Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 559
Ședința publică din 26 MAI 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 793/A din 18 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată A T, pentru evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia judecării în fond a recursului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia, pronunțarea a fost amânată la 26 mai 2009.
CURTEA,
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 793 din 18 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr. 7932/16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în T,-,. B,. 5, jud. T, respingând cererea reconvențională formulată de pârât, pentru constatarea existenței dreptului de folosință în baza contractului de închiriere nr. 2292/29.03.2005, ca urmare a tacitei relocațiuni.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 29.03.2005, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2292 între reclamantă și pârât, având ca obiect imobilul în litigiu, iar în conformitate cu art. III din contractul de închiriere acesta se consideră expirat în momentul încetării raporturilor de muncă dintre proprietar și chiriaș, potrivit art. IV, la încetarea contractului de muncă, chiriașul având obligația să părăsească locuința în termen de 30 de zile de la notificarea sau comunicarea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Prima instanță a mai avut în vedere că, prin Decizia nr. 131/07.06.2001 emisă de reclamantă, s-a desfăcut contractul de muncă al pârâtului, conform art. 130 lit. "i" din Codul muncii, iar contractul de închiriere este accesoriu contractului de muncă.
Totodată, prima instanță a reținut că, numai în cazul în care, deși raporturile de muncă cu unitatea au încetat, iar unitatea îi permite folosirea în continuare a locuinței, chiriașul poate să invoce tacita relocațiune în sensul art. 1437, însă în speță nu a intervenit tacita relocațiune, contractul de închiriere încetând de drept.
În calea de atac a apelului, pârâtul a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, criticând sentința pentru aceea că, deși a solicitat, prima instanță nu a atașat dosarul în care Curtea de Apel Timișoaraa pronunțat Decizia nr. 304/2008, prin care a obligat reclamanta să-i vândă locuința, susținând, totodată, că în speță a intervenit tacita relocațiune, atâta timp cât a fost lăsat în continuare să folosească locuința și s-a achitat chiria aferentă.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul pârâtului, reținând că, la termenul de judecată din 02.06.2008 s-a depus la dosar Decizia nr. 304/2008 Curții de Apel Timișoara, astfel încât nu mai era necesară și atașarea dosarului în care s-a pronunțat acea decizie, din care rezultă că societatea reclamantă nu a fost obligată să vândă locuința în litigiu apelantului, reținându-se, dimpotrivă, că acesta nu mai este chiriaș al societății, efectele contractului de închiriere încetând odată cu desfacerea contractului de muncă.
Instanța de apel a mai reținut că Decizia civilă nr. 304/2008 constată aceeași stare de fapt reținută și de prima instanță în procesul pendinte, în sensul încetării efectelor contractului de închiriere la încetarea contractului individual de muncă, dată fiind stipularea inclusă în art. III din contract, care conferă acesteia caracterul accesoriu contractului de muncă.
Totodată, Tribunalul a stabilit că nu se poate reține în speță că ar fi operat tacita relocațiune, de vreme ce art. 1437 cod civil reglementează această instituție ca o formă de prelungire a efectelor contractului de locațiune încheiat pe durată determinată, art. 1438 prevăzând însă că aceasta nu operează atunci când locatorul a notificat concediul, denunțând unilateral contractul, în speță promovarea cererii de evacuare echivalând cu această denunțare unilaterală.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii acțiunii principale, iar în subsidiar, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâtul recurent și-a motivat în drept recursul cu disp. art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 Cod pr. civ. arătând că ambele hotărâri sunt nelegale, deoarece în mod greșit i s-a respins cereea reconvențională prin care a solicitat să se constate că a intervenit tacita relocațiune potrivit art. 1437 Cod civil, în sensul că a posedat și posedă în continuare spațiul închiriat și plătește chiria.
Că, dispozițiile art. 1438 Cod civil nu sunt aplicabile, deoarece simpla notificare nu poate anula tacita relocațiune, nefiind vorba de o simplă posesie, ci de faptul că plătește chiria stabilită de intimată și aceasta o încasează.
Prin urmare, recurentul a reținut că acțiunea principală în evacuare nu putea fi admisă, întrucât contractul de închiriere nu a fost anulat sau reziliat de comun acord sau prin instanță, iar pentru a se dispune admiterea acțiunii în evacuare trebuia ca în prealabil sau concomitent să se formuleze și să se admită și cererea de reziliere sau de constatarea încetării de drept a efectelor contractului.
În cauză, reclamanta intimată a formulat întâmpinare care, având în vedere că nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod pr. civ. a fost calificată ca având rolul unor concluzii scrise.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă și art. 1437 și 1438 din Codul civil, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâtului.
Dispozițiile art. 111 din contractul de închiriere nr. 2292/29.03.2005, încheiat între recurent și intimată, stipulează că acest contract "expiră de drept în momentul încetării raporturilor de muncă".
Cu alte cuvinte, potrivit clauzei contractuale mai sus menționate, contractul de închiriere este accesoriu al contractului individual de muncă, iar, odată cu încetarea acestuia din urmă, încetează și efectele contractului de locațiune, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale.
Cât privește cererea reconvențională, Curtea apreciază că în mod legal și întemeiat instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, având în vedere că, potrivit art. 1438 din Codul civil, tacita operațiune nu poate fi opusă în cazul existenței unei notificări cu privire la încetarea relațiilor contractuale.
În speța de față, promovarea acțiunii de chemare în judecată de către reclamantă echivalează, așa cum corect a stabilit instanța de apel, cu o denunțare unilaterală a contractului de închiriere, iar faptul că intimata încasează chiria aferentă nu poate avea relevanța pretinsă de recurent.
Așa fiind, Curtea apreciază că decizia atacată nu este susceptibilă de modificare în condițiile art. 304 pct. 7, 9 Cod pr. civ. și nici de casare, potrivit art. 312 Cod pr. civ. deoarece cauza a fost soluționată în fond, astfel că se va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 793/A din 18 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 21.05.2009
Tehnored., 2 ex./27.05.2009
Tribunalul Timiș,Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
