Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.528/2009-
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -ere,. 21, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 911/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 11 martie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 martie 2009 și respectiv 25 martie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 911/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.-/08.09.1992 în temeiul Legii nr.3/1977 de la data de 01.09.1992 dovedind o vechime totală în muncă de 41 de ani, din care 17 ani 5 luni și 5 zile în grupa I Legea nr.3/1977, 9 ani 2 luni și 26 de zile în gr. a II a și 4 ani 8 luni și 3 zile în condiții normale.
Stagiul complet de cotizare reținut fiind de 30 de ani.
Potrivit actelor din dosarul de pensie intimata i-a recalculat pensia în mod legal, în raport de toate adeverințele pe care le-a depus, contestatorul neindicând în mod expres care dintre adeverințele depuse nu au fost luate în calcul făcând doar aprecieri de ordin general.
Contestatorul a desfășurat activitate ca forjor la diverse unități respectiv . Întreprinderea O, Întreprinderea de Autocamioane B și Întreprinderea
Raportat la întregul dosar de pensie al contestatorului instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații, aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Nu au fost reținute ca fiind aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare.
Activitatea desfășurată în cadrul unității SC ca și forjor, s-a apreciat că nu poate fi asimilată cu una desfășurată în condiții speciale, întrucât unitatea nu se regăsește în anexa 2 din Legea nr.226/2006, iar perioada lucrată la între 09.07.1974- 01.07 1977 fiind insuficientă pentru a modifica stagiul total de cotizare.
Față de cele arătate întrucât contestatorul a lucrat în grupa I de muncă doar 17 ani 5 luni și 5 zile, perioadă insuficientă pentru a i se reține un stagiu complet redus de cotizare, altul decât cel reținut de intimată de 30 de ani, instanța a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii contestației și recalcularea pensiei prin luarea în considerare în principal a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani iar în subsidiar de 25 de ani.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată contestatorul că a lucrat ca forjor în grupa I de muncă în perioada 01.11.1961-07.12.1962 și de la 17.12.1964-1969, la intreprinderea mecanică . precum și în alte locuri de muncă, fără să i se aplice sporul prevăzut de art. 16 din Legea nr. 3/1977.
Mai arată recurentul că potrivit art. 16 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul să i se ia la calculul vechimii în muncă pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte 1an și 6 luni pentru grupa I sau 1 an și trei luni pentru grupa a II a.
Prin urmare consideră acesta că a realizat o vechime totală în muncă în grupa I de 25 ani 10 luni și 5 zile, și întrucât s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 14 din această lege.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind fondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1992 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, acesta dovedind a vechime totală în muncă de 41 de ani, din care 17 ani 5 luni și 5 zile în grupa I de muncă, 9 ani 2 luni și 26 de zile în grupa II de muncă, 3 ani 7 luni și 25 de zile în grupa III de muncă, adăugându-i -se un spor de 10 ani și 9 luni pentru grupele I și II.
Solicitarea recurentului de a i se recalcula pensia prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, nu poate fi considerată injustă, în condițiile în care potrivit adeverinței emise de CAO (fosta Întreprindere Mecanică O), acesta a desfășurat activitate în cadrul acestei unități în perioadele 08.08.1978-15.10.1985 și 01.05.1986-25.08.1992, în calitate de forjor în cadru atelierului.
Conform art. 1 alin 1 din Legea nr. 226/2006, începând cu data de 01.04. 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, ori din pct. 26 al acesteia se reține că activitatea desfășurată de contestator se încadrează în acestea, instanța de fond greșit ignorând aceste aspecte.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art.1 alin 1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Este adevărat faptul că activitatea desfășurată de recurent în condiții speciale, nu se ridică la minimul de ani necesari anterior menționați, însă se va avea în vedere faptul că acesta a realizat stagiul de cotizare necesar prevăzut în anexa nr. 4 Legii nr. 19/2001, situație în care devin incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 226/2006 potrivit căruia asigurații care au realizat, un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale necesare prevăzute de anexa 4.
Susținerea recurentului din motivele de recurs potrivit căruia ar beneficia în principal de un stagiu de cotizare de 20 de ani, potrivit Legii nr. 3/1977, nu poate fi acceptată din moment ce această lege a încetat a-și produce efectele urmare a abrogării sale.
Apărarea intimatei cum că stagiul de cotizare în cazul contestatorul este de 30 de ani potrivit Legii nr. 3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din G nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această prevedere intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară, și care așa cum s-a subliniat în aliniatele precedente, a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare G nr. 1550/2004 invocată de către intimată privind efectuarea operațiunilor de recalculare, nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară, astfel că apărările intimatei vor fi înlăturate.
Rezultă așadar că stagiul de cotizare ce se impune a fi luat în considerare în cazul contestatorului recurent este de 25 de ani, iar drepturile astfel stabile i se cuvin de la data sesizării instanței, față de dispozițiile art. 169 al 3 din Legea nr. 19/2000, contestatorul făcând dovada faptului că s-a adresat casei de pensii cu o cerere de recalculare, însă nu s-a făcut dovada datei la care s-a înregistrat cererea.
Față de aceste aspecte, criticile recurentului fiind fondate în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, urmând a modifica hotărârea recurată conform dispozitivului prezentei.
Fiind în culpă procesuală intimata va fi obligată la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului în recurs și primă instanță sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -ere,. 21, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 911/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 27.02.2008.
Obligă intimata la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 23.04.2009
- dactilografiat grefier - -23.04.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
