Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 479/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(292/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.479
Ședința publică de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Corina
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1472 A din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, avocat -, în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.153.138 din 23.02.2009, emisă de Baroul București - Societate civilă, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, primul rând de motive de recurs, la data de 19.02.2009, iar cel de-al doilea rând de motive de recurs le depune la dosar la data de 11.03.2009, la care anexează și o copie a adeverinței medicale.
Se mai învederează și faptul că recursul nu a fost timbrat cu suma de4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, deși recurentul-pârât a fost citat cu această mențiune, sub sancțiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată.
Avocatul intimatei-reclamante solicită să i se comunice un exemplar de pe motivele de recurs depuse la dosar, urmând ca pricina să fie luată la ordinea listei de recursuri pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția de nulitate a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art.302 și art.306 din Codul d e procedură civilă, recursul nefiind motivat prin însăși cererea de recurs și respectiv excepția tardivității depunerii motivelor de recurs inițiale.
Avocatul intimatei -reclamante, având cuvântul, solicită să se constate nulitatea recursului și pe fond respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
După închiderea dezbaterilor și rămânea în pronunțare a dosarului, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă recurentul-pârât, personal și depune la dosar chitanțele nr.-/1 din 11.03.2009, nr.-/1 din 11.03.2009 și nr.-/1 din 11.03.2009, în cuantum de 4 lei, fiecare, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,6 lei, taxe care au fost anulate de instanță.
Recurentul-pârât, având cuvântul, consideră că motivele de recurs sunt depuse în termenul prevăzut de lege, solicitând respingerea excepției invocate de instanță și pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul art.304 pct.7,8,9 din Codul d e procedură civilă, nr.OUG40/1999 și Legea nr.241/2001; de asemenea, solicită să i se permită încheierea unui contract de închiriere cu proprietara, în cauză intimata-reclamant, în conformitate cu textele susmenționate, întrucât nu beneficiază de un alt spațiu de locuit.
Depune la dosar copii de pe Monitorul Oficial anul XI - nr.148/8.04.1999 și respectiv anul XIII - nr.265/23.05.2001.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B la data de 20.02.2008, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul DA, să dispună evacuarea acestuia din imobilul proprietatea reclamantei situat în B, nr.99-101,.B,.2,.15, sector 1, pentru lipsa titlului locativ.
La data de 11.03.2008 pârâtul a formulat cererea reconvențională, solicitând anularea contractului prin care reclamanta a dobândit proprietatea exclusivă a imobilului, iar la 17.04.2008 și-a precizat cererea reconvențională, solicitând anularea contractului încheiat între două persoane fizice.
La data de 22.04.2008 reclamanta și-a precizat acțiunea principală, arătând că solicită să se constate încetate drepturile locative ale pârâtului și să se dispună evacuarea pârâtului din imobil.
Prin sentința civilă nr.8176/13.06.2008 Judecătoria Sector 1 Baa dmis acțiunea principală precizată, a constatat încetarea drepturilor locative ale pârâtului cu privire la imobilul din litigiu, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în B, nr.99-101,.B,.15, sector 1, pentru lipsa titlului locativ.
A respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța de fond reținut că reclamanta este proprietara apartamentului nr.15 din nr.99-101,.B, sector 1, conform dispoziției Primarului General nr.1607/26.10.1999 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2228/20.08.2004.
Contractul de închiriere încheiat de părți a expirat la 31.12.2004, motiv pentru care reclamanta l-a notificat pe pârât, arătându-i că nu dorește să încheie un nou contract de închiriere.
Instanța de fond a reținut că pârâtul nu face dovada titlului locativ în temeiul căruia ocupă imobilul din litigiu, motiv pentru care, în temeiul art.480 Cod civil, a constatat încetarea drepturilor locative ale acestuia și a dispus evacuarea lui din imobil.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că, față de dispozițiile art.1169 Cod civil, nu s-a făcut nicio dovadă de către pârât.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat în termen apel, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate.
La termenul din 23.10.2008 apelantul-pârât a depus la dosar motivele de apel, arătând că intimata-intimată, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare, a urmărit să ascundă faptul că mai are și alte apartamente, că din dorința de a crea impresia eronată că posedă numai un singur apartament și că ea, ca proprietar, vrea să-l folosească pentru ea și familia ei.
Din aceste motive, apelantul-pârât susține că nu a cerut explicit, de la începutul procesului, ca intimata-reclamantă săi pună la dispoziție un spațiu în care să locuiască, motiv pentru care solicită tribunalului să îi impună intimatei-reclamante să-i pună provizoriu la dispoziția apelantului un spațiu în care să locuiască, cu obligația pentru acesta din urmă de a-i plăti o pătrime din venit drept chirie.
Apelantul-pârât mai susține că drepturile sale de chiriaș sunt în continuare apărate de dispozițiile nr.40/1999 și ale Legii nr.241/2001, astfel că notificarea trimisă de reclamantă trebuia motivată în condițiile legii și transmisă cu un an înainte de expirarea contractului, prin executor judecătoresc, condiții ce nu au fost îndeplinite de către proprietară.
Întrucât intimata-reclamantă nu se afla în niciuna din situațiile prevăzute de art.14 pct.2 din nr.40/1999, se impunea respingerea acțiunii principale, deoarece, dacă apelantul ar fi fost corect notificat, putea solicita cu un an înainte de expirarea contractului o locuință de la primărie, conform art.14 alin.3.
Se mai susține că este greșită soluția instanței de respingere a solicitărilor din cererea reconvențională, fără a se preciza motivele pentru care se impune admiterea cererii reconvenționale.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr.1472 A din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât.
S-a reținut că, după expirarea termenului de închiriere prevăzut de contractul nr.7344/2003, respectiv la data de 09.05.2005, intimata - reclamantă l-a notificat pe apelantul - pârât să elibereze spațiul închiriat, acesta însă nu s-a conformat.
Împotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs recurentul - pârât, care în baza nr.OUG40/1999, a Legii nr.241/2001, art.304 pct.7, 8 și ) Cod procedură civilă critică următoarele:
- procesul s-a judecat cu lipsa pârâtului;
- notificarea nu a fost motivată și nu a fost trimisă prin executor judecătoresc;
- beneficiază de nr.OUG40/1999, care prevede schimbul de locuință.
Recursul este nefondat.
În ce privește excepția nulității recursului invocată de instanță, aceasta a fost respinsă întrucât s-a constatat că recursul a fost declarat în termen.
Referitor la critica reclamantului privind faptul că procesul s-a judecat în lipsa sa, această critică nu poate fi reținută, întrucât din încheierea de ședință de la termenul din 23.10.2008 rezultă că acesta a fost prezent personal, iar pentru termenul din 20.11.2008, când s-a judecat pricina în fond, acesta nu s-a prezentat deși avea termen în cunoștință.
Pe fondul cauzei, se va reține că, între apelantul pârât, în calitate de locatar și intimata - reclamantă alături de numita, în calitate de coproprietare ale imobilului din litigiu, s-au încheiat mai multe contracte de închiriere, ultimul fiind încheiat la data de 15.01.2003 fiind înregistrat sub nr.7344 la Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, prevăzându-se că termenul de închiriere este de doi (2) ani cu începere de la 01.01.2003 și până la 31.12.2004.
La data de 20.08.2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2228 la și, contract prin care numita îi vindea intimatei-reclamante cota sa parte din apartamentul nr.15 situat în B, nr.99-101, -.1, sector 1.
După expirarea termenului de închiriere prevăzut în contractul nr.7344/15.01.2003, respectiv la data de09.05.2005 intimata-reclamantă l-a notificat pe apelantul-pârât să elibereze spațiul închiriat, în caz contrar urmând a fi obligat la daune materiale pentru lipsa de folosință.
În aceste condiții s-a apreciat că soluția instanței de fond de evacuare a apelantului-pârât este legală și temeinică, întrucât, de la data de 01.01.2005, acesta nu mai are niciun titlu locativ pentru a justifica ocuparea în continuare a spațiului din litigiu.
Susținerea apelantului-pârât că beneficiază în continuare de prevederile OUG nr.40/1999 nu poate fi primită întrucât acesta a uzat de aceste prevederi legale până la data de 01.01.2005, dată la care a expirat ultimul contract de închiriere.
Deoarece apelantul-pârât nu a formulat în fața instanței de fond vreun capăt pe cererea reconvențională cu privire la obligarea intimatei-reclamante la a-i pune la dispoziție un alt spațiu locativ pentru a-și depozita lucrurile, instanța a considerat cererea ca fiind una nouă în apel, motiv pentru care, față de dispozițiile art.292 alin.1 Cod procedură civilă nu s-a pronunțat asupra acesteia.
În ceea ce privește soluția instanței de fond de respingere a cererii reconvenționale, tribunalul o apreciat ca fiind legală și temeinică.
Astfel, probele solicitate de apelantul-pârât la termenul din 13.05.2008 nu au vizat dovedirea motivelor care ar fi putut duce la anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între intimata-reclamantă și numita, ci au vizat cu totul alte aspecte, situație în care în mod corect instanța de fond i-a încuviințat numai proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește notificarea trimisă de reclamantă, se reține că aceasta a întrunit cerințele legale.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1472 A din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/1.04.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. Sector 1. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina
