Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 538/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
(Nr.vechi:7060/2005)
DECIZIA NR. 538
Ședința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Maria David Adriana Maria
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul domiciliat în P,-, județ, împotriva deciziei civile nr. 2513 din 28 septembrie 2004, în contradictoriu cu reclamanta -, prin mandatar, domiciliată în B, nr.6, -9,.2,.44, sector 3 și pârâții -, și, și în calitate de i ai defunctei, domiciliați în comuna, i de nr.77, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul a fost suspendat la data de 10 mai 2007, potrivit art.243 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă și repus pe rol la cererea intimatei reclamante -.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr. 5942/2002, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții, - și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților, - și, din imobilul situat în,-, bloc 141 H,.A,.7, județ P, obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilul începând cu data de 12 martie 2002 și până la data eliberării efective a acestuia, a contravalorii utilităților, a contravalorii degradărilor aduse imobilului precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data introducerii acțiunii până la data plății efective.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință, a utilităților și a degradării aduse imobilului.
În motivarea acțiunii, s-a precizat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.449/20.II.2002 de Biroul Notarului Public și -, pârâții și i-au vândut pârâtului imobilul situat în P,-, bloc 141 H,.A,.7, județ P, că la data de 12 martie 2002, reclamanta a cumpărat de la pârâtul, prin contractul autentificat sub nr. 611/12 martie 2002 apartamentul mai sus menționat, urmând să intre în stăpânirea de fapt și de drept a acestuia începând cu data de 12 martie 2002.
De asemenea, s-a precizat că ulterior datei de 12 martie 2002, fapta pârâtului de a le permite pârâților, - și să locuiască în imobilul în litigiu, reprezintă o încălcare a obligațiilor contractuale de către acesta.
În continuare s-a arătat că fapta pârâților de a folosi imobilul începând cu data de 12 martie 2002, le creează acestora obligația de aod espăgubi pe reclamantă cu valoarea lipsei de folosință estimată provizoriu la suma de 3,5 milioane lei, lunar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 494, 998 - 999, 1003, 1295, 1320 - 1321, 1324 și 1339 Cod civil.
La data de 9 iulie 2003, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul obligării pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință aferentă perioadei de 12.03.2002 - 4.04.2002, a contravalorii degradărilor aduse imobilului, constând în linoleum în ambele camere, material și manoperă.
La data de 17.04.2004, reclamanta a formulat o nouă precizare la acțiune, în raport de concluziile raportului de expertiză construcții, prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata următoarelor sume: 1.677.144 lei - contravaloare lipsă de folosință a imobilului aferentă perioadei 12.03.2002 - 4.04.2002; 4.284.870 lei - contravaloare degradări aduse imobilului, dobânda legală aferentă acestor sume, începând cu data introducerii acțiunii până la data achitării efective a debitului, precum și obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 2644/24.03.2004, prin care a admis acțiunea în parte, cu obligareaîn solidar pârâților, - și, la plata către reclamantă a sumei de 4.284.870 lei, reprezentând contravaloarea linoleum și manoperă și a sumei de 3.828.362 lei cheltuieli de judecată, respingerea acțiunii privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor către reclamantă și respingerea acțiunii,privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosință aferentă perioadei 12.03.2002 - 4.04.2002, și a dobânzii legale, obligarea reclamantei la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara imobilului situat în P,-, bloc 141 H,.1,.A,.7, județ P, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 611 din 12.03.2002, că pârâții au folosit abuziv imobilul în perioada 12.03.2002 - 4.04.2002.
A motivat instanța de fond că cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului este neîntemeiată întrucât de la data la care reclamanta a devenit proprietară - 12 martie 2002 și până la data la care pârâții au părăsit imobilul 4.04.2002 a trecut o perioadă foarte scurtă de timp, interval în care reclamanta în calitate de proprietar nu a întreprins nici un demers în vederea evacuării pârâtului.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii manoperei și a linoleumului, prima instanță a reținut că răspunderea pentru prejudiciul cauzat reclamantei revine pârâților care au folosit spațiul. Cu privire la pârâtul, acțiunea a fost respinsă pe considerentul că acesta nu a avut posesia apartamentului și nici nu s-a făcut dovada că și-ar fi însușit linoleumul din cele două camere.
Capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale a fost respins, motivat de faptul că valoarea linoleumului și a manoperei a fost stabilită prin raportul de expertiză la prețul actual de circulație, astfel că, nu mai poate fi acordată și dobânda legală aferentă acestei sume.
Împotriva sentinței civile nr. 2644/24 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, reclamanta a declarat apel invocând, că în mod greșit instanța l-a exonerat de răspundere pe pârâtul, deși acestuia îi revenea obligația de a preda bunul vândut și de a-l garanta pe cumpărător contra oricărei evicțiuni, obligații pe care nu și le-a respectat.
În mod greșit a fost respins capătul de cerere având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință, deși reclamanta a fost lipsită în mod ilegal de folosința imobilului cumpărat și a făcut demersuri pentru eliberarea acestuia prin promovarea unei cereri de ordonanță președințială și emiterea unei notificări către SC SA
Mai susține apelanta că prima instanță nu a făcut aplicarea disp.art. 1003 cod civil care reglementează răspunderea solidară atunci când prin fapta mai multor persoane s-au produs prejudicii altor persoane și față de pârâtul.
Reclamanta motivează că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul în condițiile în care tocmai încălcarea obligațiilor contractuale de către pârâtul și săvârșirea unor delicte civile de către pârâții au condus la declanșarea procesului civil.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, înlăturarea obligării reclamantei la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea în solidar a pârâților la plata următoarelor sume: 1.677.144 lei contravaloare lipsă de folosință, 4.284.870 lei contravaloare degradări aduse imobilului, 4.989.762 lei lei cheltuieli de judecată, dobânda legală aferentă acestor sume, conform OG nr. 9/2000.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului, a pronunțat decizia nr. 2513 din 28 septembrie 2004, prin care a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în totalitate acțiunea precizată și a obligat în solidar pârâții, - și la plata către reclamantă a următoarelor sume: 1.677.144 lei contravaloare lipsă de folosință aferentă perioadei 12.03.2002 - 4.04.2002,; 4.284.870 lei contravaloare degradări aduse imobilului; dobânda legală aferentă acestor sume conform OG nr. 9/2000 începând cu data introducerii acțiunii 28 martie 2002 până la data achitării efective debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4.989.462 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a decide astfel instanța a reținut că potrivit disp.art. 1314-1334 Cod civil, vânzătorului îi revine obligația de a preda lucrul vândut cumpărătorului.
În speță, intimatul avea obligația de a preda apelantei imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.611/12 martie 2002, încă din data de 12 martie 2002, obligație pe care și-a îndeplinit-o cu întârziere, respectiv la data de 4.04.2002.
În perioada 12 martie 2002 - 4 aprilie 2002 imobilul în litigiu a fost ocupat fără titlu de către pârâții față de care prima instanță a admis cererea reclamantei privind contravaloarea degradărilor aduse imobilului.
Curtea a motivat că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea în solidar a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în condițiile în care prin fapta pârâtului de nerespectare a obligației de predare a lucrului vândut și a pârâților de a ocupa abuziv imobilul, reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 1.677.144 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului aferentă perioadei 12.03.2002 - 4.04.2002.
În baza disp.art. 1003 Cod civil pârâților le revine obligația solidară de a plăti către reclamantă pe lângă contravaloarea lipsei de folosință a imobilului și suma de 4.284,870 lei reprezentând contravaloarea degradărilor aduse imobilului având în vedere că din procesul verbal încheiat la data de 4 aprilie 2002, între apelantă și intimatul, cu ocazia predării imobilului, rezultă că linoleumul din ambele camere era lipsă.
Având în vedere dispozițiile art. 1084, 1088 Cod civil și art. 3 alin.2 din OG nr. 9/2000, Curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea în solidar a pârâților la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii până la data achitării debitului.
Față de cele reținute, s-a decis că se impunea admiterea în totalitate a acțiunii precizate cu consecința înlăturării obligației stabilită în sarcina reclamantei de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500.000 lei către pârâtul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând decizia pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art.304 pct.6,7,8,9 Cod pr.civilă.
Un prim motiv de recurs este acela că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Astfel pentru termenul din 21 septembrie 2004, avocatul ales a depus o cerere de amânare a judecății cauzei, însoțită de un certificat medical până la 20 septembrie 2004, din care rezulta că va depune un alt certificat și pentru zilele următoare.
Instanța de judecată nu a ținut însă seama de posibilitatea că într-adevăr avocatul ales este bolnav o mai lungă perioadă, nemaiacordând alt termen.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul învederează că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovadă că nu i-a predat imobilul, iar între numiții și acesta a intervenit o înțelegere în sensul că le-a mai permis să locuiască în apartament o lună de zile. În această situație, reclamanta avea obligația să facă dovada culpei sale.
Referitor la obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosință, soluția instanței de apel este nelegală, deoarece a acordat mai mult decât a cerut reclamanta și anume pentru o lună de zile și nu pentru 23 de zile. Pe de altă parte s-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la plata contravalorii lipsei de folosință și nu a acestuia.
Învederează recurentul că și în cazul obligării sale la plata contravalorii degradărilor, situația este aceeași, iar pe de altă parte nu are nici o culpă în producerea acestora.
Astfel, solicitarea trebuie să fie expresă, deoarece nu se prezumă.
Recurentul motivează că obligarea sa la plata dobânzii legale aferentă acestor sume este nelegală, neavând incidență dispozițiile art.1088 Cod civil, neexistând o convenție care să-l oblige la plata vreunei sume de bani, iar contravaloarea lipsei de folosință a fost actualizată prin raportul de expertiză.
În final, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei nr. 2513/28.09.2004 și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 2644/24.03.2004, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta -intimată, - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând în esență că pârâtului îi revenea obligația de predare a imobilului vândut, instanța făcând corect aplicarea nr. 1003 Cod civil.
Având în vedere decesul pârâtei, cauza a fost suspendată în baza art. 243 pct.1 Cod pr.civilă, dispunându-se repunerea sa pe rol în data de 20.05.2008 și introducerea în cauză a ilor.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie,urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs și anume la încălcarea dreptului la apărare, Curtea constată că acesta este nefondat, deoarece așa cum a motivat însuși recurentul, certificatul medical al apărătorului era valabil până la data de 20.09.2004. Astfel, pentru termenul din 21.09.2004 când s-a solicitat alt termen pentru apărare, avocatul în discuție nu mai deținea certificat medical. Pe de altă parte, pârâtul a mai solicitat un termen pentru lipsă de apărare, termen care i-a fost acordat și ca atare instanța de apel a aplicat legal dispozițiile art. 156 Cod pr.civilă.
Cu privire la celelalte motive de recurs, ce se referă la aprecierea probatoriilor, acestea sunt motive de netemeinicie care nu se pot analiza în faza recursului.
Cu privire însă la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.1003 și art. 1088 Cod civil, Curtea constată că acestea au fost aplicate legal.
Astfel, din moment ce proprietarul imobilului avea obligația predării bunului în starea în care se afla încă de la data încheierii actului autentic (12.03.2002) și acesta și-a îndeplinit-o cu întârziere (4.04.2002), evident că trebuia obligat în solidar cu ceilalți pârâți la plata despăgubirilor solicitate. Potrivit art.1003 Cod civil când delictul sau cvasi-delictul este imputația mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubiri. În cauză, lipsa linoleumului și privarea reclamantei de lipsa de folosință este imputabilă și pârâtului pentru motivul sus arătat, ceilalți pârâți care au produs efectiv pagubele neavând raporturi juridice cu reclamanta.
În privința incidenței în cauză a prevederilor art. 1088 Cod civil ce se referă la acordarea dobânzii legale în caz de neexecutare a obligațiilor, în mod legal instanța de apel a procedat la aplicarea dobânzii legale, ce este reglementată de OG. 9/2000.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 (1) Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în P,-, județ, împotriva deciziei civile nr. 2513 din 28 septembrie 2004, în contradictoriu cu reclamanta -, prin mandatar, domiciliată în B, nr.6, -9,.2,.44, sector 3 și pârâții -, și, și în calitate de i ai defunctei, domiciliați în comuna, i de nr.77, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Maria David Adriana Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. RD/BA
2 ex./19.06.2008
5942/2002 Jud.
5633/2004 Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Maria David Adriana Maria
