Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5R
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SRL și intimații - pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, personal și intimata - reclamantă SC SRL, reprezentată de consilier juridic Linda, care depune delegație la dosar, lipsind intimații - pârâți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că cererea de recurs este netimbrată, iar intimații au fost citați cu copia motivelor de recurs.
Recurenta - pârâtă depune chitanța seria - nr.- din data de 21.12.2009, emisă de Consiliul Local al Sectorului 1 B, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de către recurenta - pârâtă, de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC SRL invocă excepția tardivității declarării recursului formulat sa recurenta - pârâtă, invocând dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Astfel, susține că încheierea recurată a fost pronunțată la data de 27.05.2009, iar recursul a fost declarat la data de 01.06.2009, cu mult peste termenul de 48 ore prevăzut de lege.
Recurenta - pârâtă personal, arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției de tardivitate a declarării recursului.
Curtea deliberând, urmează să respingă excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data pronunțării încheierii recurate, precum și data declarării recursului, respectiv 29.05.2009 - data poștei, astfel cum se regăsește la fila 7 din dosarul de recurs, astfel încât, constată că cererea de recurs se încadrează în termenul prevăzut de lege.
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, astfel cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC SRL solicită respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă împotriva încheierii din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. De asemenea, arată că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 Cod procedură civilă. Iar Tribunalul București, în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Depune note scrise și decizii ale Curții Constituționale. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin incheierea pronuntata de Tribunalul B la 27.05.2009 a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, formulata de apelanta - parata, ca inadmisibila.
In motivarea hotararii s-a retinut ca, potrivit disp.art.24 alin 6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța în fața căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate trebuie să verifice dacă aceasta este admisibilă, respectiv dacă este în concordanță cu disp.art.29 alin 1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992.
Din dispozițiile art.24 alin 1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992 rezultă că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate să vizeze dispozițiile unei legi sau unei ordonanțe în vigoare; dispoziția legală respectivă să aibă legătură cu soluționarea cauzei;excepția de neconstituționalitate să fie ridicată de una din părți; dispoziția legală vizată să nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
În speță, tribunalul a retinut că nu este îndeplinită una din condițiile arătate mai sus, respectiv aceea ca dispoziția legală despre care se susține că ar fi neconstituțională să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
În conformitate cu disp.art.244 alin 1.pr.civ, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Apelanta-pârâtă a susținut că disp.art.244 alin 1. pr. civ încalcă prevederile constituționale, prin aceea că stabilesc facultatea și nu obligația instanței de a suspenda judecata.
Chiar dacă instanța ar avea,potrivit dispoziției legale mai sus menționate,obligația de a suspenda judecarea cauzei,aceasta ar fi condiționată de îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege în teza următoare și anume:soluția din proces să depindă de soluționarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar; procesul care are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată.
Câtă vreme instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.244 alin 1 teza a II a pr.civ pentru a dispune suspendarea,nu are nici o relevanță împrejurarea dacă aceasta avea doar posibilitatea și nu obligația să suspende judecarea cauzei.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a disp. art. 244.pr.civ, tribunalul a retinut că apelanta-pârâtă critică, de fapt, modul în care prima instanță a aplicat în cauză acest text de lege, neinvocând faptul că ar fi contrar vreunei dispoziții constituționale. Prin urmare,este vorba în realitate de un motiv de apel,iar nu de excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale menționate.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs apelanta -parata, criticand incheierea pronuntata in sensul ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca textul de lege cu privire la care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate nu ar avea legatura cu solutionarea cauzei. Se arata ca s-a solicitat suspendarea cauzei avand in vedere ca pe rolul altei instante se afla un litigiu prin care se va statua asupra dreptului de proprietate privind imobilul al carui chirias este recurenta. In ipoteza in care legiuitorul lasa la aprecierea instantei posibilitatea de a suspenda cauza pana la solutionarea definitiva a acestui litigiu i se aduce recurentei un grav prejudiciu, intrucat aceasta ar putea fi evacuata din imobil inainte de a se transa asupra problemei titularului dreptului de proprietate.
Mai arata recurenta ca prin pronuntarea acestei incheieri instanta a depasit competenta materiala cu care a fost investita, exceptiile invocate urmand sa fie solutionate de instanta competenta, respectiv de Curtea Constitutionala.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a incheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea retine urmatoarele:
In mod gresit a apreciat instanta de fond ca in cauza nu s-a facut dovada indeplinirii cumulative a cerintelor prevazute in cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin 6 din Lg. 47/ 1992 pentru sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 244 alin 2 si 244 ind 1.pr.civila.
Astfel, prevederile legale cu privire la care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile unei legi in vigoare, exceptia a fost invocata de catre una din partile in cauza, dispozitiile legale vizate nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si au legatura cu solutionarea cauzei.
Cat priveste aceasta din urma conditie prevazuta de lege, Curtea retine ca prin cererea formulata la 30.10.2008 in fata instantei de fond, paratii, si au solicitat instantei sa dispuna suspendarea cauzei avand ca obiect cerere de evacuare si acordare de daune interese pana la solutionarea definitiva a unui alt litigiu, avand ca obiect contestarea titlului de proprietate apartinand reclamantei in cauza.
Prin incheierea pronuntata la 23.10.2008 instanta de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, apreciind ca nu sunt indeplinite cerintele obligatorii prevazute in cuprinsul dispozitiilor art. 244 alin 1 pct. 1.pr.civila.
Incheierea susmentionata face corp comun cu hotararea pronuntata in fond, aceasta fiind atacata cu apel d e catre parati, care au criticat pe aceasta cale si modul in care instanta a solutionat cererea de suspendare formulata.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca prevederile legale a caror neconstitutionalitate a fost invocata au legatura cu solutionarea cauzei, respectiv cu solutionarea cererii de suspendare formulata de parati, iar prin aprecierile facute de instanta de apel privind neindeplinirea cerintelor prevazute in cuprinsul art 244.pr. civila s-a antamat fondul cauzei, instanta cercetand practic unul dintre motivele de apel formulate de apelantii parati.
In solutionarea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, instanta nu era investita cu analiza modalitatii in care au fost aplicate prevederile art. 244.pr.civila, ci era tinuta sa aprecieze daca aceste prevederi au legatura cu solutionarea cauzei, respectiv daca sunt indeplinite cerintele art 29 alin 6 din legea nr. 47/1992.
Pentru aceste considerente, Curtea, in majoritate, apreciaza ca in cauza au fost indeplinite cerintele prevazute de art. 29 alin 6 privind sesizarea Curtii Constitutionale, urmand ca in temeiul disp. Art 312.pr.civila, raportat la art 304 pct. 9.pr.civila sa admita recursul, sa modifice in tot incheierea recurata in sensul ca va admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 244 alin 2.pr.civila si art. 244 ind 1.pr.civila, urmand ca in temeiul disp. art 29 alin 5 din Lg. 47/1992 Curtea sa dispuna suspendarea judecatii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Opinia Curtii este in sensul netemeiniciei exceptiei invocate, apreciindu-se ca prevederile art. 244.pr.civila si art. 244 ind 1.pr.civila sunt in acord cu dispozitiile art 21 si 124 din Constitutia Romaniei, in sensul ca partea care formuleaza cerere de suspendare a cauzei nu poate invoca incalcarea principiului liberului acces la justitie, atata vreme cat la momentul formularii acestei cereri pricina se afla in curs de judecata, iar suspendarea judecatii cauzei poate fi generata tocmai de cererea formulata de aceasta parte.
Facultatea conferita judecatorului, ca in baza aprecierilor proprii, in functie de circumstantele cauzei, sa dispuna in sensul admiterii sau respingerii cererii de suspendare a pricinii este in acord si cu principiul si impartialitatii justitiei, exprimat in cuprinsul art. 124 din Constitutia Romaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SRL și intimații-pârâți,.
Modifică în tot încheierea recurată în sensul că:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prev. art. 244 alin. 2. pr. civ. și 2441. pr. Civ.
Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. 26.02.2010
Tehnored. AP
2 ex. /
Secția a V-a civilă
Jud. apel:,
Cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.13796 din 30.10.2008 a Judecătoriei sectorului 1, au fost formulate motive și împotriva încheierii pronuntata la 23.10.2008 prin care prima instantă de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, apreciind ca nu sunt indeplinite condițiile prevazute in cuprinsul dispozitiilor art. 244 alin 1 pct. 1.proc.civ.
Prin aceste motive s-a susținut, referitor la cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin.1 proc.civ. că instanța a respins această cerere "deși soluționarea pricinii atârnă în totul de existența dreptului de proprietate pe care îl au asupra imobilului în cauză, cu motivația că nu are legătură cu cauza", și că instanța a făcut o aplicare greșită a legii privându-i de o cale de atac, întrucât cu privire la cererea de suspendare instanța era obligată să se pronunțe prin încheiere motivată care se atacă în mod separat, conform art.244/1 proc.civ.
Apelanta a invocat excepția de neconstituționalitate a art.244 alin.1 proc.civ. raportat la art.21 din Constituție.
În motivarea excepției s-a arătat că aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale prin aceea că stabilesc facultatea iar nu obligația instanței de a suspenda cauza, în cazul în care soluționarea procesului depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți, dând posibilitatea judecătorului să interpreteze textul legal și aducând astfel atingere drepturilor și intereselor lor legitime.
În continuarea susținerilor apelanta a arătat că instanț a încălcat atât legea fundamentală, cât și competența ce i-a fost stabilită prin lege, fapt ce conduce la unica concluzie a neconstituționalității textului procedural menționat.
Apelanta a mai invocat și excepția de neconstituționalitate a art.244/1 proc.civ. raportat la art.124 din Constituție.
În motivarea acestei excepții apelanta a arătat că potrivit acestui text de lege instanța avea posibilitatea să suspende judecarea cauzei urmând să se pronunțe prin încheiere ce se atacă în mod separat, însă instanța a procedat la judecarea cererii fără ca apelanta să mai aibă posibilitatea să formuleze calea de atac a încheierii ce privea cererea formulată în temeiul art.244 alin.1 proc.civ.
În continuare apelanta a arătat că socotește neconstituțional art.244/1 proc.civ. în temeiul căruia "judecătorii își permit să aplice legea interpretativ și facultativ", ceea ce conduce la păgubirea drepturilor părților garantate de Constituție și de legile în vigoare.
Prin incheierea pronuntata de Tribunalul B la 27.05.2009 a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, formulata de apelanta - parata, ca inadmisibila, cu motivarea care se regăsește mai sus în considerentele opiniei majoritare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs apelanta -parata, criticand incheierea pronuntata in sensul ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca textul de lege cu privire la care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate nu ar avea legatura cu solutionarea cauzei.
Am apreciat ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.
În speță se punea problema determinării dacă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 avea legătură cu soluționarea apelului, în condițiile art. 29 alin.1 raportat la alin.6 din Legea nr.47/1992.
Pentru a se stabili acest lucru în prealabil trebuiau determinate limitele apelului, conform art.295 alin.1 proc.civ. prin raportatre la motivele de apel.
Așa cum s-a arătat anterior, în ceea ce privește art. 244 alin. 1 pct.1 proc.civ. singurele critici vizau faptul că instanța a respins cererea de suspendare "deși soluționarea pricinii atârnă în totul de existența dreptului de proprietate pe care îl au asupra imobilului în cauză, cu motivația că nu are legătură cu cauza".
Astfel, aceste aprecieri ce țin strict de interpretarea punctului 1 al art.244 (1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți), iar nu de interpretarea alin.1 al aceluiași articol (Instanța poate suspenda judecata),aspect la care se referă apelanta excepția de neconstituționalitate a art.244 alin.1, prin care se critică faptul că suspendarea este facultativă(lăsată la aprecierea instanțe), iar nu obligatorie.
Or, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, prin apel nu s-a criticat faptul că deși ar fi constatat că soluționarea pricinii atârnă în totul de existența dreptului de proprietate pe care îl au asupra imobilului în cauză, prima instanță ar fi respins cererea de suspendare pe motivul că aceasta este facultativă, ci s-a criticat faptul că prima instanță ar fi apreciat că litigiul invocat ca motiv de suspendare nu are legătură cu cauza, deci că nu sunt îndeplinite condițiile pct.1.
Astfel, în mod corect a apreciat instanța de apel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 alin. 1.proc.civ. nu are legătură cu soluționarea apelului, limitat la motivele de apel, conform art.295 alin.1 proc.civ.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.244/1 proc.civ. apreciem că aceasta nu îndeplinește o altă condiție a art. 29 alin.1 raportat la alin.6 din Legea nr.47/1992, și anume ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.
Astfel, deși aparent se invocă neconstituționalitatea unui articol dintr-o lege, în realitate, din motivarea formulată în susținerea acestei excepții rezultă că partea este nemulțumită de modul de interpretare și aplicare a acestui text de lege, aceasta susținând că "potrivit acestui text de lege instanța avea posibilitatea să suspende judecarea cauzei urmând să se pronunțe prin încheiere ce se atacă în mod separat, însă instanța a procedat la judecarea cererii fără ca apelanta să mai aibă posibilitatea să formuleze calea de atac a încheierii ce privea cererea formulată în temeiul art.244 alin.1 proc.civ.", că socotește neconstituțional art.244/1 proc.civ. în temeiul căruia "judecătorii își permit să aplice legea interpretativ și facultativ".
Or, modul cum judecătorii aplică și interpretează, raportat la o cauză dată dispozițiile unei legi nu poate face obiectul excepției de neconstituționalitate.
Pentru aceste motive am considerat încheierea instanței de apel d e respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate ca fiind legală și temeinică, astfel că recursul trebuia respins ca nefondat, o altă soluție neputând duce decât la tergiversarea cauzei, raportat și la art.723 proc.civ.
JUDECĂTOR
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
