T, s-a constatat că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, așa încât, potrivit art.137 pr.civ. a art.48 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei T și a Primarului Municipiului T invocată de către aceștia din urmă, cu privire la petitul cererii reconvenționale referitoare la obligarea pârâților reconvenționali la plata îmbunătățirilor aduse imobilului, motiv pentru care, petitul cererii reconvenționale la care s-a făcut referire, a fost respins față de pârâții Primăria T și Primarul Municipiului T, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Potrivit art.111 pr.civ. instanța a respins petitul cererii reconvenționale referitor la constatarea faptului că reclamanții au primit despăgubiri de la Statul, în această formulare apreciindu-se că reclamantele reconvenționale au contestat titlul de proprietate și înscrierea în CF a reclamanților - pârâți reconvenționali, fără însă a arăta în ce modalitate și care este finalitatea contestării acestui drept, neputând alcătui petit al cererii reconvenționale.
Cu privire la petitul cererii reconvenționale referitor la constatarea unui drept de creanță și a unui drept de retenție, cu obligarea pârâților reconvenționali la plata îmbunătățirilor, instanța a respins-o ca nedovedită potrivit dispozițiilor art.48 alin.4 și 5 din Legea nr.10/2001 raportat la art.1169 civil.
Impotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal, reclamanții și și pârâtele - și.
Reclamanții și au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, respectiv evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, susținând că pârâții dețin apartamentul în litigiu fără nici un titlu, aducând o atingere dreptului de proprietate asupra imobilului deținut de reclamanți, iar instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a disp.art.14 din OUG nr.40/1999, text care intră în contradicție cu art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind protecția proprietății, în sensul că a-l obliga pe proprietar să reînnoiască succesiv contractul de închiriere ar duce la încălcarea dreptului de proprietate.
Pârâtele-recurente - și, prin apelul lor au criticat soluția de fond sub aspectul disjungerii capătului de cerere reconvențională vizând nulitatea totală și absolută a dispoziției nr.1707/1.07.2005 pentru care s-a dispus alcătuirea unui nou dosar, în care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, fiind declinat în favoarea Tribunalului Timiș. Pârâtele-recurente au contestat titlurile de proprietate deținute de reclamanți, inclusiv înscrierile în cartea funciară, precizând că și ele solicită constatarea dreptului de proprietate asupra terenului pe care l-au folosit sub aparența de proprietar, invocând deci uzucapiunea.
Prin decizia civilă nr.982/A/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins ambele apeluri, reținându-se în esență că:
Referitor la apelul declarat de reclamanți, s-a reținut că în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt în raport cu care a făcut o justă aplicare a prevederilor legale în materie, respectiv că pârâta este deținătoarea contractului de închiriere nr.12/20.01.2000 pentru cota de 11/2 din apartamentul nr.2, termenul închirierii fiind pentru perioada 8.04.1999 - 7.04.1999, ulterior contractul fiind prelungit de drept pe o perioadă de încă 5 ani, respectiv până la data de 8.04.2009, în baza OUG. Nr.8/2004, aceeași situație regăsindu-se și pentru pârâta.
Totodată, tribunalul a reținut că reclamanții nu au respectat dispozițiile art.10 din OUG 40/1999 privind notificarea chiriașului prin executor judecătoresc, pentru încheierea unui nou contract de închiriere, nerespectarea acestor dispoziții atrăgând prelungirea de drept a contractului deținut de pârâți pe o perioadă de încă 5 ani, până la 8.04.2009, în temeiul OUG nr.8/2004.
In ceea ce privește apelul pârâtelor - și, s-a reținut că este nefondat, întrucât excepția de litispendență invocată de pârâte a fost respinsă de tribunal, în cauză nefiind îndeplinite condițiile acestei excepții, iar la soluționarea în fond a petitului cererii reconvenționale privind obligarea pârâților reconvenționali la plata îmbunătățirilor aduse imobilului, în mod corect instanța de fond a respins acest petit, reținând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei și a Primarului Municipiului T, raportat la disp. art.48 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal atât reclamantul la 5.02.2008, cât și pârâtele și - la 7.02.2008.
Reclamantul-recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului său, schimbarea în parte a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul admiterii cererii de evacuare a tuturor pârâților din imobilul în litigiu, cu respingerea cererii reconvenționale formulate de aceștia din urmă și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reclamantul a precizat că el a dobândit imobilul în litigiu prin contract de vânzare-cumpărare, astfel că cererea de evacuare a pârâților este întemeiată raportat la disp.art.480 și 481.civil.
In ceea ce privește incidența prevederilor OUG nr.8/2004, el a subliniat că legiuitorul a statuat expres că numai contractele de închiriere care au ca obiect imobile cu destinație de locuință aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, se vor prelungi pe o perioadă de încă 5 ani, ceea ce nu este cazul imobilului în litigiu.
In drept, au fost invocate disp. art.304. pct.9 pr.civ.
Pârâtele recurente și - au criticat ambele hotărâri ca nelegale, parțial, sub aspectul nesoluționării capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.654 T, nr. cadastral 1631, situat administrativ în T,-, în opinia lor susținând să se impunea suspendarea soluționării procesului de evacuare până la judecata irevocabilă a cererii de uzucapiune formulată de ele prin cererea reconvențională.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de către părți, raportat la actele depuse la dosar și temeiurile de drept precizate, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
In raport de obiectul acțiunii civile principale introduse de reclamanții și privind evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, invocând lipsa de titlu a acestora, precum și cererea reconvențională formulată în cauză de pârâtele și -, astfel cum a fost depusă inițial și precizată ulterior (filele 13-14 dosar fond și 26-27 același dosar, fila 37), Curtea apreciază că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au făcut o corectă interpretare și aplicare a legislației în materie, respectiv a OUG nr.40/1999 și OUG nr.8/2004.
Critica pârâtelor apelante privind disjungerea capătului de cerere din cererea reconvențională prin care s-a contestat dispoziția Primarului ca fiind, în opinia lor, părtinitoare, este nefondată întrucât, aceasta s-a dispus în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 potrivit cu care, contestația formulată împotriva dispoziției emisă de Primar este de competența secției civile a tribunalului în raza căruia se situează imobilul.
Pe fondul cauzei, imobilul în litigiu a fost restituit în natură în cotă de numitului, el fiind la ora actuală în proprietatea lui în cotă de 11/4 părți, conform sentinței civile nr.-/1999, în cotă de 2/4 părți construcții, moștenire, nr.28299/2003, în cotă de prin restituire în temeiul Legii nr.10/2001 și în cotă de 22/4 părți moștenire pe teren.
Pârâtele și - dețin contract de închiriere asupra apartamentului nr.2 din imobilul în litigiu prelungit, în temeiul OUG nr.40/1999 până la data de 7.04.2004 și ulterior, în temeiul OUG nr.8/2004 pe o perioadă de încă 5 ani, până la 8.04.2009. Sub acest aspect, trebuie subliniat faptul că, în condițiile în care imobilul în litigiu a fost restituit reclamanților în temeiul Legii nr.10/2001, conform dispoziției nr.1707 din 1.07.2005, deci la o dată ulterioară apariției OUG nr.8/2004, contractele de închiriere deținute de pârâte au fost prelungite de drept pe o perioadă de încă 5 ani, respectiv până la 8.04.2009, situație în care motivele de recurs invocate de reclamant privind greșita interpretare și aplicare a OUG nr.8/2004 sunt nefondate.
In ceea ce privește recursul pârâtelor prin care se critică nesoluționarea de către cele două instanțe a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil prin uzucapiune, Curtea constată că această cerere nu a fost formulată în mod expres, ca și capăt de cerere distinct în cererea reconvențională formulată în cauză inițial și precizată ulterior, ea fiind menționată ca și un argument în apărare în întâmpinarea depusă în cauză în fața instanței de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul disp.art.299, 312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri, iar în baza disp.art.274 pr.civ. va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.982/A/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.:MG/17.06.2008
Dact. // 2 ex./ 17.06.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Marinela Giurgincă, Maria Petria
