Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 483
Sedința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Maria Martinescu
GREFIER:
Pe rol pronunțarea privind recursul formulat de pârâții, -, și împotriva deciziei civile nr.1069/A/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -- și -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședința din 27 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, si, potrivit căreia, pronunțarea a fost amânată, succesiv, la data de 4 mai 2009 și, respectiv, la data de 11 mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.686/CEA/8.09.2008, Curtea de Apel Timișoara -secția civilă a admis contestația în anulare formulată de contestatorii, -, și împotriva Deciziei civile nr. 406/17.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, pe care a anulat-o și a fixat termen pentru soluționarea recursului, declarat de, -, și împotriva Deciziei civile nr. 1069/A/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a avut în vedere faptul că, la soluționarea recursului, instanța de recurs nu a avut în vedere și nu a analizat toate motivele de recurs, invocate de către pârâții recurenți, respectiv, nu a fost analizat motivul de recurs ce se referă la despăgubirile acordate reclamanților pentru folosința imobilului până la data de 30.04.2006, nu a fost analizat nici motivul de recurs ce se referă la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților, pentru degradările aduse imobilului, și nu s-a făcut legătura între culpa acestora și prejudiciu, așa cum au cerut recurenții prin motivele de recurs.
Procedând la soluționarea recursului, după desființarea Deciziei civile nr. 1069/A/2007, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.7435/11.07.2007 pronunțată în dosarul cu nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civila formulata de reclamanții si, in contradictoriu cu parații, si.
S-a constatat încetarea contractului de închiriere încheiat pe o perioadă de cinci ani, începând cu 1 mai 2001 și până la 30 aprilie 2006, între și, în calitate de locatori, și defunctul, locatar titular, contract ulterior preluat de pârâta prin încheierea contractului de închiriere înregistrat sub nr. -/2002 la Administrația Financiară
S-a dispus evacuarea pârâților - reclamanți reconvenționali din imobilul-apartament nr. 2 înscris în Cartea funciara nr. 773 T, nr. cadastral 35,situat pe str. -. Al. (fosta ), nr. 12.
Au fost obligați pârâții - reclamanți reconvenționali la despăgubiri civile în cuantum de 1.400 EURO / lunar sau la plata echivalentului în lei al acestei sume lunare, la cursul valutar al de la data plății efective, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. exp. ing. - și răspunsului la obiecțiuni, care fac parte intergranta din hotarare.
Au fost obligați pârâții - reclamanți reconvenționali la 26.925,92 lei către reclamanții -pârâți reconvenționali, cu titlu de despăgubiri, potrivit aceluiasi raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. exp. ing. - și răspunsului la obiecțiuni.
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali, si împotriva reclamanților-pârâți reconvenționali si, având ca obiect constatare nulitate absoluta si obligație de a face.
Au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali la 5.391,94 lei cheltuieli de judecată față de reclamanții-pârâți reconvenționali.
Prin decizia civilă nr.1069/A/2007 a Tribunalului Timișa fost respins apelul declarat de pârâții, și a fost menținută hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, -, și, susținând, în principal, admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la ribunalul Timiș, în vederea efectuării de probe noi, inclusiv, o nouă expertiză iar, în subsidiar, au solicitat modificarea în tot a deciziei instanței de apel, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, admiterea cererii reconvenționale și, apoi, respingerea cererii de chemare în judecată.
Recurenții au susținut că sunt nemulțumiți de raportul de expertiză tehnică întocmit în fața primei instanțe și contestă, pe de o parte, cuantumul despăgubirilor la care au fost obligați, iar, pe de altă parte, însăși izvorul acestora, susținând că nu datorită conduitei lor, s-au produs degradările la imobil sau eventualele prejudicii privind nefolosința, localizate în patrimoniul proprietarului.
S-a mai arătat că obligațiile de întreținere și reparația imobilului, greșit, au fost reținute în sarcina recurenților iar, cu privire la titlu locativ, aceștia au arătat că sunt beneficiarii G nr. 40/1999 și că au deținut un spațiu locativ în forma contractului de închiriere care trebuia prelungit până în anul 2008.
Se mai arată că recurenții nu pot fi obligați să plătească pentru deteriorările imobilului, care a ieșit din perioada de garanție și în legătură cu care ei nu au nicio culpă, pentru că deteriorările au fost cauzate fie de vechimea imobilului, fie așa au fost primite, cu ocazia încheierii contractului de locațiune.
S-a mai invocat și faptul că proprietarii au refuzat reînnoirea contractului de închiriere, potrivit art. 22 alin. 1 din G nr. 40/1999.
Cu privire la acest motiv de recurs, acesta nu se mai susține, deoarece pârâții recurenți au părăsit imobilul.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe și a instanței de apel.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3121/A/24.11.1999, Tribunalul Timișa stabilit că imobilul din litigiu a fost preluat fără titlu de către Statul Român, a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate de stat cu pârâții din litigiu la data de 9.10.1997.
Prin contractul de închiriere, în temeiul G nr. 40/1999, a fost închiriat de către proprietarii - persoane fizice, spațiul locuit din imobil, reprezentat de apartamentele cu nr. 2 și 2A, pârâților, pentru perioada 1.05.2001 -30.04.2006.
Termenul fixat pentru eliberarea locuinței, în contract, a fost stabilit la data de 30.04.2006 și, cu toate acestea, apartamentele au fost eliberate de pârâți cu 13 luni mai târziu, perioadă în care pârâții au locuit în acel imobil fără nici un titlu.
La data de 31.05.2007, pârâții au fost chemați în judecată de către reclamanții pentru plata despăgubirilor reprezentate de lipsa de folosință a imobilului, precum și pentru plata despăgubirilor cauzate de degradările aduse imobilului de pârâți.
În mod greșit, prima instanță a procedat la stabilirea despăgubirilor la care au fost obligați pârâții, fără a analiza concluziile raportului de expertiză, în ceea ce privește cuantumul chiriei fixat la suma de 1400 Euro/lunar.
Concluzia expertului nu a fost analizată de către instanță, sub aspectul temeiniciei și legalității și instanța nu s-a pronunțat dacă se justifică plata acestei chirii pentru un spațiu de locuit în imobilul aflat în litigiu.
De asemenea, plata despăgubirilor de 26.925,92 lei, ce reprezintă daune cauzate de executarea necorespunzătoare a contractului de închiriere, nu au fost analizate de către instanța de judecată, fiind preluate mecanic din concluziile raportului de expertiză, fără o evaluare a temeiniciei și legalității acestora, prin prisma apărărilor părților, clauzelor contractuale, probelor administrate. Nu sunt analizate natura prejudiciului, cauzele acestuia, în condițiile în care obligarea la despăgubiri este condiționată de dovada culpei chiriașului. Culpa, la rândul ei, se apreciază și în raport cu natura stricăciunilor, data producerii pagubelor, cauza prejudiciului constatat, etc.
Apoi, se impune diferențierea cauzelor prejudiciilor constatate după momentul la care acestea s-au produs și anume:
În perioada cuprinsă între 1950 -9.10.1997, dată la care pârâții devin proprietarii imobilului, prin cumpărarea în baza Legii nr.112/1995;
- în perioada cuprinsă între 9.10.1997 -24.11.1999;
- în perioada 24.11.1999 -1.05.2001;
- în perioada 1.05.2001 -30.04.2006,
- în perioada 30.04.2000 -data introducerii acțiunii ( 2007), toate aceste prejudicii urmând a fi analizate, prin prisma prevederilor art. 42 din Legea nr. 10/2001.
Se impune observarea temeiul juridic, în baza căruia pârâții au folosit imobilul, respectiv a raporturilor juridice concrete în care aceștia au intrat, prin identificarea locatorului, în mod diferențiat, a proprietarului imobilului ( diferențiat) și observarea dispozițiilor legale incidente, cu referire la obligațiile părților în aceste raporturi juridice.
Cu privire la asemenea aspecte, ce țin de cercetarea judecătorească și de judecată, expertul nu se poate pronunța, în condițiile legii.
Prin urmare, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va identifica starea imobilului la diferite momente:
- la momentul închirierii sale către pârâți, de către Statul Român;
- la momentul restabilirii situației anterioare asupra proprietății, prin radierea
dreptului de proprietate al Statului Român;
- la momentul dobândirii proprietății de către pârâți;
- la momentul închirierii imobilului, în temeiul G nr. 40/1999, de către actualii proprietari, pârâților, cu interpretarea clauzelor contractului de închiriere ce se referă la predarea imobilului către pârâți și de la pârâți la reclamanți.
De asemenea, se va avea în vedere și gradul de uzură a imobilului.
Pretențiile reclamanților vor fi analizate în raport de modul de deținere a imobilului în proprietate, de către persoane fizice și juridice, de-a lungul anilor, respectiv din momentul naționalizării și până în anul 2007, cu stabilirea culpei în producerea prejudiciului, pentru deținătorii imobilului și pentru a se stabili dacă între prejudiciu și faptă există raport de cauzalitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 și art. 305 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul pârâților și a fi casată decizia tribunalului și, ținându-se seama de caracterul devolutiv al apelului, va fi trimisă spre rejudecare la ribunalul Timiș, pentru a se conforma prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, -, împotriva deciziei civile nr.1069/A/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Marinela
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.M/27.05.2009
DACT.B/27.05.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Maria Martinescu, Marinela
