Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.5.
Ședința publică de la 17 IANUARIE 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și Familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,-,. B,. 2,. 10, jud. I, în contradictoriu cu intimații, - și, având ca obiect - evacuare, pensie întreținere - recurs împotriva deciziei civile nr. 265/11.04.2007 și a încheierii de ședință din data de 31.01.2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, se prezintă intimatul asistat de avocat și avocat pentru intimații, și, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în recurs.
Avocat pentru intimații, și, având cuvântul, solicită a se observa că recursul formulat de recurenta este nefondat, motivele de recurs privitor la evacuare și stabilirea în natură a pensiei de întreținere nu pot fi primite întrucât în mod corect s-a dispus evacuarea recurentei din apartamentul situat în I,-,. B,. 2,. 10, jud. I, care este coproprietatea intimaților și a înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea reclamantului pârât să presteze în natură pensia de întreținere la care a fost obligat, în sensul de a asigura minorului un drept locativ în apartamentul al cărei proprietar este. Solicită respingerea recursului formulat de recurenta împotriva deciziei civile nr.265 din data de 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind nefondat, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta împotriva încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că orice încheiere de ședință poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1683 din 13 februarie 2006 Judecătoria Iașia respins acțiunea formulată de reclamanții - pârâți și, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă în contradictoriu cu reclamatul - pârât .
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă în contradictoriu cu pârâții - și și în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă.
Instanța a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat reclamantul - pârât prin sentința civilă nr. 12102, pronunțată la 15 decembrie 2004 de Judecătoria Iași, în favoarea minorului -, născut la 23 aprilie 2001 de la 70 lei la 250 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 18 februarie 2005 și până la majoratul acestuia.
Judecătoria l-a obligat pe reclamantul - pârât să presteze în natură pensia de întreținere stabilită în sensul de a asigura minorului un drept locativ în apartamentul al cărui coproprietar este, situat în I, Bulevardul - nr. 30, scara B, etaj 2, apartament.10.
S- respins cererea de evacuare a pârâtei - reclamante din acest imobil.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că a fost căsătorit cu, iar din căsătoria lor a rezultat minorul -, născut la 23 aprilie 2001.
Prin sentința civilă nr. 12102, pronunțată la 15 decembrie 2004 de Judecătoria Iașia fost desfăcută căsătoria acestora, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei -, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 70 lei lunar.
Potrivit art. 94 Cod familie, întreținerea este datorată în raport de nevoile celui care o cere și de mijloacele celui care urmează aop lăti, instanța putând mări sau micșora cuantumul obligației în funcție de aceste criterii.
Astfel, deși pârâta - reclamantă susține că reclamantul - pârât beneficiază de o bursă de studii de 1.000 USD/lună, instanța nu poate lua ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere această sumă, deoarece în primul rând nu s-a făcut dovada că suma de 1.000 ar fi venitul net lunar al pârâtului, iar în al doilea rând pentru că este vorba despre o sumă cu destinația specială - bursă studii.
Însă cum la fondul cauzei reclamantul - pârât prin apărător a indicat suma de 200 ca venituri lunare, instanța a admis cererea de majorare a pensiei de întreținere și a stabilit cuantumul pensiei la 150 lei lunar.
Cu privire la modalitatea în care urmează se executa întreținere (în natură sau prin plata unei sume de bani ) instanța a reținut că reclamantul - pârât este coproprietarul apartamentului în care locuiește fiul său și mama lui și că acesta nu are alte posibilități locative.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 93 alin. 1 Cod familie, instanța a stabilit ca reclamantul - pârât să-și execute obligațiile de întreținere față de minorul în natură, prin asigurarea unui drept locativ.
Cum minorul locuiește împreună cu mama lui, pârâta - reclamantă căreia i-a fost încredințat spre creștere și educare, iar reclamanta - pârâtă este în indiviziune cu, instanța a respins cererea de evacuare a pârâtei - reclamante din apartamentul proprietatea acestora.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții - pârâți și și prin decizia civilă nr. 265 din 11 aprilie 2007 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea Judecătoriei Iași. Tribunalul a admis cererea de evacuare formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta - reconvenientă și a dispus evacuarea acesteia din apartamentul situat în I, B-dul - nr. 30,. B,. 2,.10, coproprietatea reclamanților și a înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea reclamantului -pârât să presteze în natură pensia de întreținere la care a fost obligat, în sensul de a asigura minorului un drept locativ în apartamentul al cărei proprietar este, situat în I, strada B-dul - nr. 30,. B,. 2,. 10.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3437/21.07.1975 și au dobândit în proprietate imobilul situat în I, B-dul - nr. 30,. B,.2,. 10. a decedat la data de 19.09.1991, masa succesorală rămasă de pe urma acestuia fiind compusă din cota de din apartamentul în litigiu și din bunurile mobile. Restul cotei de din aceste bunuri mobile și imobile reprezintă cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune a soției supraviețuitoare. Calitatea de moștenitori ai decujusului, conform certificatului nr. 322/4.03.1992 eliberat de notariatul de Stat I, este stabilită în persoana soției supraviețuitoare, căreia i-au fost atribuite bunurile mobile și în persoana nepotului de fiică și legatarului căreia i-a fost atribuit apartamentul ( în cota sa de ce intră în masa succesorală a decujusului).
Căsătoria soților și a fost desfăcută prin sentința civilă de divorț nr. 12102/15.12.2004 pronunțată de Judecătoria Iași. Minorul, născut la 23.04.2001 i-a fost încredințat mamei spre creștere și educare, fiind stabilită în sarcina apelantului obligația de plată a unei pensii de întreținere în cuantum de 700.000 ROL în folosul minorului.
Pe de o parte modul de redactare al cererii reconvenționale formulată de pârâta relevă caracterul subsidiar al cererii având ca obiect obligarea pârâtului la plata în natură a obligației de întreținere față de cererea având ca obiect majorarea pensiei de întreținere. Concluzia este impusă peremptoriu de formularea potrivit căreia solicită aplicarea art. 93 Codul familiei dacă instanța nu va putea stabili care sunt veniturile debitorului obligației și va aprecia că acesta nu are posibilități de plată precum și de topica frazelor. Astfel, inițial cu caracter reconvențional, pârâta reclamantă a solicitat majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul și numai subsecvent condiționat de imposibilitatea stabilirii veniturilor și executării obligației de plată, obligarea reclamantului pârât la plata în natură prin asigurarea spațiului locativ în imobilul pe care îl deține în proprietate și din care solicită evacuarea.
Caracterul subsidiar al celei de a doua cereri determină imanent și modul său de soluționare prin raportare la cererea având ca obiect majorarea pensiei de întreținere. Instanța de fond, majorând pensia de întreținere datorată de reclamantul pârât de la 70 RON la 150 RON lunar a apreciat implicit asupra putinței atât a stabilirii cât și a executării sale. Or, consecința firească a admiterii sale era respingerea cererii cu caracter subsidiar.
Pe de altă parte instanța are în vedere felul și modalitățile de executare a obligației de întreținere.
Art. 93 alin 1 Codul familiei prevede că "obligația de întreținere se execută în natură sau prin plata unei pensii în bani". Potrivit alin 2 al aceluiași articol, felul și modalitățile de executare a obligației de întreținere se stabilesc de către instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări. Aceasta înseamnă că instanța judecătorească este chemată să țină seama atât de natura nevoilor creditorului obligației de întreținere cât și de natura mijloacelor debitorului obligației de întreținere.
Executarea în natură a obligației de întreținere include în conținutul său obligația debitorului de a pune la dispoziția creditorului o locuință în sensul solicitat de pârâta reclamantă. Însă această modalitate de executare a obligației de întreținere trebuie circumscrisă împrejurărilor specifice ale cauzei la care textul art. 93 alin Codul familiei face trimitere. Aceste împrejurări specifice sunt date de calitatea de coproprietari a debitorului obligației de întreținere asupra imobilului în litigiu.
Decretul nr. 31/1954 în cadrul art. 3 alin 2 consacră principiul potrivit căruia dreptul subiectiv civil trebuie exercitat numai potrivit cu scopul lui economic și social pentru care a fost recunoscut. Exercitarea lui nu trebuie să fie de natură a vătăma drepturile altor persoane recunoscute și ocrotite în egală măsură.
Alături de debitorul obligației de întreținere, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este și reclamanta apelantă. Dreptul subiectiv al acestei apelante îi conferă forța de a pretinde ca facultățile, aptitudinile și puterile sale care nu sunt îngrădite prin lege să fie nu numai respectate, adică nesupărate de alții sau de societate prin organele sale, ci să fie sprijinite de societate prin organele sale.
În acest context juridic instanța este chemată a aprecia asupra nevoilor celui care cere întreținere în condițiile art. 93 alin 2 Codul familiei, ținând seama de principiul ce stă la baza exercitării drepturilor subiective civile și de necesitatea de a se evita transgresarea dreptului unei persoane prin recunoașterea primordialității dreptului alteia.
Soluția instanței este determinată și de faptul că dreptul stabilit prin art. 86 alin 1, 94 și 101 Codul familiei nu este afectat în substanța lui prin executarea obligației de întreținere în bani. Însă, stabilirea obligației de întreținere în natură prin asigurarea dreptului locativ în apartamentul aflat în coproprietate toate cele 3 atribute conferite de dreptul de proprietate apelantei, posesia, folosința și dispoziția.
Totodată, elementele avute în vedere la stabilirea felului executării întreținerii de către Judecătoria Iași, în cuprinsul sentinței civile nr. 12102/15.12.2004 nu s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea executării obligației de întreținere în bani.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din certificatul depus la fila 26 dosar apel starea de indiviziune asupra apartamentului în litigiu a fost sistată prin sentința civilă nr. 11688/31.10.2006 care a consfințit tranzacția părților în sensul atribuirii imobilului către apelanta.
Situația de fapt și de drept prezentată anterior a făcut ca tribunalul să rețină incidența disp. art. 480 Cod civil. Potrivit acestora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut. Aceasta în condițiile în care dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu a fost uzurpat de către intimata pârâtă.
Pârâta - reclamantă a formulat recurs, atât împotriva încheierii tribunalului, cât și contra deciziei acestei instanțe.
1. În motivarea recursului împotriva încheierii ea arată că tribunalul trebuia să facă aplicațiunea art.244 pct. 1 Cod procedură civilă, ale cărui condiții erau îndeplinite în cauză. susține că promovase o acțiune în anularea tranzacției făcute de reclamantul - pârât prin care acesta cedase - fără sultă - drepturile sale de coproprietar asupra imobilului. Or, pretinde recurenta, existența sau inexistența dreptului minorului de a i se asigura întreținerea de către tată prin prestația în natură reprezentată de asigurarea locuinței era în strânsă legătură cu acțiunea în revocarea tranzacției
2. În ce privește decizia instanței de apel, o critică pentru mai multe aspecte.
Ea invocă nulitatea, prin încălcarea art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 44 alin. 2 din Codul familiei, prin lipsa procedurii de citare cu autoritatea tutelară.
învederează că încheierea tribunalului din 31 ianuarie 2007 este nemotivată, fiind incident punctul 7 al art. 304 Cod procedură civilă. Ea susține că tribunalul a apreciat greșit caracterul subsidiar al cererii de prestare a pensiei în natură.
Recurenta pretinde și că instanța de apel a interpretat greșit cererea reconvențională, atât timp cât solicitarea asigurării de reclamantul - pârât a unui spațiu de locuit pentru copil a fost făcută în considerarea articolului 94 din Codul familiei, conform căruia întreținerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti.
arată - referitor la acest aspect - că minorul locuia, la data introducerii cererii de evacuare, în apartamentul al cărui coproprietar era, iar în condițiile evacuării costurile pentru întreținerea copilului au crescut substanțial. Recurenta susține că este imoral procedeul reclamantului - pârât, care a cedat proprietatea exclusivă asupra imobilului fără plata vreunei sulte, această situație nefiind de natură a- exonera de obligația de a-i asigura copilului o locuință.
întâmpinare, intimații și solicită respingerea recursului. Ei invocă excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva încheierii din 31 ianuarie 2007, față de prevederile art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă.
În legătură cu fondul pricinii, intimații arată că nici Codul d e procedură civilă, nici acela al familiei nu impun citarea autorităților tutelare într-o acțiune de evacuare sau majorare a pensiei de întreținere.
Intimații învederează că dispozițiile art. 93 alin. 1 din Codul familiei nu-i sunt aplicabile lui, ea nefiind debitoarea obligației de întreținere. Reclamanții - pârâți susțin că este evident caracterul subsidiar al cererii de prestare în natură a întreținerii față de modul în care a fost redactată cererea reconvențională a lui .
La 20 septembrie 2007, intimata a decedat, Curtea dispunând introducerea în cauză a moștenitoarelor acesteia: și, conform art. 243 (1) punctul 1 Cod procedură civilă.
La 6 decembrie 2007 s- pus în discuție, potrivit art. 137 (1) Cod procedură civilă, excepția nulității deciziei tribunalului, invocată de recurenta. Prin încheierea din 13 decembrie 2007, Curtea respins această excepție, constatând că articolul 44 alin. 2 din Codul familiei impune "ascultarea autorității tutelare" numai în situația în care se modifică măsura încredințării copilului, spre creștere și educare (în aplicarea art. 42 alin. 1 și 2 din Codul familiei) nu și atunci când modificarea ce se discută vizează contribuția părinților la cheltuielile de întreținere a minorului, ca în speța de față.
Procedând la examinarea celor două recursuri, Curtea constată următoarele:
1. Astfel cum s-a invocat și în întâmpinare, recursul formulat separat împotriva încheierii din 31 ianuarie 2007, prin care tribunalul a respins cererea de suspendare a judecății, este inadmisibil.
Aceasta rezultă din dispozițiile art. 299 (2) raportat la art. 282 (2) Cod procedură civilă, din care rezultă că numai încheierile premergătoare prin care s- întrerupt cursul judecății pot fi atacate separat, iar toate celelalte numai împreună cu fondul. Curtea urmează a respinge acest recurs separat - ca inadmisibil - criticile care vizează încheierea fiind, oricum, reiterate în recursul îndreptat împotriva deciziei din apel.
2. Curtea constată că recursul împotriva deciziei civile nr. 265 din 11 aprilie 2007 al Tribunalului Iași este nefondat, pentru următoarele considerente.
Caracterul subsidiar al cererii de prestare a întreținerii în natură, prin asigurarea unui spațiu de locuit pentru minor, a fost judicios stabilit de tribunal.
În atare situație, deși încheierea de respingere a cererii de suspendare nu este motivată, soluția judiciară este corectă, în cauză nefiind îndeplinită cerința art. 244 (1) punctul 1 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs reține că în situația în care s-ar fi obținut repunerea în situația anterioară tranzacției, redevenind coproprietar al apartamentului, articolul 93 din Codul familiei nu ar fi putut fi aplicat în forma solicitată de. Judicios a luat în considerare tribunalul că prin soluția judecătoriei un terț față de obligația de întreținere, și anume, se vede privat de prerogativele consfințite de articolul 480 din Codul civil,
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile, menținând încheierea și decizia Tribunalului Iași, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de împotriva încheierii din 31.01.2007 pronunțată de Tribunalul Iași și a deciziei civile nr. 265/11.04.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâri pe care le menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
