Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.482
Ședința publică din data de 18.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aglaia Vălan
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreia Liana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 549A/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, recurenta pârâtă, prin avocat, cu împuternicirea avocațială nr.-/20.10.2008 și intimații reclamanți Nord, Nord, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/15.10.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Curtea, constată că la termenul anterior s-a prorogat discutarea excepției nulității recursului, astfel că pune în discuția părților această excepție.
Reprezentantul intimaților reclamanți Nord, Nord arată că recursul formulat este nemotivat, astfel că solicită admiterea excepției, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenta pârâtă solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât recursul este motivat chiar prin cererea de recurs, iar aceste motive pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct 8 și 9 Cod procedură civilă.
Curtea acordă cuvântul părților și pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică. În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că instanța de apel a admis capătul de cerere referitor la achitarea contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 2002-2005 și nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză și nici de prevederile legale în materie. Totodată arată că nu se putea acorda lipsa de folosință decât de la momentul modificării, adică începând cu anul 2005 și până la 2007 când a încetat locațiunea și nicidecum pentru perioada anterioară modificării. Concluzionând solicită a se constata că recursul formulat se încadrează pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților reclamanți Nord, Nord solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect cererea de recurs formulată de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 549A/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4657/22.03.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr-, s-au respins ca neîntemeiate acțiunea principală formulată de reclamanții pârâți și, în contradictoriu cu pârâta reclamantă și cererea reconvențională formulată de această pârâtă reclamantă.
În considerentele sentinței, s-a reținut că prin contractul de închiriere nr. 81799 din 20.08.2002, reclamanta Nord, în calitate de proprietar, a transmis către pârâtă, în calitate de chiriaș, folosința imobilului situat în B,- sector 1, în suprafață de 40 mp, în schimbul unei chirii lunare de 8 milioane lei, prin acțiunea de față solicitându-se evacuarea pârâtei din acest imobil.
Judecătoria a constatat că titlul în baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate privește, însă, un teren în suprafață de 154 mp, care este situat în-, după cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 729/21.07.1997 depusă la dosar, astfel încât reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului de la nr. 33 de la aceeași adresă poștală, fiind lipsit de relevanță faptul că expertul contabil a constatat prin raportul întocmit în cauză calitatea de proprietar a reclamantei asupra imobilului din care se solicită evacuarea în cauză.
În aceste condiții, atât cererea în evacuare, cât și cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului sunt neîntemeiate și se impun a fi respinse ca atare.
În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect recunoașterea unui drept de servitute al pârâtei reclamante asupra unei suprafețe de 0,15 mp din imobilul situat în-, instanța a constatat că este neîntemeiată, motivat de împrejurarea că pentru recunoașterea unui asemenea drept este necesară existența a două fonduri învecinate aparținând unor proprietari diferiți, or, în cauză această condiție nu este întrunită, deoarece pârâta reclamantă are doar calitatea de chiriaș, și nu pe aceea de proprietar asupra imobilului de la nr. 33.
Apelul declarat de reclamanții-pârâți împotriva sentinței menționate a fost admis prin decizia nr. 1763/15.12.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, cu consecința desființării în parte a sentinței și trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii principale, menținându-se celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că argumentele primei instanțe justifică respingerea acțiunii principale pentru lipsa calității procesuale active, și nu pentru netemeinicie, astfel cum soluția asupra acestei cereri a fost efectiv concepută.
Or, din punct de vedere procesual, excepția cu un asemenea obiect nu a fost pusă în discuția părților, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității procesului civil.
Din punct de vedere substanțial, Tribunalul a apreciat că prin înscrisurile depuse la dosar, în ambele faze procesuale apelanții-reclamanți și-au dovedit calitatea procesuală, rezultând că, deși prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 729/21.07.1997, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 154 mp din totalul de 300 mp teren situat în str. - - (fostă ) nr. 47, acest nr. poștal coincide cu actualul nr. 33 pe aceeași stradă în condițiile în care schimbarea numărului poștal în acest mod a fost autorizată de Primăria Municipiului B - Serviciul prin certificatul nr. 28350/6948/9.09.1998, iar înregistrarea imobilului în evidențele fiscale s-a făcut pe adresa-, pe aceeași adresă fiind emise și autorizațiile de construire din 1998 și 1999 emise de Primăria Municipiului B și fiind încheiat contractul de închiriere cu pârâta.
În aceste condiții, întrucât reclamanții au dovedit calitatea procesuală activă, prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cererii principale, fiind întrunite cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de pârâta-reclamantă împotriva deciziei menționate a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 819/08.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria sectorului 1 B, sub nr-, iar prin sentința civilă nr. 12481/20.09.2007 această instanță a admis în parte cererea principală, a dispus evacuarea pârâtei din curtea imobilului situat în- sector 1 și a respins cererea privind contravaloarea lipsei de folosință a imobilului.
În considerentele sentinței, s-a reținut că prin contractul de închiriere încheiat între părți la data de 20.08.2002, s-a stabilit plata unei chirii lunare aferente folosinței unei suprafețe de 40 mp și, deși nu s-a făcut referire explicită la curtea imobilului, la încheierea acestui contract, părțile au avut în vedere folosința spațiului aferent barului aparținând pârâtei și care este amplasat tocmai în curtea imobilului reclamanților.
Această concluzie se desprinde din interpretarea clauzelor contractului de închiriere, potrivit art. 977 și 981 Cod civil, confirmată de probele administrate în cauză, din care rezultă că pârâta a folosit, cu acordul reclamantei Nord, începând cu luna septembrie 2002, o suprafață de 28,15 mp din curtea imobilului, proprietatea reclamanților.
În aceste condiții, instanța a constatat că cererea în pretenții decurgând din folosirea fără drept a curții imobilului este neîntemeiată, însă, cererea în evacuare este întemeiată, câtă vreme contractul de închiriere a expirat la data de 1.09.2007 și nu a intervenit prelungirea acestuia.
Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței menționate a fost admis prin decizia nr. 549/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în sensul schimbării în parte a sentinței și admiterii și a celui de-al doilea capăt de cerere; astfel, s-a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 21200 lei aferente intervalului septembrie 2002 - iunie 2005, menținându-se celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluzia că folosirea de către pârâtă a curții imobilului proprietatea reclamanților s-ar fi realizat ca urmare a unei înțelegeri prealabile existente între părți, concluzia nefiind susținută de dovezile administrate.
Tribunalul, coroborând înscrisurile de la dosar cu depozițiile martorilor audiați la cererea reclamanților și cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, a constatat că intimata-pârâtă, neluând în considerare prevederile contractului de închiriere, și-a extins activitatea și în curtea imobilului pe care a utilizat-o în mod abuziv în perioada de iarnă ca loc de depozit pentru materiale și materii prime, iar în perioada de primăvară și vară ca terasă a barului, deși nu a existat în acest sens un acord exprimat de reclamanți.
Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs pârâta, considerând-o drept nelegală sub aspectul interpretării contractului de închiriere încheiat de părți și al probelor administrate în cauză, recurenta arătând totodată că va expune și detalia motivele de recurs până la primul termen de judecată fixat în prezenta cale de atac.
Intimații reclamanți au invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, considerând că recursul este nemotivat.
La termenul din 18.11.2008, această excepție a fost pusă în discuția părților, iar cauza reținută spre soluționare prioritar în considerarea acesteia.
Față de excepția invocată de intimați, Curtea apreciază că este întemeiată, întrucât pârâta nu a înțeles să indice motivele pentru care apreciază ca nelegală decizia Tribunalului recurată în cauză, astfel cum prevede art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității cererii conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, în mod corect invocată de către intimați.
Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că motivele de recurs se regăsesc în însăși cererea prin care a fost declarată calea de atac, depusă la data de 30.06.2008.
Mențiunea din cuprinsul cererii de recurs în sensul că nelegalitatea deciziei derivă din greșita interpretare a contractului de închiriere și a probelor administrate în cauză nu este suficientă pentru conturarea unei critici încadrabile în vreunul dintre cazurile de modificare ori casare descrise de art. 304 Cod procedură civilă și care să învestească în mod legal instanța de recurs.
Recurenta nu a arătat în concret în ce constă greșeala de interpretare a contractului de închiriere săvârșită de instanța de apel, pentru ca această instanță de control judiciar să verifice măsura în care Tribunalul a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, în termenii art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, pretins de către recurentă la termenul din 18.11.2008 ca fiind incident în speță.
Cât despre greșita interpretare a probelor administrate în cauză, atare susținere nu ar putea fi luată în considerare drept motiv de nelegalitate, chiar dacă recurenta ar fi precizat în concret în ce constă greșeala săvârșită de către instanța de apel, cât timp vizează netemeinicia deciziei recurate, nefiind prevăzută drept motiv de nelegalitate în cuprinsul art. 304 Cod procedură civilă.
Ca atare, se constată că cererea de recurs nu conține și motivarea căii de atac, această apreciere fiind confirmată de faptul că recurenta a precizat prin aceeași cerere că urmează a expune și a dezvolta motivele de recurs printr-o cerere separată până la primul termen de judecată, ceea ce înseamnă că nu a intenționat să indice criticile de nelegalitate odată cu însăși declararea căii de atac la data de 30.06.2008.
În consecință, Curtea constată că motivele de recurs nu au fost depuse la dosar nici prin cererea de recurs, nici printr-o cerere distinctă depusă înăuntrul termenului de recurs, respectiv până la data de 02.07.2008 - într-un termen de 15 zile de la comunicarea deciziei de apel, astfel cum prevede art. 303 alin. 1 cu referire la art. 301 Cod procedură civilă -, cu consecința nulității recursului, conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 549A/21.04.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. AC
Tehnored. AP
2 ex./30.12.2008
Judecători apel - Secția a III-a civilă:
ia
Președinte:Aglaia VălanJudecători:Aglaia Vălan, Georgeta Stegaru, Andreia Liana
