Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 506/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 506R
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil formulat de reclamanta domiciliată în G str. - ( fostă -) nr. 17 jud. G împotriva deciziei civile nr. 171 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata domiciliată în G-, - 2. 20, în acțiunea civilă având ca obiect evacuare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a avut nevoie de timp pentru a delibera și a amânat pronunțarea la data de 23.09.2008, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin sentința civilă nr. 7657/19.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- (nr. vechi: 7550/C/2006) a fost respinsă ca nefondată cererea principală având ca obiect acțiune posesorie formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, a fost admisă în parte cerere reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă în sensul că s-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte din imobilul situat în G,-, și s-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte la plata unei chirii pentru acest imobil și reclamanta-pârâtă a fost obligată să-i plătească pârâtei-reclamante suma de 510,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta-pârâtă a solicitat obligarea pârâtei să-i respecte posesia pe care o exercită asupra imobilului situat în G,-, tulburarea posesiei făcându-se prin formularea unei notificări la data de 16.06.2006 prin care i se solicita să evacueze imobilul în litigiu, iar pârâta-reclamantă a solicitat pe calea cererii reconvenționale evacuarea reclamantei din imobil și obligarea acesteia la plata unei chirii lunare de 300 de euro începând cu data de 01.07.2006 și până la data eliberării imobilului.
S-a mai reținut că reclamanta a vândut numitului imobilul în discuție compus din suprafața de teren de 263,16 mp. și o locuință cu trei camere construită din paiantă și acoperită cu carton, moment la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 453/12.05.1997 de BNP - G, cumpărătorul a retransmis proprietatea numiților și - în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1103/04.09.1997 de BNP - G, care la rândul lor a vândut-o pârâtei-reclamante conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 125/23.01.2006 de BNP -
Instanța de fond a mai arătat că de la momentul pierderii proprietății prin vânzare-cumpărare și până în prezent reclamanta-pârâtă a locuit în imobil fără nici un titlu locativ, inițial prin înțelegerea avută cu proprietarii succesivi, ulterior dobânditorul încercând evacuarea reclamantei din imobil.
S-a mai arătat că pârâta-reclamantă nu a mai dorit ca imobilul să fie folosit de reclamanta-pârâtă după ce l-a cumpărat, motiv pentru care i-a adresat o notificare prin intermediul unui cabinet de avocatură și pe care așa cum reclamanta susține a recepționat-o la data de 16.06.2006, ceea ce a determinat-o să promoveze prezenta acțiune posesorie întrucât a considerat că această notificare reprezintă un act de tulburare a posesiei. Prima instanță a apreciat că această notificare nu reprezintă o tulburare a posesiei întrucât a fost formulată de proprietarul de drept a imobilului și a fost adresată unei persoane care deține imobilul fără nici un titlu și că stăpânirea imobilului este o posesie nelegală din anul 1997 întrucât reclamanta-pârâtă a pierdut proprietatea printr-un act translativ de proprietate și nu și-a rezervat nici un drept de habitație sau uzufruct decât până la data de 12.08.1997, când s-a obligat contractual să părăsească imobilul.
Totodată, s-a mai arătat că reclamanta-pârâtă a mai formulat acțiuni civile și plângeri penale împotriva dobânditorilor, dar la care a renunțat în urma primirii sumei de 10.000 Euro conform declarațiilor autentificate sub nr. 114/20.01.2006 și 109/20.01.2006 de BNP - G și a înscrisului sub semnătură privată datată 02.12.2005 și prin care se obliga să părăsească imobilul la data de 09.12.2005, deși nu avea nici o relație contractuală cu numiții, dar nu și-a respectat nici aceste obligații asumate.
Cu privire la apărările reclamantei-pârâte că imobilul pe care îl stăpânește are o altă configurație decât cel descris prin actele translative de proprietate Instanța de fond a arătat că acest aspect nu are nici o importanță în prezenta acțiune posesorie, care nu este o acțiune în constatare.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la evacuarea formulat în cadrul cererii reconvenționale s-a reținut că reclamanta-pârâtă ocupă imobilul fără nici un drept, nu deține nici un titlu în baza căruia să îl ocupe, s-a obligat contractual în două rânduri să îl părăsească și la răspunsurile date la interogatoriul luat în instanță a recunoscut implicit că a avut o convenție verbală și cu pârâta-reclamantă prin care se obliga să părăsească imobilul până la data de 01.04.2006, locuind acolo pe perioada iernii doar în baza acordului pârâtei-reclamante.
Cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională referitor la obligarea reclamantei-pârâte la plata unei sume lunare de 300 Euro cu titlu de chirie pentru perioada cuprinsă între 1.07.2007 și data evacuării efective Judecătoria Galați a apreciat că această cerere nu poate fi primită întrucât între cele două părți nu există raport de locațiune, pârâta-reclamantă putând eventual solicita obligarea reclamantei-pârâte doar la plata unei despăgubiri pentru lipsa folosinței imobilului, dar nu în baza unui contract de locațiune.
S-a făcut aplicarea disp. art. 274.pr.civilă în sensul obligării reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâta-reclamantă și compusă din taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat și motivat apel reclamanta-pârâtă, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia, astfel:
Deși a formulat o cerere de recuzare a judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță, chiar judecătorul recuzat i-a respins cererea de recuzare și a pronunțat și hotărârea apelată.
În cauză exista o cauză de litispendență raportat la dosarul nr. 11855/1997 al Judecătoriei Galați care are ca obiect tot o cerere de evacuare și care este suspendat în temeiul disp. art. 244 pct.1 pr.civilă, iar prezenta cauză trebuia suspendată la rândul său în temeiul disp. art. 244 pct.1 pr.civilă până la soluționarea cauzelor care au ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare succesive prin care proprietatea ajunge de la apelantă la intimată.
De asemenea, a mai susținut că hotărârea apelată este nelegală întrucât practic nu este motivată în fapt și în drept, ci reprezintă o înșiruire de aprecieri personale ale judecătorului și nu se indică nici o cale de atac împotriva acestei hotărâri.
În dovedirea apelului apelanta a solicitat administrarea probei cu acte și proba cu cercetare locală, această ultimă probă fiind respinsă ca nepertinentă cauzei.
Intimata prin apărător a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât apelanta nu mai este proprietara imobilului din anul 1997 prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pe care ulterior nu l-a mai respectat în sensul că nu a mai părăsit imobilul, deși ulterior și de la sub-dobânditori a primit suma de 9500 Euro pentru a le lăsa acestora imobilul pe care nu mai vrea să-l părăsească. A mai arătat că nici această convenție nu a fost respectată, motiv pentru care a fost nevoită să o notifice pe apelantă să-i predea imobilul, dar a fost promovată prezenta acțiune.
Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 171/31.03.2008 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Prin cererea din data de 15.10.2007 ( fila 169 dosar fond) reclamanta pârâtă a solicitat recuzarea judecătorului cauzei, dar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16.10.2007 Judecătoria Galația respins ca inadmisibilă cererea de recuzare având în vedere că a fost formulată după începerea dezbaterilor și a făcut aplicarea disp. art. 29 cod proc.civilă.
Astfel, în mod corect același judecător a fost prezent la dezbaterile în fond asupra litigiului la data de 11.10.2007 pronunțând și sentința la data de 19.10.2007.
Cu privire la suspendarea judecării cauzei a reținut că deși pe rolul Judecătoriei Galați este înregistrat dosarul nr. 11855/1997 ce are ca obiect evacuarea apelantei reclamante, nu există identitate de părți, în acea cauză, reclamante fiind alte persoane.
A mai reținut că judecătorul din prima instanță a analizat raportul juridic dedus judecății, a prezentat situația de fapt și chiar dacă nu a făcut trimitere la norme juridice nu înseamnă că hotărârea nu este motivată conform dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 cod proc.civilă.
Că mențiunea cu privire la calea de atac făcută de instanța de fond nu a produs apelantei nici o vătămare, instanța de apel calificând calea de atac în mod corect.
De asemenea, a constatat că nefiind în prezența unei posesii utile, ci a unei detenții precare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 674, 1846 și 1847 cod civil, apelanta reclamantă folosind imobilul fără nici un titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală pentru următoarele considerente;
- În mod abuziv, în cadrul acțiunii sale posesorii, instanța de fond admite cererea reconvențională în evacuare formulată de pârâtă, fără să țină cont de faptul că contractul de vânzare cumpărare este ilegal și nu poate fi folosit.
- Că a solicitat disjungerea celor două cauze, dar i s-a respins fără să se țină cont de imoralitatea și ilegalitatea contractului autentificat sub nr. 125/2006.
- Că mai sunt pe rolul Judecătoriei Galați acțiuni în evacuare, că pârâta nu a avut niciodată posesia imobilului, când a cumpărat a cunoscut că imobilul este locuit.
De asemenea mai menționează recurenta că suprafața de 169,52 mp a fost introdusă de către pârâtă în acest contract, cu scopul unei îmbogățiri rapide și fără justă cauză, având drepturi reale de proprietate asupra întregii suprafețe de 184,93 mp teren dobândiți prin uzucapiune.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 cod proc.civilă și a motivelor de recurs invocate constată recursul nefondat pentru următoarele considerente;
Reclamanta recurentă a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 453/12.05.1997 imobilul situat în G- compus din suprafața de 263,16 mp teren și casa de locuit construită din paianță acoperită din carton formată din trei camere.
Prin contract s-a obligat să elibereze imobilul la data de 12.08.1997.
După această dată s-a încercat de către primul cumpărător, precum și de următorii să o oblige pe recurentă să-și execute obligația asumată prin contract de a preda imobilul, fapt ce s-a materializat prin existența mai multor litigii, aflate pe rolul instanțelor.
Este adevărat că acțiunea posesorie este o acțiune reală ce poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care îl tulbură pe reclamant în exercitarea normală a posesiei, chiar și împotriva proprietarului.
În speța de față, reclamanta nu îndeplinește una din condițiile cerute de art. 674 alin. 1 cod proc.civilă, respectiv cea de la pct. 3. Posesia reclamantei nu este o posesie utilă de natură să ducă la dobândirea dreptului, de proprietate prin uzucapiune conform dispozițiilor art. 1846 și 1847 cod civil.
Recurenta reclamantă este un detentor precar și eventualele acțiuni cu privire la imobilul ce a făcut obiectul vânzării nu pot fi decât acțiuni contractuale.
De asemenea, Curtea constată că pârâta făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobi8lului, instanțele corect au făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 cod civil, respectând dreptul proprietarului de a se bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate, inclusiv cel al posesiei.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 cod proc.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta domiciliată în G str. - ( fostă -) nr. 17 jud. G împotriva deciziei civile nr. 171 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata domiciliată în G-, - 2. 20, în acțiunea civilă având ca obiect evacuare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.GB/8.10.2008
Dact.IS/2ex./8.10.2008
Fond.
Apel./
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
