Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.503.
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr.656.A din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns de recurentul-pârât prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.90119 din 25.07.2009 și intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 24.10.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 10.11.2009, intimata-reclamantă a depus întâmpinare în două exemplare, din care, un exemplar a fost comunicat recurentului-pârât la data de 11.11.2009.
Reprezentantul recurentului-pârât, depune la dosarul cauzei chitanța CEC seria - nr.- din data de 23.11.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurentul-pârât și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul recurentului-pârât, învederează instanței că pe rolul Tribunalului București se află un dosar, în faza de apel, ce are ca obiect partaj,situație față de care solicită un alt termen de judecată, după termenul acordat la tribunal, considerând că este necesar să depună înscrisuri din dosarul de partaj pentru a-și putea dovedi drepturile pe care le are pârâtul asupra apartamentului în litigiu.
Reprezentantul intimatei-reclamante, învederează instanței că dosarul de partaj la care face referire recurentul-pârât nu are nici o relevanță în prezenta cauză, întrucât pârâtul a încheiat contractul în temeiul Legii nr.112/1995.
Curtea, deliberând, respinge cererea recurentului-pârât privind acordarea unui termen pentru soluționarea unui presupus apel într-un litigiu ce are ca obiect- partaj, având în vedere că recurentul-pârât nu a făcut nici o dovadă în sensul susținerile sale privind existența dosarului dar și față de motivele prezentei cereri și situația de fapt ce trebuie dovedită, apreciază proba ca fiind inutilă soluționării cauzei.
Reprezentantul recurentului-pârât,învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei-reclamante, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât, soliciktă admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 21.08.2008 rec1amanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului pentru lipsa de titlu din.23, situat în B,-,. 134,. A,. 3,. 23, sectorul 6, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că înainte de a se căsători cu pârâtul, la data de 15.03.2002, în baza Legii nr.112/1995, a dobândit în proprietate apartamentul situat în B,-,.134,. A,.3,.23, sector 6. Soții s-au separat în fapt la începutul anului 2006, prin părăsirea domiciliului conjugal de către pârât. Prin sentința civilă nr.3092/08.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B s-a desfăcut căsătoria prin acordul părților. După pronunțarea sentinței de divorț, pârâtul a revenit în domiciliul proprietatea soției lui prin violențe verbale și fizice.
În drept, s-au invocat dispozițiile aplicabile acțiunii în evacuare.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar prin cererea reconvențională a solicitat obligarea reclamantei de a-i permite accesul în locuința, bun comun.
În acest sens s-a arătata că inițial pârâtul a trăit în concubinaj cu reclamanta, apoi s-au căsătorit, a ajutat-o material pe ea și pe copiii ei, și-a vândut apartamentul de 3 camere și împreună cu aceasta au cumpărat apartamentul din-, iar după 14 ani au divorțat. Reclamanta pârâtă a început să recurgă la diverse șicane pentru a-l determina să se mute din apartament. A arătat pârâtul reclamant că datorită atitudinii reclamantei s-a mutat într-o singură cameră, și-a pus lacăt la ușă, dar reclamanta i-a spart lacătul și i-a înstrăinat unele lucruri și suma de 6000 lei provenită din vânzarea unui proprietatea lui și a unor titluri de stat. S-a învederat de pârât că în prezent este suferind și nu are o locuință proprie, nu a avut o atitudine violentă fată de reclamantă și nu a părăsit domiciliul comun.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și urm. Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 8149/08.12.2008, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis cererea principală formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, a dispus evacuarea pârâtului reclamant din imobilul situat în B,-,. 134,. A,. 3,. 23, sectorul 6, respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, împotriva reclamantei-pârâte, ca neîntemeiată și a luat act că reclamanta pârâtă nu soli cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că bunul în litigiu a fost dobândit de reclamantă la data de 22.09.1997, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare de la fila 4 dosar. Părțile s-au căsătorit la data de 15.03.2002, conform sentinței de divorț fila 3 dosar. Prin urmare, bunul fiind dobândit înainte de căsătorie are caracterul unui bun propriu, raportat la dispozițiile art.31 fam. Pârâtul reclamant trebuia deci să facă dovada caracterului de bun comun dobândit în timpul concubinajului, sau dovada vreunui titlu locativ, dovadă care nu a fost făcută însă în cauză.
Instanța de fond a reținut că sentința civilă prin care se constată că bunul are caracterul de bun propriu nu este definitivă, însă în favoarea reclamantei funcționează prezumția legală instituită de art.31 fam. că bunul este bun propriu fiind dobândit înainte de căsătorie.
Pe de altă parte, instanța a reținut că apartamentul a fost dobândit de reclamanta pârâtă în baza Legii 112/1995 care instituie ca beneficiari ai posibilității de cumpărare a imobilului doar pe chiriași, fără ca pârâtul reclamant să-și dovedească această calitate, astfel că eventualele sume achitate de acesta ar avea, în măsura în care sunt dovedite, doar valoarea unui drept de creanță ce se valorifică în termenul legal de prescripție.
În consecință, instanța, constatând că pârâtul reclamant nu are vreun titlu în baza căruia să poată pretinde drepturi locative, în baza art.480 cod civil a dispus evacuarea acestuia și a respins ca neîntemeiată cererea sa privind obligarea reclamantei să-i permită accesul în imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 06.02.2009, soli citând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate pentru netemeinicie și nelegalitate, iar evocând fondul, respingerea acțiunii în evacuare și admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a arătat că părțile au trăit în concubinaj încă din anul 1994 și până în anul 2002, când s-au căsătorit, iar în această perioadă, apelantul și-a vândut apartamentul proprietate personală situat în B, nr.15,. 16,. 1,. 10, sectorul 5 așa cum se dovedește prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 august 1996 autentificat sub nr.3503 la BNP din B, mutându-se împreună cu pârâta în domiciliul acesteia, întrucât predarea apartamentului înstrăinat a avut loc de la data încheierii contractului în formă autentică, așa cum este prevăzut în contract. Instanța de fond, nu și-a manifestat rolul său activ, iar apelantul a fost în imposibilitatea de a le aduce datorită refuzului categoric al Secției 21 Poliție de a-i primi cererea prin care solicita declarația intimatei. Mai mult decât atât, având în vedere că procesul de partaj nu beneficiază de o hotărâre definitivă și irevocabilă, ba mai mult, chiar instanța care a judecat fondul acestui dosar a ridicat o discuție cu privire la admisibilitatea acestei acțiuni în evacuare, motivat de faptul că soluția instanței investite cu soluționarea partajului, nu este definitivă, apreciază că în mod nelegal și netemeinic s-a pronunțat această sentință de evacuare. Totodată în sentința apelată, nu se face vorbire despre acest aspect învederat părților în ședința respectivă, invocându-se, în motivare numai prezumția legală instituită de art.31 din fam, că bunul este propriu fiind dobândit înainte de căsătorie, lucru care nu s-a cerut a se constata prin această hotărâre, de niciuna dintre părți, deci s-a pronunțat peste ceea ce s-a cerut.
Nu se face nicio discuție cu privire la probatoriul solicitat de apelant, solicitând instanței și proba cu martori, proba din care instanța putea să afle adevărul și anume că nu se face vinovat de violențe verbale și fizice, mărturie în acest caz fiind și declarațiile numiților și G, vecini cu părțile, declarații de care nu s-a ținut cont și nici nu au fost înlăturate de la dosar.
Intimata-reclamantă nu realiza venituri substanțiale din munca pe care o prestează și acum, aceea de femeie de serviciu, așa încât rară ajutorul său ar fi fost în imposibilitatea de a achita întreținerea, ratele apartamentului și a-și procura hrana și celelalte lucruri necesare. Mai mult decât atât, apelantul a fost pensionat pe caz de boală, iar pensia cuvenită o încasa numai reclamanta și o folosea împreună cu copii săi. Față de faptul că reclamanta a avut un trai îndestulător împreună cu acesta, a fost de acord să se căsătorească, însă înainte de acest fapt, a avut un contract de închiriere cu aceasta, contract înregistrat la Administrația Financiară Sector 6 așa cum reiese și din Decizia de impunere privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor imobile cu destinația de locuințe pe anul 2001. discordie îl reprezintă faptul că apartamentul din a cărui evacuare solicită reclamanta aceasta hotărâre judecătorească, a ajuns să valoreze 113.500 euro, motiv pentru care în luna aprilie 2008, încheiat împreună cu reclamanta un antecontract de vânzare-cumpărare, act prin care atât apelantul cât și intimata, în calitate de proprietari, promitenți vânzători, se obligau să vândă soților și acest apartament, încasând un avans de 3.000 euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și urm. proc.civ.
Intimata, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că față de aceasta situație din care rezulta că pe de o parte apartamentul este bunul propriu al intimatei, iar pe de altă parte că apelantul nu mai are calitatea de so ț, s-a solicitat menținerea hotărârii instanței fond ca fiind legală și temeinică. Astfel, se pretinde de către apelant că hotărârea instanței de fond ar fi nelegală întrucât apelantul trăiește stări de profundă dezamăgire față de atitudinea Intimatei, care deși frecventează slujbele religioase nu are conduita morală propovăduită prin slujbe. Se mai pretinde de către apelant că ar fi făcut sacrificii pentru ca intimata să-și poată crește și să dobândească această locuință, pe când acesta a devenit un caz social. Susținerile sunt total și vădit greșite. Din acte rezultă că intimata a cumpărat apartamentul 32, situat în-,. 3, sectorul 6, la data de 22.09.1997 anterior încheierii căsătoriei cu apelantul, în baza Legii 112/1995 întrucât locuia în acest apartament încă din anul 1989, în calitate de chiriaș alături de cei doi copii rezultați din altă căsătorie. Întrucât apartamentul în cauză a fost cumpărat în baza unei legii speciale, pe un preț modic, iar aceasta lege a avut caracter de lege de protecție socială, este evident că acest apartament este bunul meu propriu, iar apelantul nu ar putea avea decât un drept de creata la eventualele rate, plătite în timpul căsătoriei. Prin sentința civilă nr. 3092/8.05.2008 Judecătoria Sectorului 6 Bad ispus desfacerea căsătoriei dintre părți. Astfel, intimata a arătat că rezulta pe de o parte că apartamentul este bunul său propriu, iar pe de altă parte că apelantul nu mai are calitatea de soț, solicitând admiterea apelului, iar pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței fond ca fiind legală și temeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118.proc.civ.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar două declarații autentificate date de către și, din care rezultă că apelantul-pârât împreună cu intimata-reclamantă au conviețuit înainte de încheierea în formă legală a căsătoriei, apelantul încercând să demonstreze că apartamentul din care se soli evacuarea sa, a fost dobândit prin contribuția egală a celor două părți, deci nu are caracterul de bun propriu dobândit anterior căsătoriei de către.
S-a mai depus o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus evacuarea apelantului-pârât, pe calea ordonanței președințiale din apartamentul situat-,. 3, sectorul 6.
Prin decizia civila nr. 656 de la 04.05.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ a fost respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei s-a arătat că apelantul-pârât și-a construit întreaga apărare prin care solicită respingerea cererii reclamantei de evacuare a apelantului-pârât din apartamentul sus menționat pe împrejurarea că acesta ar avea un drept de proprietate asupra apartamentului, aspect ce nu a fost dovedit în nici un mod.
Prin sentința civilă nr. 6451/9.10.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B s-a constatat că bunul imobil - apartament situat în B,-,. 134,.A,. 3,. 23, sectorul 6 este bunul propriu al intimatei-reclamante. Nu s-a făcut dovada că această hotărâre ar fi căpătat caracter definitiv, dar în cadrul procesului de partaj dintre părți, ca urmare a desfacerii căsătoriei, s-a analizat de către instanța de fond și apărările apelantului-pârât privind pretențiile sale cu privire la dobândirea acestui apartament prin care încerca să răstoarne prezumția că ar fi fost un bun dobândit numai de către.
Având în vedere că în prezenta cauză a solicitat evacuarea apelantului-pârât-reclamant pentru imposibilitatea conviețuirii din cauza violenței verbale și fizice exercitate asupra intimatei-reclamante-pârâte, susținându-se și un drept propriu asupra apartamentului, implicit o lipsă a titlului locativ față de apelantul-pârât-reclamant, Tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și, pe cale de consecință, a respins apelul ca nefondat, deoarece apelantul-pârât nu a putut să aducă nici o dovadă prin care să răstoarne susținerile apelantei cu privire la dreptul de proprietate și al atitudinii sale față de aceasta care a condus la imposibilitatea conviețuirii în același spațiu locativ.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs pârâtul reclamant, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate pentru netemeinicie și nelegalitate, iar evocând fondul, respingerea acțiunii în evacuare și admiterea cererii reconvenționale, față de motivele prevăzute de art.304 pct.6, 8 si 9.pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că se invocă dispozițiile art.304 pct.6 proc.civ. întrucât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, când a apreciat ca acest bun imobil este proprietatea exclusiva a intimatei, lucru care, așa cum se poate observa și din excepția invocată de instanța de fond, nu este adevărat. Așa cum a reținut și instanța de fond, precum și instanța de apel, nu se poate vorbi de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în acțiunea de partaj, hotărâre care să arate că acest apartament este proprietatea exclusivă a intimatei, or, pe cale de consecință, sunt incidente și dispozițiile pct.8 din art.304 pr.civ. în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, dar ș i dispozi țiile pct.9 al art.304 pr.civ.
Recurentul a arătat în continuare că hotărârea pronunțată de instanța de apel, este lipsită de temei legal, atâta vreme cât se sprijină pe o prezumție și nu pe un act juridic concret. Mai mult, și vecinii și prietenii pe care îi au, au făcut declarații ca ei au conviețuit ca soț și soție și au contribuit ca o familie la dobândirea bunurilor comune, inclusiv a apartamentului în discuție. Nu se face nici o discuție cu privire la probatoriul solicitat de apelant, printre care și proba cu martori, proba din care instanța putea să afle adevărul și anume că nu se face vinovat de violențe verbale și fizice, mărturie în acest caz fiind și declarațiile numiților și G, vecini cu părțile, declarații de care nu s-a ținut cont și nici nu au fost înlăturate de la dosar. Intimata-reclamantă nu realiza venituri substanțiale din munca pe care o prestează și acum, aceea de femeie de serviciu, (a se vedea și cartea de muncă a intimatei care la data achitării ratelor, avea un salariu egal cu rata ce trebuia achitată pentru apartament) așa încât fără ajutorul său ar fi fost în imposibilitatea de a achita întreținerea, ratele apartamentului și a-și procura hrana și celelalte lucruri necesare, fără ajutorul recurentului.
Recurentul a mai arătat că această situație nu poate continua la nesfârșit având în vedere faptul că nu are o locuință proprie și nici posibilitatea de a închiria o locuință, mai ales față de faptul că este suferind de mai multe afecțiuni care necesită o îngrijire strictă sub aspectul igienei și medicației, că, nefiind soluționat dosarul de partaj, subsemnatul are tot dreptul să locuiască în acest apartament pe care l-a plătit împreuna cu intimata.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.6, 8,9 și urm. proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs și apărările intimatei, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 748/22.09.1997 cu privire la apartamentul în cauză rezultă că singurul proprietar este reclamanta, iar părțile s-au căsătorit la data de 15.03.2002, astfel că în favoarea acesteia operează prezum ția relativă de proprietate, raportat la dispozițiile art.31 fam. Bunul fiind dobândit înainte de căsătorie are caracterul unui bun propriu.
Potrivit art. 1202 alin.1 civ. prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. Pârâtul reclamant trebuia astfel să facă dovada faptului că este proprietar devălma ș al imobilului, ș a cum sus ț ine, printr-o hotărâre judecătorească prin care să se constate caracterul de bun comun, dobândit în timpul concubinajului, urmat de căsătorie, în lipsa unui capăt de cerere reconven ț ională prin care să se solicite constatarea acestei situa ț ii de drept a coproprietă ț ii devălma șe în cadrul prezentului litigiu.
Regulile de proba ț iune specifice dreptului familiei (art.5 din Decretul nr.32/1954 "dovada ca un bun este propriu se va putea face, între soți, prin orice mijloc de proba") nu se pot aplica decât în cazul formulării unor astfel de capete de cerere. În celelalte cazuri sunt aplicabile dispozi țiile dreptului comun, respectiv art. 1191C.civ. potrivit cărora dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată. Acestea sunt ș i motivele pentru care instan ța de apel a considerat neconcludente, conform art.167 alin.1 proc.civ. probele cu interogatoriu și martori. De altfel, în speță, recurentul pretinde că un bun prezumat a fi propriu în realitate ar fi comun.
În ceea ce prive ș te faptul că este în curs de judecată litigiul având ca obiect partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei acesta nu constituie un impediment la solu ț ionarea prezentei cauze. În cazul în care i se va recunoa ș te dreptul în cadrul acelei ac țiuni, recurentul va putea cere ș i contravaloarea lipsei de folosin ț ă a păr ț ii din imobil pentru care va fi considerat proprietar codevălma ș, iar dacă i se va atribui în urma partajului, va putea fi reintegrat.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art. 304 pct.6, 8,9 și urm. proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 656.A din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. MP
Tehnored./MP
2 ex./21.12.2009
Secția a IV-a civilă; Judecători apel:,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană, Antonela Cătălina
