Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 508
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 426 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata SC -.GI Imobiliare SRL I,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,recurenții și au fost citați cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță pentru a semna cererea de recurs,nu se solicită judecata în lipsă.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 02 2008 s-a admis cererea de abținere formulată de judecător.
Avocat pentru intimata SC -.GI Imobiliare SRL solicită a se aprecia asupra faptului că pe cererea de recurs există o singură semnătură și nu se cunoaște cui aparține această semnătură.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata SC -.GI SRL I având cuvântul,solicită respingerea recursului formulat de și ca fiind nefondat.
Recurenții invocă prin cererea de recurs faptul că nu s-au respectat dispozițiile legale referitoare la încheierea contractelor de închiriere,întrucât în calitate de chiriași ar fi trebuit să beneficieze de perioadă de grație de închiriere de 5 ani,însă avocat apreciază că susținerea recurenților este greșită,având în vedere că legea nu impune imperativ un termen de 5 ani,ci prevede un termen de până la 5 ani.
De altfel,apărătorul susține că la data încheierii contractului de închiriere nici nu mai erau în vigoare acele dispoziții legale invocate de recurenți referitoare la termenul de grație de 5 ani.
Avocat susține că între părți au fost încheiate deja două contracte de închiriere și este evident faptul că s-au respectat dispozițiile OUG nr. 40/1999.
Reclamanta i-a adresat apoi pârâtei notificare solicitându-i să se prezinte la domiciliul său pentru a renegocia contractul de închiriere,nu s-a ajuns la o convenție privind încheierea unui nou contract datorită neînțelegerilor cu privire la valoarea chiriei și la perioadă și proprietara a somat-o pe pârâtă să elibereze apartamentul în litigiu.
S-a pus și problema unei tacite relocațiuni,însă prevederile art. 1436 și a437 cod civil privind tacita relocațiune operează atunci când proprietarul încasează chirie și după expirarea termenului prevăzut în contractul de închiriere.
Solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 10259 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții și. Dispune evacuarea pârâților din imobilul pe care îl ocupă fără vreun drept. Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți. Obligă pârâții să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 10,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin dispoziția Primarului Municipiului I nr. 657 din 29 ianuarie 2004, defuncta a primit în natură imobilul din I, strada "14 2." nr. 1, scara A, etaj 2, apartament 11, care la momentul respectiv era ocupat de pârâți, aceștia având calitatea de chiriași ai consiliului local conform contractului nr. 1009 din 10 mai 2001.
Astfel s-a încheiat un contract de închiriere între proprietara prin și pârâta pentru o perioadă de 7 luni de la 1 iunie 2004 - 31 2004, ulterior prelungit prin act adițional pentru încă un an de la 1 ianuarie 2005 la 31 2005.
La data de 17 aprilie 2006 reclamanta a emis către pârâtă o somație prin intermediul executorului judecătoresc prin care o convoca la data de 23 aprilie 2006 la domiciliul său pentru negocierea chiriei și să semneze un nou act adițional de prelungire a termenului de închiriere.
La data de 26 aprilie 2006 pârâta i-a transmis reclamantei că nu se poate prezenta, ulterior încheindu-se un proces-verbal cu privire la închirierea imobilului, neajungându-se însă la încheierea altui act, neînțelegând-se asupra cuantumului chiriei pretinse de reclamantă.
La data de 12 septembrie 2006, prin intermediul executorului judecătoresc reclamanta o somează pe pârâtă să elibereze apartamentul până la data de 10 octombrie 2006, astfel încât pârâții locuiesc în imobil fără o acoperire legală.
Prin urmare, instanța reține ca fiind neîntemeiată cererea pârâților de a li se încheia un nou contract de închiriere cu chiria pe care și-o doresc, urmând a se respinge cererea reconvențională a acestora ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acțiunea principală, instanța constată că pârâții ocupă fără vreun titlu legal apartamentul proprietatea reclamantei, încât va dispune evacuarea acestora din imobil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod nelegal s-a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea lor din apartament, deoarece, în calitate de chiriași, trebuiau să beneficieze de perioadă de grație de închiriere de 5 ani, că această perioadă trebuia apreciază ca începând să curgă de la data când imobilul a fost restituit în proprietatea reclamantei, fără a fi avute în vedere vechile contracte încheiate cu I, cu atât mai mult cu cât în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 se stabilește în sarcina fostului proprietar ce i s-a restituit imobilul această obligație de închiriere pentru un termen de 5 ani fără a face alte derogări de la acest.
Prin decizia civilă 426 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei invocată de apelanți și excepția lipsei de interes. Respinge apelul formulat de și împotriva sentinței civile 10259 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Potrivit dispozițiilor nr.OUG 40/1999 un nou contract de închiriere se poate încheia între proprietarul ce a redobândit imobilul și chiriaș numai la cererea chiriașului, cerere ce nu a fost produsă ca probă în prezenta cauză.
În ceea ce privește susținerea apelanților care au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 se reține că art. 15 și 16 din lege prevăd obligația proprietarilor cărora li s-a restituit în natură imobilul de a prelungi contractele de închiriere doar pentru anumite categorii de chiriași prevăzute în mod expres și limitativ de lege, pârâții nefăcând dovada incidenței acestor dispoziții legale în cauza de față.
În consecință, tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, apelul formulat urmând a fi respins.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a intimatei reclamante invocate de apelați, acestea se vor respinge având în vedere faptul că în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3173/21 2007 s-a prevăzut că doar în privința litigiilor menționate în contract (între care nu este menționat și cel ce face obiectul prezentei cauze) operează subrogarea în calitatea procesuală activă a reclamantei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 procedură civilă, în sensul că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea discreționară a probelor administrate în cauză, deoarece în calitatea lor de chiriași ai imobilului trebuiau să beneficieze de o perioadă de grație de închiriere de 5 ani și nu mai puțin, acest lucru întâmplându-se din culpa reclamantei. Legea 10/2001 stabilind în sarcina proprietarului căruia i se restituie imobilul în natură obligația de închiriere pentru un termen de 5 ani fără a face alte derogări de la acest termen, reclamanta fiind cea care le-a remis diferite forme ale contractului de închiriere fără însă a proceda la finalizarea vreunuia cu intenția clară de a-i acționa în judecată pentru evacuarea lor.
Recursul formulat de este nefondat iar cel formulat de va fi anulat. Verificând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctei a chemat în judecată pe pârâta pentru a se dispune evacuarea acesteia din imobilul situat în I, strada "14 2.", nr. 1 scara A, etaj 2, apartament 11, proprietatea sa, motivat de faptul că acest imobil i-a fost restituit în proprietate defunctei a cărei moștenitoare este pârâta fiind în derularea unui contract de închiriere asupra apartamentului, ulterior în urma unor negocieri, s-a încheiat un contract de închiriere între defuncta și pârâtă pentru o perioadă de 7 luni, prelungit printr-un act adițional pentru încă un an cu începere de la data de 1 ianuarie 2005 - 31 2005, iar la solicitările sale de a se prezenta pentru renegocieri, pârâta nu a fost de acord cu valoarea chiriei propuse, încât nu s-a mai încheiat un nou contract de închiriere, încât se solicită evacuarea acesteia din imobil.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea totodată a reclamantei să perfecteze contract de închiriere până la împlinirea perioadei de 5 ani conform nr.OUG 40/1999 modificată prin Legea nr. 241/2001.
Cu probele administrate în cauză rezultă că a dobândit imobilul în litigiu prin dispoziția Primarului Municipiului I la data de 29 ianuarie 2004, care a încheiat inițial un contract de închiriere pe o durată de 7 luni cu pârâta iar ulterior printr-un act adițional s-a prelungit contractul de închiriere pentru încă un an.
Rezultă, așadar, că pârâții au fost de acord cu perioade mai mici de închiriere chiar dacă aveau posibilitatea încheierii unui contract pe o durată de 5 ani.
În atare situații obligarea reclamantei proprietară a imobilului de a încheia un nou contract de închiriere pentru 5 ani cu începere de la data când i s-a restituit imobilul nu este prevăzut de lege. Mai ales că aceasta notificat pârâții să se prezinte pentru negocieri după expirarea ultimului contract, iar aceștia nu au fost de acord cu chiria propusă, situație consemnată în procesul - verbal încheiat între părți la data de 24 iunie 2006.
Susținerile recurenților potrivit cărora în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, se stabilește în sarcina proprietarului căruia i s-a restituit imobilul obligația de închiriere pentru un termen de 5 ani, nu vor putea fi primite în cauză, deoarece se referă la anumite categorii de chiriași prevăzută în mod expres și limitativ de lege, pârâții nefăcând dovada incidenței în cauză acestor dispoziții legale.
Așadar reiese că în mod legal și judicios tribunalul a reținut că sentința instanței de fond este temeinică și legală și a păstrat-o în consecință.
Ca atare, pentru considerentele expuse se va respinge recursul formulat de ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de, se va reține că deși a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță și semna cererea de recurs, acesta nu a dat curs solicitării instanței, prezumându-se astfel că singura care a semnat cererea de recurs a fost, care, de altfel, a fi figurat inițial ca singura pârâtă în cauză, sens în care se va anula cererea de recurs formulată de. Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul formulat de împotriva deciziei 426 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Iași pe care o va menține și va anula cererea de recurs formulată de împotriva aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile 426 din 11 iunie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Anulează cererea de recurs formulată de împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.12.2008
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Georgeta
