Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(89/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.543
Ședința publică de la 25.03.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant - pârât CONSILIUL LOCAL și de către recurentul pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 107 A din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă.
are ca obiect - acțiune în evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru recurentul reclamant - pârât Consiliul Local, în baza împuternicirii avocațiale nr. 29/10.02.2009, eliberată de Baroul Ialomița (fila16 dosar), avocatul G pentru recurentul pârât - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. 811 din 25.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului formulat de pârâtul, pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 304 din Codul d e procedură civilă, sens în care acordă părților cuvântul asupra excepției invocate, în cadrul cărora urmează să se pună concluzii și pe fondul recursului.
Avocatul recurentului pârât solicită respingerea excepției nulității ca neîntemeiată, precizând că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a respingerii cererii principale, pentru următoarele considerente:
În mod greșit s-a dispus micșorarea cuantumului despăgubirilor pe care reclamantul Consiliul Local urmează să le plătească către pârât, respectiv de la suma de 24.104 lei la suma de 16.338 lei, dispunându-se instituirea dreptului de retenție până la plata despăgubirilor. Fără a face o analiză atentă a probelor administrate, s-a reținut că pârâtul nu a efectuat îmbunătățiri la imobilul în care a locuit, deși a probat acest lucru prin înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Deși în expertiza efectuată în prezenta cauză se stabilește că suma totală, reprezentând contravaloarea lucrării de reparat și înlocuit dușumele era de 626 lei, instanța a scăzut și această sumă din totalul despăgubirilor, fără a motiva acest lucru.
Avocatul recurentului Consiliul Local, având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea recursului declarat de către pârâtul - reclamant.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii, având în vedere următoarele aspecte:
Nu poate fi reținută buna credință în favoarea pârâtului, în sensul că aceste așa zise îmbunătățiri ar fi fost făcute până la data la care acesta a cunoscut adevărata situație juridică a imobilului. Nu Consiliul Local i-a permis pârâtului să locuiască în imobilul în litigiu, cum în mod eronat se reține în hotărârea atacată, deși reclamantul i-a solicitat părții adverse prin numeroase adrese să se prezinte în vederea încheierii unui eventual contract de închiriere. Mai mult decât atât, între cele două părți nu există nici un act juridic cu privire la imobilul în litigiu, sens în care instanța nu avea cum să rețină vreo culpă a reclamantului pentru a putea fi tras la răspundere civilă.
B credință a pârâtului a dispărut în momentul în care a cunoscut cine este adevăratul proprietar, respectiv din momentul în care a formulat plângere penală împotriva numitului.
Solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul recurentului pârât, având cuvântul pe recursul declarat de reclamantul Consiliul Local, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că există hotărâre a Prefecturii Județului I prin care mai multe locuințe au fost date în folosință Primăriei, sens în care nu se cunoștea cine este adevăratul proprietar al imobilului în litigiu. Nu este reală afirmația că pârâtul cunoștea situația juridică a imobilului, iar la momentul respectiv a fost convins că numitul este îndreptățit să înstrăineze bunul imobil. Mai mult decât atât, imobilul în litigiu fusese ipotecat de către Bancă pentru un credit nerambursat de promitent.
De asemenea, precizează că îmbunătățirile au fost efectuate de către pârât până la data formulării plângerii penale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 07.07.2005, sub nr.1737 (nr.unic -) reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând evacuarea necondiționată a acestuia din imobilul pe care îl deține fără titlu, și anume "Casa Specialistului" SA și a terenului aferent acestuia în suprafață de 1.496 mp. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că pârâtului i-a fost permis să locuiască în imobilul în litigiu, ce aparține domeniului public al comunei, urmând ca acesta să încheie contract de închiriere, ceea ce nu s-a întâmplat, deoarece pârâtul a refuzat să se prezinte în vederea stabilirii chiriei și încheierii contractului.
În cauză, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea unui drept de creanță în valoare de circa 75.000.000 lei ROL, cu titlu de c/val. îmbunătățiri și reparații aduse imobilului în litigiu, precum și instituirea unui drept de retenție asupra acestuia până la plata debitului de către reclamantă.
Pârâtul-reclamant și-a majorat câtimea pretențiilor sale prin concluziile puse oral în fața instanței, de la circa 75.000.000 lei ROL la 24.104 lei, cât a determinat expertiza ca fiind c/val. îmbunătățirilor imobiliare din cererea reconvențională.
Reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare la cererea reconvențională susținând că pârâtul a cunoscut cine este proprietarul imobilului în litigiu, iar cu privire la îmbunătățirile imobiliare a precizat că nu sunt reale, imobilul fiind în stare perfectă de utilizare deoarece înaintea instalării pârâtului a locuit o altă persoană, reparațiile fiind făcute cu rea-credință și pe riscul său.
Prin sentința civilă nr.907 din 08 mai 2008 Judecătoria Feteștia respins acțiunea reclamantului Consiliul Local împotriva pârâtului. A admis cererea reconvențională a pârâtului-reclamant și a obligat reclamantul-pârât Consiliul Local la plata sumei de 24.104 lei, cu titlu de c/val. îmbunătățiri la imobilul în litigiu.
A instituit în favoarea pârâtului-reclamant un drept de retenție asupra imobilului "Casa Specialistului" SA și a terenului aferent acestuia în suprafață de 1.496 mp. situate în comuna, județul I, până la achitarea de către reclamantul-pârât a sumei de 24.104 lei.
A obligat reclamantul-pârât către pârâtul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.831,64 lei, din care 1.431,64 lei taxe legale de timbru și 400 lei onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că pârâtul a ocupat imobilul în litigiu în anul 1999 cu bună-credință, fiind înșelat de promitentul-vânzător (care a și fost condamnat pentru această înșelăciune); a aflat a cui este proprietatea imobilului în timpul procesului penal din anul 2003, dar a încercat să obțină contravaloarea vânzării-cumpărării imobilului în litigiu până la 31.08.2006 când, Tribunalul Ialomițaa respins recursul.
Atitudinea reclamantului a fost ambiguă, cererea de eliberare a imobilului fiindu-i adresată pârâtului abia la 27.07.2004, după ce în prealabil îl invitase să încheie contractul de închiriere.
Lucrările din cererea reconvențională au fost efectuate de către pârât cu bună-credință, după plata sumei de 75.000.000 lei ROL, cu titlu de preț, și au un caracter necesar, nu voluptoriu, ele fiind efectuate până la data cererii de eliberare a imobilului. Cât privește celelalte lucrări solicitate a fi evaluate direct expertului și necuprinse în cererea reconvențională, acestea nu au fost avute în vedere de instanță, în primul rând din considerente procedurale, dar și din considerente materiale, ele fiind efectuate ulterior cererii de eliberare a imobilului, deci fără a putea invoca buna-credință.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs motivat reclamantul Consiliul Local, însă tribunalul a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel, reținând că cererea principală are ca obiect evacuare, iar pretențiile solicitate prin cererea reconvențională sunt sub valoarea de 100.000 lei.
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, prin decizia civilă nr.107 A din 23.10.2008, a admis apelul declarat de reclamantul Consiliul Local, a schimbat în parte sentințe apelată în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor reprezentând contravaloare îmbunătățiri și data până la care se instituie dreptul de retenție, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 16.338 lei, iar dreptul de retenție a fost instituit până la plata acestor despăgubiri. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar intimatul a fost obligat să plătească apelantului Consiliul Local suma de 355 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că apelul nu este fondat sub aspectul criticii ce vizează greșita reținere a bunei credințe a pârâtului în executarea lucrărilor a căror contravaloare a solicitat să-i fie plătită.
In ceea ce privește întinderea dreptului de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din care s-a solicitat evacuarea și asupra căruia pârâtul a solicitat a i se recunoaște un drept de retenție până la achitarea creanței, tribunalul a considerat că instanța de fond a reținut neîntemeiat efectuarea de către pârâtul a următoarelor lucrări: montat instalație electrică în imobil, reparat și înlocuit dușumele, reparat acoperiș, văruit și zugrăvit imobilul în fiecare an, precum și confecționat și montat geamuri la întreg imobilul.
Astfel, în ceea ce privește montatul instalației electrice s-a constatat că pârâtul nu a depus înscrisuri care să probeze cumpărarea materialelor necesare pentru efectuare acestei lucrări și nici documente din care să rezulte executarea acestora autorizat, afirmațiile martorilor audiați la cererea pârâtului că acesta a realizat menționatele lucrări, au fost apreciate de tribunalul ca neconcludente, pentru a reține, ca și cheltuieli utile, contravaloarea acestora stabilită în raportul de expertiză (4582 lei), ca făcând parte din creanța la care este îndreptățit intimatul.
Potrivit declarației martorului, care a locuit în imobil anterior preluării, acestuia de către pârât, casa avea instalație electrică funcțională.
Nici în ceea ce privește repararea și înlocuirea dușumelelor, precum și a acoperișului imobilului, pârâtul nu a probat cu înscrisuri procurarea materialelor și executarea lucrărilor, dar nici necesitatea realizării acestora, (singur martorul declarând că dușumelele erau putrede), aspecte ce se impuneau a fi dovedite, pentru a se reține că aceste cheltuieli erau destinate conservării imobilului, ele căzând în sarcina proprietarului, și drept consecință, pârâtul nu este îndreptățit la despăgubiri constând în contravaloarea stabilită în expertiză pentru acestea (626 lei+466 lei). În lipsa unor probe concludente care să ateste atât executarea lucrărilor cât și faptul că cheltuielile făcute cu acestea întră în categoria cheltuielilor utile, tribunalul a considerat că nefondat au fost reținute ca fiind datorate pârâtului și obligat reclamantul la plata lor.
A mai reținut tribunalul că în condițiile art.494 alin.3, teza ultimă Cod procedură civilă, văruitul și zugrăvitul imobilului în fiecare an (707 lei), sunt cheltuielile voluptorii, care nu măresc valoarea imobilului, astfel că ele nu sunt datorate de proprietar celui ce le-a făcut.
În ceea ce privește valoarea reprezentând confecționarea și montatul geamurilor la întreg imobilul, în sumă de 1413 lei, tribunalul a apreciat că această valoare a fost neîntemeiat reținută de instanță, întrucât, din factura fiscală nr. -/17.11.2000 rezultă că pârâtul a cumpărat 18 mp. geamuri în valoare de 364,14 1~{3.641.400 lei vechi), iar nu 45,47 mp. așa cum a reținut expertul, martorul a declarat că pârâtul a mai pus un rând de geamuri la cele existente, pentru ca martorul să declare că pârâtul a schimbat doar două geamuri. În atare situație, considerând ca fiind cheltuieli necesare doar contravaloarea a două geamuri, tribunalul a reținut, pornind de la calculul făcut de către expert în determinarea valorii suprafețelor ocupate cu geam, că valoarea acestora este de 28 lei, sumă ce se cuvine a fi primită de către pârât de la reclamant.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs ambele părți.
Reclamantul Consiliul Local, susține prin motivele de recurs că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât:
- nu poate fi reținută buna credință a pârâtului și nici faptul că îmbunătățirile făcute ar avea un caracter necesar și nu voluptoriu.
Din probele administrate în cauză a rezultat că nu reclamantul a fost acela care i-a permis pârâtului să locuiască în imobil, cum în mod eronat se reține prin hotărâre, între cele două părți ale litigiului nu există nici un act juridic cu privire la imobilul situat în comuna, județul I, iar instanța nu avea cum să le rețină vreo culpă pentru a fi trași la răspundere civilă.
B credință a pârâtului a dispărut din momentul în care a cunoscut cine este adevăratul proprietar, respectiv din momentul în care a formulat plângere împotriva numitului, fiind incidente astfel dispozițiile art.485 și 487 Cod civil.
Îmbunătățirile au fost efectuate după această dată, pe riscul intimatului - pârât și sunt cu caracter voluptoriu.
De asemenea, se arată că îmbunătățirile reținute de instanța de apel nu sunt reale, iar valoarea stabilită de către expert depășește cu mult valoarea reală.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale.
Pârâtul, susține că hotărârea este netemeinică și nelegală, din următoarele motive:
- în mod subiectiv, fără a face o analiză atentă și obiectivă a probelor administrate la dosarul cauzei a reținut că a făcut numai o parte din îmbunătățirile menționate în cererea reconvențională, stabilind în final numai suma de 16.338 lei.
- în mod nelegal, instanța de apel a constatat neefectuarea acestor lucrări, în condițiile în care au fost probate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu depozițiile martorilor audiați în cauză, faptul că instanța de apel a apreciat probele în defavoarea sa se poate observa și din aceea că deși în expertiză se concluzionează că lucrările de reparat și înlocuit dușumelele în cameră se ridică la suma de 626 lei, a scăzut din totalul despăgubirilor această sumă, la care a mai adăugat și suma de 466 lei, pe care o scade din totalul despăgubirilor, fără a motiva de unde provine și fără a face dovada provenienței.
În drept cererea a fost întemeiată generic pe dispozițiile art.299 - 316 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
La termenul din data de 25.03.2009, Curtea a rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului formulat de pârâtul - recurent.
Excepția este întemeiată.
Toate criticile formulate aduc în discuție o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt privind lucrările efectuate și valoarea acestora.
Aceste critici nu pot face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului întrucât, față de actuala configurație a art.304 Cod procedură civilă care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Față de cele reținute, Curtea urmează să constate nul recursul formulat de recurentul - pârât.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta - recurentă, Curtea constată că:
Instanțele de fond și de apel au reținut că pârâtul a ocupat imobilul în litigiu în anul 1999 cu bună credință, fiind înșelat de promitentul vânzător, care a și fost condamnat pentru această înșelăciune; a aflat a cui este proprietatea imobilului în timpul procesului penal din anul 2003, dar a încercat să obțină contravaloarea vânzării - cumpărării imobilului în litigiu până la 31 august 2006 când Tribunalul Ialomițaa respins recursul acestuia.
Atitudinea reclamantului a fost ambiguă, cererea de eliberare a imobilului fiindu-i adresată pârâtului abia la 27.07.2004, după ce în prealabil îl invitase să încheie contractul de închiriere.
Lucrările din cererea reconvențională au fost efectuate de către pârât cu bună-credință, după plata sumei de 75.000.000 lei ROL, cu titlu de preț, și au un caracter necesar, nu voluptoriu, ele fiind efectuate până la data cererii de eliberare a imobilului.
Prin urmare, ambele instanțe au stabilit că lucrările au fost efectuate de către intimatul pârât până la data cererii de eliberare a imobilului, respectiv 27.07.2004, dată de la care ar fi încetat calitatea acestuia de constructor de bună credință.
A reține că aceste îmbunătățiri au fost făcute ulterior acestei date, sau că buna sa credință a încetat la data formulării plângerii penale, presupune o reapreciere a probatoriului administrat în cauză, ceea ce nu este permis instanței de recurs.
Potrivit art.304 Cod procedură civilă se poate face recurs numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la alin.1 - 9, instanța de recurs având obligația să verifice legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond și de apel.
De asemenea, faptul că intimatul - pârât a formulat o plângere penală împotriva celui care i-a vândut imobilul pentru înșelăciune nu presupune automat că a și cunoscut pe cel care era proprietarul imobilului, mai ales că în anul 2006 a formulat o acțiune în justiție privind constatarea vânzării - cumpărării.
Chiar dacă între recurenta - reclamantă și intimatul - pârât nu a existat un act juridic cu privire la imobilul în litigiu nu are relevanță în cauză, temeiul răspunderii de bună - credință constituindu-l dispozițiile art.484 alin.3 cod civil și nu răspunderea contractuală.
Totodată, se reține că dispozițiile art.486 și 487 Cod civil invocate de către recurenta - reclamantă nu au fost încălcate, instanțele de fond reținând că îmbunătățirile au fost efectuate până la data cererii de eliberare a imobilului.
Nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant - pârât CONSILIUL LOCAL împotriva deciziei civile nr. 107 A din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în contradictoriu cu recurentul - pârât - reclamant.
Constată nul recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant împotriva aceleiași decizii în contradictoriu cu recurentul - reclamant - pârât CONSILIUL LOCLA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/13.04.2009
Tribunalul Ialomița -
-
Jud. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
