Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 495
Ședința publică din data de 29.10.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea cu domiciliul ales la domiciliat în F,-,.5,. 27, împotriva deciziei civile nr. 103 din 10.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și domiciliați în F, str. - -, -. 43.
La apelul nominal a răspuns pentru contestatoarea lipsă avocat cu delegație la dosar, și intimații asistați de avocat cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul contestatoarea solicită admiterea contestației în sensul de a se dispune anularea deciziei dată în recurs și în rejudecare solicită să se aibă în vedere declarațiile date de martorul cât și ordonanța Parchetului, întrucât între părți nu s-a stabilit prețul vânzării, element esențial într-o convenție de vânzare cumpărare. Solicită obligarea și la cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanța privind onorariu pentru apărător, precum și concluziile scrise.
Apărătorul intimaților solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii dată în recurs. Arată că motivul contestației invocat de contestatoare nu se încadrează în temeiul legal invocat, aceasta criticând doar faptul că nu a fost analizat temeiul legal.
CURTEA
Asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoria Focșani jud. V, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și - pentru evacuare.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a permis pârâților să locuiască în apartamentul proprietatea sa convenind să le înstrăineze acest imobil, fără însă a discuta concret cu privire la prețul vânzării. Cum pârâții i-au achitat în rate suma de 9.000 de lei dolari care în realitate acoperă doar chiria pentru perioada în care i-au ocupat apartamentul, solicită admiterea acțiunii și evacuarea acestora cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții, prezenți în instanță, au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională solicitând a se respinge acțiunea, a se perfecta convenția de vânzare cumpărare cu stabilirea unui termen până la care să achite diferența de preț convenită cu reclamanta și soțul acesteia. În subsidiar au solicitat ca reclamanta să fie obligată să le achite contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului și să se instituie în favoarea lor un drept de retenție până la achitarea acesteia.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.3755 din 01 octombrie 2007 Judecătoria Focșania respins cererea de evacuare și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți, și a obligat reclamanta să restituie pârâților suma de 9.000 USD primită în avans și 2142 lei RON reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți la apartament. Prin aceeași sentință s-a instituit un drept de retenție în favoarea pârâților până la achitarea de către reclamantă a sumelor arătate mai sus.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare pârâții achitând un avans în sumă de 9.000 dolari și că ulterior, timp de mai mulți ani nu au mai făcut nici o plată, nefiind stipulat un termen în acest sens. Mai reține instanța de fond că nu există certitudine în legătură cu prețul vânzării, singurul lucru cert fiind doar avansul dat de pârâți, astfel că în raport de această împrejurare instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiat acest capăt de cerere. În ce privește evacuarea instanța de fond a apreciat că cererea nu este întemeiată, motivat de faptul că până la restituirea avansului și a contravalorii îmbunătățirilor pârâții justifică cererea privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen atât reclamanta cât și pârâții.
Reclamanta prin apelul său critică sentința considerând-o nelegală și netemeinică prin aceea că:
- în mod greșit s-a dispus respingerea acțiunii principale de evacuare a pârâților din imobilul proprietatea sa, în contextul în care nu s-a făcut dovada convenției valabile de vânzare-cumpărare a apartamentului;
- în mod greșit a fost obligată la restituirea sumei de 9.000 dolari și la achitarea contravalorii îmbunătățirilor aduse apartamentului, deși a fost lipsită de folosința apartamentului o perioadă de peste 6 ani, imposibilitatea perfectării vânzării-cumpărării datorându-se culpei pârâților și nu ei;
- hotărârea este contradictorie și sub aspectul faptului că instanța deși corect respinge capătul de cerere privind perfectarea convenției de vânzare cumpărare reținând și culpa pârâților, a procedat ca în situația rezoluțiunii contractului dispunând restituirea prețului însă nu și evacuarea în vederea repunerii în situația anterioară a părților;
- hotărârea este nelegală și netemeinică și sub aspectul admiterii capătului de cerere privind instituirea în favoarea pârâților a unui drept de retenție cu privire la
apartamentul în litigiu care echivalează în realitate cu instituirea unui comodat în favoarea acestora.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii principale și a respingerii în totalitate a cererii reconvenționale.
Pârâții și prin apelul lor, critică sentința considerând-o nelegală și netemeinică prin aceea că prețul vânzării a fost convenit la 30.000 USD, preț care corespunde valorii de piață a apartamentului la acea perioadă și că neîncheierea actului autentic s-a datorat culpei reclamantei care a fost în permanență plecată din țară și s-a întors doar în timpul procesului în primă instanță când a refuzat să discute cu ei, iar în prezent este probabil interesată să obțină o sumă mai mare decât cea convenită.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii capătului principal de cerere și perfectării convenției de vânzare-cumpărare încheiată între ei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr.158 din 28 mai 2008 admis apelul declarat de pârâții și.
A desființat sentința apelată și în rejudecare a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A respins ca neîntemeiată cererea pentru evacuare.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții și și a perfectat convenția de vânzare - cumpărare intervenită între părți cu privire la apartamentul situat în F str. - - -.3.43 jud. V, compus din 4 camere, dependințe și boxă cu prețul de 30.000 dolari USA din care s-a achitat suma de 9000 lei.
A fixat termen pentru achitarea diferenței de preț 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind restituirea sumei de 9000 dolari și a contravalorii îmbunătățirilor și instituirea dreptului de retenție.
A obligat pe intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
În fapt, soțul reclamantei și au fost colegi de serviciu în perioada 1987-1994. În 1994 a plecat în străinătate, fiind urmat, în 1995 de soția sa și de fetița lor, cheile apartamentului fiind lăsate martorei.
Aceasta a și fost persoana care le-a pus în legătură pe cele două părți și, în urma unor discuții telefonice reclamanta a convenit să înstrăineze apartamentul în contul sumei de 30.000 dolari USD din care a primit la 07 septembrie 2001 suma de 9.000 USD.
În acest context, prin intermediul aceleiași martore pârâții reclamanți au intrat în posesia apartamentului.
Deși, din chitanța depusă la dosar prin care reclamanta confirmă primirea sumei de 9.000 USD ce reprezintă parte de preț, nu rezultă prețul convenit, această împrejurare rezultă din declarația martorului care a asistat la o discuție telefonică dintre pârât și reclamantă auzind-o pe aceasta din urmă care a cerut ca preț suma de 30.000 USD.
Această declarație se coroborează și cu suplimentul de expertiză tehnică efectuat în apel din care rezultă că la nivelul anului 2001 valoarea de piață a apartamentului în litigiu era de 83.997 lei RON (echivalentul a 27.999 USD la cursul de schimb din septembrie 2001 când valoarea unui dolar era de 30.047 lei ROL - 3.0047 lei RON).
Convenția nu a putut fi perfectată și nici diferența de preț achitată ca urmare a faptului că reclamanta nu a venit în țară pentru a se putea realiza acest lucru.
Este adevărat că între părți au avut loc mai multe convorbiri telefonice, dar nu se poate reține culpa exclusivă a pârâților în neîncheierea convenției, în condițiile în care până în momentul promovării prezentei acțiuni nu a existat vreun act de punere în întârziere a acestora.
Mai mult, pârâții reclamanți, au făcut dovada că în vederea achiziționării apartamentului în litigiu, au înstrăinat apartamentul proprietatea lor.
Astfel, reține că susținerea apelantei că pârâții ocupă apartamentul fără nici un drept este infirmată de probele administrate în cauză, din care rezultă fără putință de tăgadă convenția de vânzare cumpărare încheiată între părți, deci justul titlu în baza căruia aceștia au ocupat imobilul.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală pentru următoarele motive;
Prin decizia pronunțată, instanța de apel a interpretat greșit înțelegerea părților ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare deși în realitate este vorba de o promisiune bilaterală fără stabilirea prețului.
Arată că atât timp cât între părți nu s-a stabilit un preț de vânzare a apartamentului nu se poate reține că au fost îndeplinite condițiile de validitate a unui contract de vânzare cumpărare.
Că recurenta a permis intimaților să se mute în apartament în condițiile în care nu s-a stabilit nici un preț.
Pârâții au trimis în total 9000 dolari cu confirmare de primire 7.09.2008 dar nu pretinde nimeni că la această dată se negociase vreun preț.
Că este inadmisibil ca instanța să rețină încheierea convenției și mai ales, stabilirea unui preț pe baza unei simple declarații de martori.
actele de vânzare cumpărare fără să existe o înțelegere privind prețul au fost încălcate dispoziții art.1294 și următorii cod civil.
Mai precizează recurenta să prețul de 30.000 dolari stabilit nu este real, valoarea apartamentului fiind mult mai mare.
Consideră că se impune efectuarea unei expertize pentru stabilirea reală a prețului din momentul perfectării actului.
Intimații pârâți prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că au făcut dovada convenției de vânzare - cumpărare, intervenită între părți, iar prețul a fost cel stabilit de expertiza tehnică instrumentată la instanța de apel.
Prin decizia civilă 103/10.02.2009 Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 158/28.05.2008 a Tribunalului Vrancea.
S-a reținut în motivarea deciziei că reclamanta nu a contestat valoarea apartamentului la momentul încheierii convenției așa cum a fost determinat prin raportul de expertiză efectuat la instanța de apel.
Promisiunea cuprinsă într-un antecontract presupune obligația de a contracta și ea îndatorează părțile la executare întocmai ca și orice altă obligație convențională asumată.
Prin prezenta contestație în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 103/10.02.2009 a Curții de APEL GALAȚI se susține că respectiva convenție încheiată între părți nu este în fapt un antecontract de vânzare cumpărare întrucât nu s-a stabilit un element esențial și anume prețul.
Declarația martorului a fost dată la sugestia intimatului iar împotriva acestui martor s-a formulat plângere penală.
S-a depus ordonanța nr. 1166/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin.1 cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Se reține în motivarea ordonanței că respectivul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă dar că se impune pentru reeducarea sa doar aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Contestatoarea a precizat că împotriva aceleași decizii a formulat și cerere de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 4 cod proc.civilă.
Contestația în anulare formulată de contestatoare este nefondată.
Deși contestatoarea a precizat că își motivează contestația în anulare pe disp. art. 318 cod proc.civilă în fapt se referă la aspecte de fond vizând legalitatea convenției de vânzare cumpărare.
În speță nu este vorba de nici o greșeală materială sau de omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Motivul precizat în contestația în anulare vizând plângerea penală pentru mărturie mincinoasă împotriva martorului se poate încadra într-o motivare a unei cereri de revizuire potrivit disp. art. 322 pct. 4 cod proc.civilă.
În consecință urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 103/10.02.2009 a Curții de APEL GALAȚI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea cu domiciliul ales la domiciliat în F,-,.5,. 27, împotriva deciziei civile nr. 103 din 10.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și domiciliați în F, str. - -, -. 43.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.RJ/16.11.2009
Dact.IS/24.11.20095ex.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
