Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 589/
Ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER: A
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.971/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect evacuare și nulitatea absolută a contractului de închiriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâții recurenți, și se prezintă avocat în substituirea avocat, pentru pârâții intimați Primăria Municipiului T, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului T se prezintă consilier juridic, iar pentru SC SRL T se prezintă avocat.
Procedura completă.
Recursurile au fost declarate în termenul legal; recursul reclamantei este legal timbrat cu suma de 12 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,45 lei, iar recursul pârâților este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegația avocațială de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii principale pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată. Față de recursul declarat de către pârâții, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, respectiv admiterea capătului de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată. Față de recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local T și Primăria T, prin Primar, solicită respingerea recursului reclamantei ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, conform întâmpinării depuse la dosar. Față de recursul pârâților, solicită admiterea acestuia.
Reprezentanta SC SRL T solicită admiterea recursului reclamantei așa cum a fost formulat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin decizia civilă nr.971/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5470/24.05.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, Primăria T și Consiliul Local
A respins ca nefondate cererile reclamantei și pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a menținut astfel hotărârea primei instanțe, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei pentru evacuarea pârâților și pentru constatarea nulității absolute a contractului de închiriere.
Respingând apelul reclamantei, Tribunalul Timișa reținut că locuința în litigiu i-a fost repartizată pârâtului spre închiriere în anul 1982, iar contractul de închiriere a beneficiat de prelungiri succesive, ultimul contract încheiat sub nr.801/20.04.2000 fiind cel a cărui nulitate absolută o invocă reclamanta.
Intrucât apartamentul se afla încă în proprietatea statului la data de 08.04.2004, contractul nr.801/20.04.2000, a fost prelungit în baza OUG nr.8/2004 până la data de 08.04.2009.
Prelungirea a operat în mod legal, din interpretarea logică a prevederilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 reieșind că interdicția prevăzută de acest articol vizează doar încheierea, pe perioada desfășurării procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, a unor contracte de închiriere cu noii chiriași, nu și prelungirea celor existente.
Cât privește calitatea Consiliului Local T de a încheia contractul de închiriere nr.801/2000 cu pârâții, tribunalul a reținut că prima instanță a constatat în mod corect că acest contract nu face decât să înregistreze scriptic prelungirea locațiunii dispusă de către legiuitor; continuarea raporturilor locative după 08.04.1999 realizându-se în temeiul legii, nu este consecința nemijlocită a voinței părților semnatare ale actului juridic analizat, neputându-se reține nulitatea contractului pentru lipsa capacității de folosință a Primăriei Municipiului
Intre părți au fost purtate discuții în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, pârâții exprimându-și în mod expres intenția de a încheia un nou contract. Perfectarea acestuia nu s-a făcut datorită unor divergențe de opinii cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.40/1999 și ale OUG nr.8/2004.
De asemenea, potrivit art.11 alin.1 teza a 2-a din OUG nr.40/1999, neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului sau a fostului chiriaș. Reclamanta nu este deci îndreptățită să obțină nici prețul locațiunii și nici rezilierea contractului.
In baza art.274 pr.civ. au fost respinse ca nefondate cererile apelantei și ale intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere faptul că apelanta este în culpă procesuală, iar intimații nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Impotriva deciziei civile nr.971/21.11.2007 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanta și pârâții.
In motivarea recursului său, reclamanta a arătat că prin dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001 a redobândit imobilul în care se află apartamentul ocupat de pârâții în prezent fără drept.
Reclamanta susține că instanța de apel a reținut greșit prelungirea de drept a contractului de încheiere al pârâților în baza OUG nr.8/2004 și că astfel nu s-a încălcat interdicția prevăzută de art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, restrângând nelegal sfera de aplicare a acestui text legal.
Reclamanta consideră că de la data de 8.04.2008, când a expirat termenul de 5 ani prevăzut de art.1 din OUG nr.40/1999, pârâții nu mai beneficiază de drepturi locative și nici de protecția OUG nr.40/1999.
Reclamanta recurentă critică și înlăturarea de către ambele instanțe a excepției lipsei capacității juridice a pârâtei Primăria T, care nu avea calitatea necesară de a încheia un contract de închiriere.
A mai susținut că în mod greșit s-a reținut că nu este îndreptățită la restituirea chiriei și nici la rezilierea contractului; pârâții au refuzat oferta ei de închiriere, nu îi plătesc chirie, iar neplata chiriei atrage rezilierea de drept a contractului.
De asemenea, consideră că are dreptul la daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a apartamentului.
Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
Prin recursul lor, pârâții critică decizia atacată numai în privința neacordării cheltuielilor de judecată în apel, deși acestea au fost dovedite, instanța făcând o greșită aplicare a art.274 pr.civ.
In drept, au invocat art.304 pct.9 pr.civilă.
Pârâții Consiliul Local T și Primăria T au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca netemeinic și nelegal a recursului reclamantei, cu motivarea că actul de închiriere cu nr.801/2001 are doar menirea de a înregistra într-o formă scrisă ceea ce legiuitorul conferise deja chiriașilor prin OUG nr.40/1999, respectiv prelungirea locațiunii pentru o perioadă de 5 ani.
De asemenea, au arătat că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate a contractului de închiriere, iar, pe de altă parte, neplata chiriei nu poate fi invocată de proprietar ca motiv pentru evacuarea chiriașilor, conform art.11 alin.1 din OUG nr.40/1999.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este neîntemeiat, urmând a fi respins, iar recursul pârâților este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamanta recurentă a invocat art.304 pct.7 și 8.pr.civ. însă nu a dezvoltat aceste motive de recurs.
Hotărârea instanței de apel este amplu motivată atât în fapt, cât și în drept, iar motivele pe care se sprijină nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii.
De asemenea, nu se poate reține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât a făcut o analiză în detaliu a acțiunii reclamantei, inclusiv a cererii subsidiare.
Pe de altă parte, în mod corect atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut prelungirea contractului de închiriere nr.801/2000 în baza OUG nr.8/2004.
La data respectivă imobilul în litigiu se afla încă în proprietatea statului, iar aceasta era singura condiție prevăzută de ordonanță pentru a opera prelungirea locațiunii.
Faptul că exista notificare cu privire la imobil nu prezintă relevanță și nu reprezenta un impediment la prelungirea contractului de închiriere.
S-a făcut, de asemenea, o corectă aplicare și a dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, interdicțiile cuprinse în acest text legal vizând clar noii chiriași, iar nu pe cei care erau deja titularii unui contract de închiriere cu statul.
In mod corect s-a reținut că lipsa capacității de folosință a Primăriei T nu reprezintă motiv de nulitate a contractului, întrucât nu este vorba de un contract nou, ci de un act prin care se constată prelungirea de drept a contractului de închiriere existent.
Corect s-a reținut și aplicabilitatea art.11 alin.1 teza II din OUG nr.40/1999, care prevede că "neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului ".
Constatându-se valabilitatea titlului pârâților chiriași, în mod corect s-a respins și cererea reclamantei pentru despăgubiri rezultând din lipsa de folosință a apartamentului.
In faza de recurs a procesului, reclamanta a vândut imobilul în litigiu Societăți Comerciale "" SRL T, care a fost introdusă în cauză ca nouă titulară a dreptului de proprietate, însă nu și-a însușit acțiunea, respectiv recursul formulate de reclamanta.
Prin urmare, pe lângă motivele de fond reținute de instanță pentru netemeinicia acțiunii reclamantei, aceasta nu mai justifică în prezent calitatea procesuală activă necesară pentru promovarea unei acțiuni în evacuare, întrucât nu mai este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
In ceea ce privește recursul pârâților, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 alin.1 pr.civ. prin respingerea pretențiilor reprezentând cheltuielile de judecată.
La filele 30 și 31 din dosarul de apel se află chitanța și factura cu care s-a achitat onorariul avocatului.
Pe de altă parte însă, în recurs pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.971/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
In baza art.312 alin.3 pr.civ. și a art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.971/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
In consecință, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga reclamanta apelantă la plata în favoarea pârâților a sumei de 4.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
In baza art.1169 civ. va respinge ca nedovedită cererea pârâților recurenți pentru cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.971/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.971/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă reclamanta apelantă la plata în favoarea pârâților a sumei de 4.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge cererea pârâților recurenți pentru cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
A
Red.:/4.07.2008
Dact. // 2 ex./7.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
