Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 489/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Carla
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantele, - și împotriva deciziei civile nr.141/A din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâții intimați și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 20 noiembrie 2009 și 27 noiembrie 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr- reclamantele, - și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- evacuarea pârâților din domiciliul proprietatea reclamantelor, situat în B, str. -, nr.19;
- depunerea cheilor de la poarta de intrare în imobil și a cheilor de intrare în imobil pe care pârâții le dețin;
- obligarea pârâților la zidirea ușii exterioare;
- eliberarea locuinței de mobila existentă;
- rectificarea actelor de proprietate ale reclamantelor, conform încheierii de carte funciară din 1971.
Prin sentința civilă nr. 134/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr- s- respins acțiunea civilă formulată de reclamantele, - și, în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.97/2008 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtelor -, și, fiind obligate pârâtele să respecte dreptul de servitute de trecere cu piciorul și cu carul al reclamanților, în calitate de proprietari ai fondului dominant înscris în CFR 839 B-oraș, nr.top.484/2/5/1, servitute stabilită asupra fondului aservit proprietatea pârâtelor, înscris în CF 655 B oraș, nr.top.484/2/5/2 și au fost respinse capetele de cerere formulate prin acțiunea reconvențională în care pârâtele (reclamantele din prezentul dosar) au solicitat, printre altele, ridicarea sechestrului, readucerea imobilul la starea inițială prin obligarea reclamanților la zidirea ușii exterioare, evacuarea reclamanților, depunerea de către aceștia a cheilor de poarta de intrare a imobilului și a cheilor de la intrarea în imobil.
Apelul declarat de pârâtele împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr.107/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, iar recursul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.422/2088 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA (filele 69-83).
La termenul din data de 17.12.2008, constatând îndeplinite cerințele art.1201 Cod civil, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat a capetelor de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul situat în B, str. -, nr.19, depunerea cheilor de la poarta de intrare în imobil și a cheilor de intrare în imobil, precum și a capătului de cerere privind obligarea pârâților la zidirea ușii exterioare.
În condițiile în care pârâții sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 839 B-oraș, nr.top.484/2/5/1, cu titlu cumpărare bun comun (extras CF, fila 54), capătul de cerere privind obligarea acestora să elibereze propria locuință de mobila existentă este inadmisibil a fost respins, deoarece potrivit art.1909 cod civil posesia de bună-credință a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate, iar în cauză nu s-a făcut nici o dovadă care să înlăture această prezumție legală.
De asemenea, în condițiile în care dreptul de proprietate al pârâților a fost dobândit în condiții legale, fără a afecta în vreun fel dreptul de proprietate al reclamantelor, iar cuprinsul cărților funciare corespunde, în privința înscrierilor, cu situația juridică reală, capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor s-a constatat a fi neîntemeiat și a fost respins.
Susținerea reclamantelor în sensul că în cartea funciară este o eroare deoarece figurează ca proprietar, decedat la 09.01.1982, judecătoria a constatat că este neîntemeiată, în condițiile în care acestea nu au dezbătut succesiunea după defunct și nu au solicitat OCPI întabularea dreptului lor de proprietate cu titlu moștenire.
Referitor la temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii, se impune precizarea că Legea nr.58/1974 a fost abrogată expres prin Decretul lege nr.1/1989 iar Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989 instanța de fond a constatat că nu este incidentă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat ulterior apel, reclamantele, - și criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că excepția autorității de lucru judecat nu poate fi admisă, chiar dacă instanța în decizia nr. 97/2008 a Judecătoriei Blaj pronunțată în dosar nr-, nu a specificat că cererile reclamanților au fost anulate ca netimbrate.
Decizia 107/A/2008 a devenit irevocabilă în momentul în care decizia 422/2008 a devenit irevocabilă și nu este nicidecum definitivă, cum precizează instanța, neîndeplinind termenul în care poate fi atacată legal. In acest moment se află pe rol, motivul contestației în anulare fiind același ca și pentru cauza de față, adică o decizie bazată pe o eroare de fond.
Necercetarea fondului a fost posibilă prin nerezolvarea obiecțiunilor la expertiză formulate, precum și prin necercetarea condițiilor de fond pentru constatarea nulității absolute a actelor juridice în speță a contractului din anul 2005 aparținând intimaților.
Dreptul de proprietate al intimaților nu a fost dobândit legal, deoarece se bazează în exclusivitate pe un drept de servitute gratuit, impus printr-o decizie abuzivă.
Instanța nu are motive legale pentru a contesta o succesiune făcută prin testament, deoarece aceasta este un act unilateral și expresia libertății de voință a testatorului, autentificat pe baza unei situații juridice preexistente pentru exercitarea unor drepturi pentru urmașii săi.
Un drept de servitute este un drept de proprietate și în consecință se cumpără, identificându-se cu proprietate. Un drept de proprietate contestat nu se face prin cauze de tipul celui din dosar nr-, adică o obligație de a face, ci prin revendicare, în cazul în care a fost obținut legal și deservește o proprietate în condiții legale, dar ocolirea căii legale și menținerea lui confirmă încă o dată abuzul de drept, mascat fiind de o expertiză care nu și-a atins scopul, deoarece i-a lipsit acest obiectiv.
Prin decizia civilă nr.141/A/2009 Tribunalul Albaa respins apelul declarat de reclamantele, - și împotriva sentinței civile nr. 134/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În ce privește excepția autorității de lucru judecat Tribunalul Albaa constatat că în mod corect instanța de fond a reținut incidența prev. art.1201 Cod civil, fiind vorba despre o identitate de părți, obiect și cauză cu privire la capetele de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, depunerea cheilor de la poarta de intrare în imobil și a cheilor de intrare în imobil, precum și a capătului de cerere privind obligarea pârâților la zidirea ușii exterioare, capete soluționate prin sentința civilă nr. 97/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 422/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
În ceea ce privește capătul de cerere privind eliberarea locuinței de către pârâți, atâta timp cât aceștia sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 839 B, nr.top 484/2/5/1 cu titlu de cumpărare bun comun, acest capăt de cerere a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.
Nici capătul de cerere privind rectificarea actelor ca urmare a anulării actelor pârâților nu este întemeiat, în condițiile în care dreptul de proprietate al pârâților a fost dobândit în mod legal fără a afecta în vreun fel dreptul de proprietate ale reclamantelor.
Față de aceste considerente, instanța de apel a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în baza art. 296 Cod pr.civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamantele, invocând în drept prevederile art.304 pct.8 și 9.proc.civ.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
-la rezolvarea cauzei nu s-au luat în considerare probele depuse la dosar; se impunea respingerea excepției autorității lucrului judecat întrucât cererea nu a fost judecată în dosarul nr.349/181/06,motivul fiind timbrare insuficientă; pentru capătul de cerere privind ridicarea sechestrului, acesta nu s-a judecat deși se impune desființarea acestuia ca fiind perimat de drept; se impune anularea dreptului de servitute, respectiv anularea încheierii 1571/2005 din dosar; sunt incidente prevederile art.102 alin.2 proc.civ. hotărârea - este o eroare judiciară întrucât instanța nu poate acorda drept de folosință, iar existența gardului înseamnă că instanța a acordat un drept de folosință exclusivă, un drept de proprietate intimaților.
Împiedicarea accesului la întreaga proprietate înseamnă favorizarea tulburării în posesie. Expertiza depusă la dosar s-a admis deși s-au formulat obiecțiuni ce nu s-au rezolvat; instanța a interpretat greșit cererea accesorie la evacuare, ceea ce a condus la o interpretare greșită a art.1909 civ.; nu s-a respectat termenul legal de motivare a hotărârii; intimații nu s-au prezentat la interogator, astfel se impune aplicarea art.225 proc.civ.; nu s-a acordat termen pentru depunerea de concluzii ceea ce a condus la o judecată superficială a cauzei.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat, în principal constatarea nulității recursului iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
E de menționat că deși recurentele invocă în drept prevederile art.304 pct.8 și 9.proc.civ. nu arată distinct motivele care fundamentează fiecare motiv de recurs.
Din analizarea motivelor de recurs ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art.304 pct.9 proc.civ.
Dispozițiile art.304 pct.8 proc.civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situațiile în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a reținut un cu totul alt act juridicin sens de negoțium, ceea ce în speță nu s-a invocat.
Se mai impune a se preciza că, de asemenea, criticile ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, interpretarea probelor, nu pot fi analizate în prezenta cale de atac în condițiile în care pct.10 și 11 aleart.304 proc.civ. au fost expres abrogate, întrucât controlul judiciar efectuat de instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei situații de fapt cu certitudine stabilită prin hotărârile instanțelor de fond.
Or, în speță, împrejurările de fapt esențiale au fost lămurite prin hotărârea atacată. În raport cu cele reținute de instanța de apel, Curtea observă că rezolvarea pe care această instanță a dat-o acțiunii, poartă atributul legalității sub toate aspectele.
Criticile recurentelor referitoare la hotărârea pronunțată în dosarul nr- sunt inadmisibile și nu pot fi analizate în prezenta cale de atac.
De asemenea criticile referitoare la capetele de cerere privind ridicarea sechestrului,dreptul de servitute și neaplicarea prevederilor art.225 proc.civ. nu pot fi analizate întrucât au fost invocateomissio medio, pentru prima dată în fața instanței de recurs.
Critica referitoare la termenul de motivare a hotărârii excede cadrului legal instituit dedispozițiileart.304 proc.civ. și nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
De asemenea, critica referitoare la neacordarea termenului de pronunțare nu poate fi primită, față de dispozițiile art.260 proc.civ. dispoziții care reglementează posibilitatea amânării pronunțării cu cel mult 7zile în cazul când pronunțarea hotărârii nu se poate face în ziua când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei.
Nici critica referitoare la greșita reținere a excepției autorității lucrului judecat nu poate fi primită.
Legal instanțele de fond au aplicat în cauză prevederile art.1201 civ. cu referire la capetele de cerere privind evacuarea, depunerea cheilor și zidirea ușii exterioare.
Susținerile recurentelor referitoare la nesoluționarea pe fond a acestor cereri în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea reținută ca având autoritate de lucru judecat, ci anularea acestor capete de cerere ca insuficient timbrate sunt vădite nefondate.
Prin sentința civilă 97/2008 rămasă irevocabilă prin decizia 422/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosarul civil - a fost respinsă pe fond cererea reconvențională formulată de către pârâtele-reclamante reconvenționale, - și și nu anulată ca insuficient timbrată.
Astfel, corect s-a reținut în cauză incidența prevederilor art.1201 civ.
Conform prevederilor art.1201 civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Acest text legal reglementează lucrul judecat ca o prezumție legală absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul -res judicata pro veritate habetur.
Funcția excepției puterii lucrului judecat este tocmai aceea de a exclude orice altă interpretare cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod irevocabil.
Elementele lucrului judecat sunt acelea care statuează lucrul judecat conform art.1201 civ. respectiv tripla identitate de parte, obiect și cauză.
E de necontestat că puterea de lucru judecat vizează atât hotărârile de admitere cât și cele de respingere a acțiunii, situație ultimă în care pentru analizarea excepției, pentru întinderea lucrului judecat se recurge la motivele hotărârii de respingere a acțiunii și la elementele de identificare ale acțiunii prin obiect și cauză.
Or în speță, corect s-a reținut de instanța de fond identitatea de obiect, părți și cauză a celor două acțiuni prin raportare la capetele de cerere formulate în cererea reconvențională respinsă în dosarul -, și în cea prezentă, și considerentele hotărârii.
În consecință, corect s-a admis excepția autorității lucrului judecat a sentinței civile nr.97/2008 și s-au respins capetele de cerere formulate de reclamante, iar decizia instanței de apel prin menținerea sentinței primei instanțe este o hotărâre legală.
Cu referire la criticile care vizează fondul celor trei capete de cerere, nu pot fi analizate atâta timp cât corect acestea au fost respinse reținându-se excepția autorității lucrului judecat.
Pentru considerentele expuse,întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8 și 9.proc.civ. Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 proc.civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E CI D E
Respinge recursul declarat de către reclamantele, - și împotriva deciziei civile nr.141/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.7ex/21.12.2009
Jud..E,
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Daniela Mărginean, Carla
