Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 496/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 229/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant, avocat pentru intimații pârâți R și, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus precizări din partea recurentului reclamant, înscris olograf.
Întrebat fiind de instanță dacă și-a angajat avocat, față de cererea de amânare formulată la termenul anterior în acest sens, recurentul reclamant arată că nu a reușit să-și angajeze apărător și înțelege să-și susțină singur recursul.
Recurentul reclamant depune în fața instanței trei înscrisuri. Nu formulează alte cereri.
Mandatarul intimaților reclamanți depune în fața instanței o adresă emisă de Poliția municipiului H, față de înscrisul depus de parte între termene în care se invocă o altercație, și copie după delegația de reprezentare, susținând că originalul a fost depus la termenul anterior, dar nu se regăsește la dosar.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului declarat așa cum a fost formulat, anularea celor două hotărâri pronunțate la fond și în apel, admiterea acțiunii și revocarea donației. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Susține că starea tensionată dintre familia sa și părinți a început în anul 2007, și, deși le-a creat acestora toate condițiile pentru un trai decent, au fost nevoiți din cauza tensiunilor și amenințărilor la adresa sa și a familiei sale, să se mute din casa de la, care, afirmă reclamantul, nu a fost construită de părinții săi așa cum se susține. Mai arată că fierul la care fac referire intimații, a fost într-adevăr vândut de fiul său, dar la indicația sa, pentru a nu-l pierde, fiind
-//-
furați într-o noapte de câțiva indivizi. Intimații locuiesc în casa de la din anul 2000, fără a plăti vreo utilitate.
Mandatarul intimaților pârâți, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, conform celor la dosar.
Susține că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect starea de fapt și împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile de revocare a donației. Față de comportamentul invocat privind pe pârâți, mandatarul acestora învederează că cei doi au o vârstă înaintată, peste 80 de ani, fiind și bolnavi. Starea de tensiune s-a invit după formularea de către pârâți a cererii de ieșire din indiviziune, iar motivul donației a fost acela că la data construirii casei nu se puteau deține în proprietate două imobile.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.2596/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților R și pentru revocare contract donație.
Reclamanții au fost obligați să achite pârâților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr.2907 din 06.08.1990 de notariatul de Stat H, reclamanții au transmis pârâților cota de parte din imobilul situat în H str.-.- nr.2 jud.H înscris în CF 5227 H, nr.top.2170/232/5, rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Prin declarația autentificată sub nr.1475 la data de 22.08.2005 de Notarul Public reclamanții au renunțat la dreptul de uzufruct viager notat în favoarea lor în cartea funciară.
Este adevărat că, ulterior, prin declarație autentificată reclamanții au revocat în întregime declarația autentificată prin care au renunțat la dreptul de uzufruct viager.
, în acest context s-au acutizat relațiile între părți.
În interogatoriul luat în cauză pârâților R și aceștia recunosc că raporturile s-a deteriorat în ultimul an.
Cu privire la actul de ingratitudine concretizat în atentat la viața reclamantului, donator în cauză, susținut de acesta, atât în petitul cererii de chemare în judecată cât și în interogatoriul luat în cauză, instanța a reținut că probele testimoniale administrate furnizează numai date indirecte.
Martorul propus de reclamant., relatează că reclamantul i s-a plâns că tatăl său l-a amenințat cu moartea.
Mai cunoaște că o perioadă reclamanții au făcut naveta H- și crede că determinante în schimbarea domiciliului au fost neînțelegerile ivite în familie între părinți și copii.
-//-
În schimb martora, vecină cu părțile și aflată, fără dorința ei în situația de a asista la discuțiile purtate în curtea vecină, confirmă că a asistat la discuții între bunică, pârâta în cauză și unul dintre nepoți, discuții legate de atitudinea față de viață a acestuia și replica neprincipială a nepotului, dar precizează că nu a auzit nicio discuție între părinți și copilul lor,.
Tot indirecte sunt și relatările martorului, care cunoaște din relatările reclamantului, că tatăl acestuia l-a amenințat cu cuțitul, motiv pentru care a fost obligat să se mute de la domiciliu.
Au mai fost discuții, susține martorul, în legătură cu cota de contribuție a fiecărei părți la achiziționarea unei centrale.
Tot martorul confirmă că reclamanții locuiesc atât în H cât și în.
În ce privește injuriile grave aduse copiilor reclamanților, acestea nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.
Potrivit art.831 cod civil cazurile de ingratitudine sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor.
Pentru cazul prevăzut la lit.a), și anume atentat la viața donatorului, este suficient să se stabilească intenția de a ucide iar pentru fapta de injurii grave, gravitatea faptelor se apreciază de instanță cerându-se doar ca fapte să fi fost săvârșite cu intenție.
Cum instanța de fond nu și-a putut forma propria convingere prin probe directe cu privire la aceste fapte, iar relatările martorilor poartă încărcătura subiectivă a celui care le-a prezentat, instanța reținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile expres stipulate de prevederile art.831 cod civil, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și, formulată în contradictoriu cu pârâții R și, pentru revocare contract de donație.
Fiind în culpă procesuală, reclamanții în temeiul art.274 cod procedură civilă au fost obligați să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr.229/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că în acțiune s-a solicitat revocarea donației pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate și pentru ingratitudinea pârâților. Tribunalul a constatat că donația în litigiu nu este o donație cu sarcini pentru a se putea dispune revocarea ei pentru neexecutarea sarcinilor.
După analizarea probatoriului testimonial administrat la fond și în apel, tribunalul a stabilit că martorii audiați nu cunosc din constatări personale amenințarea reclamantului de către pârât cu cuțitul decât din spusele reclamantului, deci indirect, astfel că nu se poate reține ca fiind întrunit cazul de ingratitudine prevăzut la pct.1 al art.831 civ. respectiv de atentat la viața donatorului.
Totodată, s-a apreciat că nu se poate reține nici cazul prevăzut la pct.2 al aceluiași articol întrucât certurile dintre reclamant și pârât pe tema contribuției la
-//-
imobil sau înjurăturile pârâtei la adresa norei precum și faptul că-i vorbea de rău pe nepoți datorită atitudinii lor negative față de viață, nu se încadrează în categoria delictelor, cruzimilor sau înjuriilor grave care să fi fost săvârșite cu intenție de către donatar așa cum se cere în acest text de lege.
S-a reținut că nu este întrunit nici cazul refuzului de alimente prevăzut de pct.3 al art.831 civ. și, dealtfel, acest caz de ingratitudine nici nu a fost invocat și nici nu se poate pune problema ca pârâții, care sunt părinții reclamantului, să-i întrețină pe reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea hotărârilor instanței de apel și a celei de fond în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că decizia atacată este nelegală și netemeinică pentru că instanța de apel a preluat apărările exclusiv subiective ale primei instanțe, făcând referiri sumare doar la depozițiile martorilor.
Precizează că textul de lege nu limitează analiza probatoriului cantonându-l doar în zona informațiilor directe, și, fiind vorba de o familie ce cuprinde mai multe generații, în interiorul căreia există disensiuni, accesul unor persoane din exterior care să poată asista la conflicte de mare anvergură este mai puțin probabil sau chiar imposibil.
Consideră că probatoriu de la dosarul cauzei trebuie apreciat în contextul posibilităților de care au dispus furnizorii informațiilor de a recepta împrejurărilor pe care le-au relatat.
Susțin că cu privire la fenomenul de atentat la viața donatorului nu pot exista dubii de vreme ce atât reclamanții cât și martorii audiați au relatat acest fenomen și și-au asumat responsabilitatea cu privire la sinceritate și autenticitate. În schimb, pârâții au negat izbucnirile feroce și amenințările cu moartea, frica și spaima pe care le-au indus-o reclamanților și copiilor acestora, determinându-i că locuiască mai multă vreme la.
Apreciază că instanța de apel a evaluat probatoriul de la dosarul cauzei printr-un schematism pur teoretic, abandonând analiza profundă și de substanță, specifică cazului.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9.proc.civ. coroborat cu art.831 civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Nu se poate susține cu temei că instanța de apel ar fi preluat aprecierile primei instanțe și a făcut referiri sumare la depozițiile martorilor, deoarece, așa cum rezultă din considerentele deciziei, instanța de apel a analizat fiecare probă
testimonială, atât cele administrate în fața instanței de fond cât și în apel.
Este adevărat că textul de lege nu limitează analiza probatoriului cu referire doar la informațiile directe însă instanța de apel nu a refuzat să analizeze și să ia în considerare și probele indirecte.
Aceste probe indirecte nu au fost de natură să evidențieze cu certitudine existența intenției de a ucide cerută de disp.art.831 civ. și în acest mod să
-//-
(continuarea deciziei civile 496/2009 dată în dosar -)
confirme susținerile reclamanților. În aceste condiții și având în vedere și dispozițiile art.1169 civ. conform căruia cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, instanța de apel nu putea să-și fundamenteze soluția doar pe afirmațiile și susținerile reclamanților a căror sinceritate și autenticitate nu poate fi luată ca atare ci doar din perspectiva unui probatoriu solid.
Acuzația de atentat la viața donatorului este gravă și existența unei astfel de situații trebuia să rezulte fără echivoc din probele dosarului, ceea ce reclamanții nu au reușit să facă. Prin urmare nu se poate imputa instanței de apel nici un schematism pur teoretic aceasta fundamentându-și soluția corect și legal pe probele care i-au fost puse la dispoziție de către părți.
În ceea ce privește starea de fapt pe care au reținut-o instanțele fondului și a apelului, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art.304 proc.civ. instanța de recurs nu este abilitată că reanalizeze probatoriul cauzei ci doar să verifice corecta aplicare a textelor de lege incidente la situația de fapt definitiv stabilită în etapele procesuale anterioare.
Sub acest aspect, de vreme ce instanțele în temeiul probatoriului administrat în cauză au stabilit că nu s-a probat existența niciunuia din cazurile de ingratitudine prevăzute de art.831 civ. Curtea apreciază că în mod corect acțiunea a fost respinsă, nefiind întrunite cerințele textului de lege menționat mai sus.
Pentru aceste considerente, neputând fi reținut ca fondat niciunul din motivele de recurs invocate de recurenți și prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ. Curtea, în temeiul art.312 proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de aceștia.
În baza art.274 proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.229/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților R și sume de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
- -
Grefier,
Red.
Dact.6ex/12.01.2010; Jud.apel,; Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
