Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.484
Ședința publică din data de: 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 847A/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 12.11.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr. 20996/299/21.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, solicitând evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-,. 6,. 3, sectorul 1, pentru lipsă de titlu.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că prin decizia civilă nr. 1439A/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă, devenită irevocabilă prin dec. civ. nr. 617/14.04.2008 a Curții de Apel București secția a III-a, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 114/1996, contract prin care pârâții cumpăraseră, în baza Legii 112/1995, locuința din care se solicită evacuarea.
Față de această situați, au solicitat reclamanții să se constate că pârâtele ocupă imobilul fără a deține vreun titlu, începând din data de 20.11.2007.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1410 și urm. pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 694/2009, a fost admisă acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-,. 6,. 3, sectorul 1.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că, prin decizia civilă nr. 1439/2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului), s-a constatat, printre altele, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 114/25153/17.09.1996 încheiat între prin SC Nord SA și G și și au fost obligați pârâții din acel dosar -, - să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie, apartamentul nr. 3 situat în B,-,. 6, sectorul 1.
În consecință, instanța a constatat că pârâții ocupă imobilul fără titlu, motiv pentru care a admis cererea și a dispus evacuarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, întrucât contactul de vânzare-cumpărare care s-a constatat nul prin decizia nr. 617/2008 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și cu bună-credință.
În termen de 6 luni de la pronunțarea acestei decizii, a fost înaintată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere de rezolvare a litigiului, precum și o sesizare referitoare la suspendarea executării hotărârii date în recurs până la soluționarea cererii de către
Așadar, atâta vreme cât hotărârea pe care Curtea o va pronunța este obligatorie, titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului este incert, motiv pentru care se impune suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea litigiului de către
Curtea are rolul de control asupra litigiilor soluționate irevocabil în țările membre ale Uniunii Europene, și, atâta vreme cât hotărârile luate de C sunt de imediată aplicare, este logic că această instituție este ultima instanță.
Prin decizia civilă nr. 847/A/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefundat, apelul astfel declarat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin decizia civilă nr. 1439/2007 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă ( rămasă irevocabilă prin respingerea recursului), în urma admiterii apelului promovat de către actualul reclamant împotriva sentinței civile nr. 892/2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, s-a constatat, printre altele, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 114/25153/17.09.1996, încheiat între prin SC Nord SA și G și și au fost obligați pârâții din acel dosar, să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie, apartamentul nr. 3 situat în B,-,. 6, sectorul 1.
Apelanții nu au invocat niciun motiv care să țină de fondul pretențiilor deduse judecății, deci, niciun argument juridic pentru care hotărârea instanței de fond ar fi nelegală și netemeinică, doar au susținut că se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării pe care pârâții ar fi depus-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
A constatat instanța de apel că în speța dedusă judecății nu există niciun motiv pentru a se suspenda prezentul litigiu, potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1.proc.civ. poatând fi suspendată judecata numai atunci când soluționarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Or, în speța dedusă judecății, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 14), nu s-a procedat decât la un examen prealabil al cererii de către CEDO, nu există o hotărâre de declarare a cererii apelanților a fi admisibilă și nu există un dosar pe rolul Curții prin care să se decidă asupra eventualei încălcări a drepturilor consacrate în Convenție.
Reținând că pe rolul CEDO nu există niciun dosar, a constatat instanța de apel că nu sunt incidente dispozițiile art. 244 pct. 1.proc.civ. astfel încât decizia civilă nr. 1439/2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, care este irevocabilă și se bucură de autoritate de lucru judecat, nu poate fi ignorată de către apelanți.
Chiar în ipoteza în care Curtea ar soluționa favorabil cererea apelanților, aceștia au posibilitatea formulării unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9.proc.civ. cerere de revizuire care este admisibilă, dacă CEDO constată o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești.
În orice caz, sesizarea Curții Europene nu poate avea ca efect suspendarea unui litigiu care are un alt obiect aflat pe rolul instanței naționale, neexistând nicio dispoziție legală în acest sens.
S-a mai reținut că, și în ipoteza în care tribunalul ar analiza fondul cauzei (deși apelanți nu au formulat critici sub acest aspect), rezultă că pârâții nu mai dețin niciun titlu asupra imobilului, acordându-se eficiență și hotărârii proonunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Radovici și Stănescu contra României, potrivit căreia restricțiile suferite de către reclamanți în privința folosirii bunului imobiliar și în special în imposibilitatea care s-au aflat timp de mai mulți ani de a obliga ocupanții să le plătească o chirie din cauza dispozițiilor defectuoase și a lipsurile relevate în legislație, nu au înlesnit un echilibru just între protecția dreptului individului la respectarea bunurilor sale și cerințele interesului general.
Chiar ținând cont de ampla marjă de apreciere lăsate statelor, Curtea a considerat că a sancționa proprietarii care au omis să se conformeze condițiilor de formă prevăzute de ordonanța de urgență a Guvernului, impunându-le o obligație atât de grea ca cea de a păstra locatarii în imobilul lor timp de 5 ani, fără nici o posibilitate concretă și reală de a încasa o chirie, a făcut să apese asupra lor o sarcină specială și exorbitantă, de natură să întrerupă echilibrul just dintre interesele aflate în joc.
Prin urmare, instanța de apel a constatat existența unui conflict între dispozițiile art. 11 din OUG nr. 40/1999 și prevederile CEDO astfel încât în baza art. 11 și 20 alin. 2 din Constituție nu va da nici o aplicabilitate dispozițiilor de drept intern.
În raport de aceste considerente, s-a reținut caracterul nefondat al apelului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantele.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Prin Decizia civilă 617/14.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 114/25153/17.09.1996 încheiat cu Primăria Municipiului B, recurentele pierzând în acest mod dreptul de proprietate asupra imobilului din B,-,. 6,. 3, sector 1.
Susțin recurentele că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor L 112/1995, cu modificările ulterioare și cu buna-credință.
Instanța de apel a reținut că: ".chiar dacă Tribunalul ar analiza fondul cauzei (deși apelanții nu au formulat critici sub acest aspect), rezultă că pârâții nu mai dețin nici un titlu. "; aceste aspecte de fond - susțin recurentele - au fost invocate și în fața Judecătoriei sector 1, unde au arătat că la terminarea primului proces când s-a pronunțat Decizia civilă 617/14.04.2008, definitivă și irevocabilă, ele aduseseră în fața instanței de apel un document care demonstra că Statul Primăria Generală afirma la momentul vânzării apartamentului că "nu există nici o altă cerere în acest sens și nici un alt proces pe rolul instanțelor române referitor la acest imobil". Acest fapt dovedea, în susținerea recurentelor, buna lor credință la cumpărarea apartamentului. Însă instanța de apel - ca și instanța de recurs - nu a ținut cont de acel document, nefăcând nici măcar o referire la el.
Ulterior, în termen de 6 luni de la pronunțarea deciziei civile 617/14.04.2008 a Curții de Apel București, au înaintat către Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere de rezolvare a litigiului de față, precum și o sesizare referitoare la suspendarea executării hotărârii date în recurs, până la soluționarea cererii de către
Consideră recurentele că atât timp cât hotărârea pe care Curtea o va pronunța este obligatorie, pentru toate părțile, titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului în cauză este incert, motiv pentru care se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea litigiului de către
Astfel, s-ar respecta acel principiu al Curții Europene a Drepturilor Omului care pe scurt se enunță astfel: "Interpretarea și aplicarea legislației interne care garantează drepturi consacrate și de Convenție sau de Protocoalele adiționale intră în competența Curții care va verifica chiar și în caz de respectare a cerințelor legale de către instanțele naționale, dacă modalitatea în care dreptul intern este interpretat și aplicat produce efecte conform cu principiile Convenției."
În aceste condiții, atât timp cât Curții îi revine rolul de "control" asupra litigiilor soluționate irevocabil în țările membre ale Uniunii Europene și atât timp cât hotărârile luate de către C sunt de imediată aplicare, atunci este logic că aceasta Instituție devine de fapt "ultima instanță" sau "instanța de recurs".
Pe aceste considerente se bazează recurentele în susținerea suspendării litigiului de față până la soluționarea sa definitivă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Protocoalele Adiționale la Convenția menționată.
Recurs legal timbrat.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
În susținerea recursului, s-a depus o scrisoare emisă la data de 6.10.2009 de secția a III-a a Curții Europene a Drepturilor Omului, din cuprinsul acesteia reieșind că cererea adresată Curții Europene de către recurente se află în faza examinării admisibilității ei.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse de art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Prin efectul deciziei civile nr. 1439/2007 pronunțată de Tribunalul București (devenită irevocabilă prin dec. civ. 617/2008), contractul de vânzare cumpărare nr. 114/1996 a fost constatat nul, deci și-a încetat existența, astfel că recurentele pârâte nu se mai pot prevala de respectivul act juridic spre a justifica vreun drept asupra locuinței în litigiu.
Hotărârea judecătorească menționată este una intrată în puterea lucrului judecat și, ca atare, se bucură de prezumția de adevăr și incontestabilitate așa încât situațiile și drepturile asupra cărora s-a tranșat în litigiul în care a fost pronunțată nu mai pot fi repuse în discuție în cauza pendinte.
Astfel, susținerile recurentelor referitoare la eficiența dată de instanțe probatoriului pe care l-au administrat în litigiul anterior - finalizat prin hotărârea irevocabilă menționată - spre a-și dovedi buna credință nu pot avea vreo eficiență în analiza de legalitate ce poate fi făcută în recursul exercitat în procesul de evacuare întemeiat tocmai pe preexistența respectivei hotărâri.
recurentele că, ulterior pronunțării dec.civ. 617/2008 a Curții de Apel București, au înaintat CEDO "o cerere de rezolvare a litigiului de față precum și o sesizare referitoare la suspendarea executării hotărârii date în recurs, până la soluționarea cererii de către C".
Din enunțul expus ar părea că reclamantele se referă la înaintarea unei cereri prin care să fi investit instanța europeană cu soluționarea cererii în evacuare pendinte ("a litigiului de față"), împrejurarea care nu numai că nu este susținută de suport probator, dar și în ipoteza în care ar fi reală nu este de natură a constitui o cauză de nelegalitate a deciziei recurate.
Cât privește demersul de a fi solicitat aceleași instanțe europene "suspendarea executării hotărârii date în recurs, până la soluționarea cererii de către C", se impune observația că formularea unei cereri către o instanță nu echivalează cu admiterea ei, așa încât atâta vreme cât Curtea Europeană nu a hotărât suspendarea vreuneia dintre procedurile derulate în fața instanțelor române, iar legea (națională ori cea devenită aplicabilă în puterea prevederilor art. 20 din Constituția României) nu stabilește un asemenea efect suspensiv legat de simpla sesizare a Curții, nu exista vreun impediment legal în a se acorda hotărârii de care reclamantul-intimat s-a prevalat toată eficiența pe care i-o conferă puterea de lucru judecat.
Efectele hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului asupra acelor hotărâri judecătorești care au făcut obiectul controlului în fața acestei instanțe pot fi valorificate în condițiile art. 322 pct.9 pr.civ. cum în mod judicios a reținut instanța de apel.
Este lipsită de orice fundament legal susținerea recurentelor potrivit căreia Curtea Europeană ar deveni "ultimă instanță" sau "instanță de recurs" ca și consecință a faptului că hotărârile pe care le pronunță "sunt de imediată aplicare", față de scopul special pentru care a fost înființată această instanță - potrivit art. 19 din Convenție - și anume "pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părți contractante din prezenta convenție și din protocoalele sale".
A accepta un raționament "logic" precum cel expuse de către recurente ar însemna să se accepte ipoteza transformării Curții Europene într-o instanță de drept comun, cu nesocotirea normei enunțate.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurente deciziei recurate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 847A/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.GS
.red.
2 ex./18.11.2009
Jud Apel Secția a IV-a Civilă
,
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta
