Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 598/
Ședința publică din 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 299 din 4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul și reclamantul, în acțiunea civilă în evacuare.
La apelul nominal, au răspuns: recurenta-pârâtă, personal, intimatul-pârât personal și pentru intimatul-reclamant, avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: este primul termen de judecată în recurs; recursul este motivat dar netimbrat.
Recurenta-pârâtă, depune la dosarul cauzei chitanța nr. - din 28.10.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului-reclamant, avocat, precizează că a luat cunoștință de motivele de recurs și nu are alte cereri de formulat în cauză.
Întrebați fiind, recurenta-pârâtă și intimatul-pârât precizează că nu doresc să-și angajeze apărător întrucât nu au posibilități financiare.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat arătând că locuiesc în imobil de peste 40 de ani, au achitat lunar câte 1 milion lei cu titlu de chirie și cunoșteau de la primărie faptul că imobilul este în patrimoniul statului.
Apărătorul intimatului-reclamant, av., arată faptul că situația actuală nu este imputabilă clientului său, culpa aparținând recurentei și intimatului, soțul acesteia, care au tratat cu superficialitate notificarea trimisă de reclamant precum și de către primărie și condamnabil este faptul că deși se restituise imobilul primăria a primit lunar chiria de la soții.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, solicită admiterea recursului declarat de recurentă și precizează că s-au prezentat la primărie unde li s-a spus că au fost luați în evidență.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Reclamantul a solicitat evacuarea pârâților și din imobilul situat în G,- cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În fapt a susținut că imobilul i-a fost restituit în baza dispoziției nr.877/SR/29.09.2004 emisă de Primăria mun. G în aplicarea Legii 10/2001. Pârâții ocupau parte din imobil în baza contractului de locațiune nr.58899/10.09.1979 dar acesta și-a încetat valabilitatea la momentul restituirii, respectiv la data de 29.09.2004. Deși i-a notificat pe pârâți prin intermediul executorului judecătoresc și le-a solicitat să-i comunice dacă doresc încheierea unui nou contract de locațiune, pârâții nu și-au exprimat nicio opțiune, motiv pentru care consideră că aceștia ocupă imobilul fără titlu și fără a plăti chiria aferentă. În aceste condiții a promovat prezenta cerere de evacuare.
Prin întâmpinare, pârâții au recunoscut că au fost notificați de reclamat cu privire la posibilitatea încheierii unui nou contract de locațiune, dar au precizat că i-au răspuns reclamantului printr-o scrisoare prin care își dădeau acordul pentru o nouă locațiune. De la data la care i-au expediat scrisoarea și până în prezent reclamantul nu i-a mai contactat deși a promovat acțiuni în evacuare în contradictoriu cu alți chiriași. Solicită să se rețină că sunt de bună credință și au invocat protecția instituită în favoarea lor de OUG.40/1999.
Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr.484/25.01.2008 a respins cererea de evacuare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietar al imobilului situat în G,- în baza dispoziției nr. 877/2004 emisă la Legea 10/2001, dar există neconcordanțe cu privire la datele de identificare a imobilului și ca urmare nu există certitudinea că pârâții ocupă parte din imobilul restituit reclamantului. Chiar dacă pârâții și Primăria mun. G nu au contestat calitatea de proprietar a reclamantului, neconcordanțele reținute coroborate cu faptul că locatarii pot invoca tacita relocațiune constituie motive de respingere a cererii. S-a reținut că nici reclamantul, nici pârâții nu au dovedit că au respectat procedura prevăzută de OUG 40/1999 pentru a se stabili că pârâții nu pot beneficia de protecția instituită de actul menționat. În condițiile în care a operat o nouă prorogare a termenului de locațiune în baza OUG 8/2004 s-a considerat că acțiunea în evacuare nu poate fi admisă.
Împotriva sentinței civile nr. 484/25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Galația declarat apel reclamantul, cu motivarea că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză.
A susținut că prin dispoziția contestată i s-a restituit în natură casa în suprafață de 418,44 mp dar și terenul aferent de 671,22 mp. În condițiile în care deținătorul și pârâții nu i-au contestat calitatea de proprietar consideră că aprecierile instanței nu au corespondent în actele depuse la dosar. Consideră că nu se poate reține ca fiind aplicabilă tacita relocațiune deoarece Primăria mun. Gad enunțat contractul de închiriere și a încunoștințat pârâții despre noul proprietar al imobilului cu care se poate negocia în eventualitatea în care doresc să continue folosința bunului restituit la Legea 10/2001. A solicitat să se rețină că a notificat pârâții despre posibilitatea încheierii unui nou contract de închiriere și le-a solicitat să precizeze care este cuantumul veniturilor lunare, însă pârâții nu și-au exprimat nici un punct de vedere. Ca urmare, aceștia ocupă fără drept imobilul său și prin conduita adoptată au pierdut protecția instituită de OUG 40/1999 și OUG 8/2004. Pentru considerente expuse a solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii cererii de evacuare.
Intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că au un contract de închiriere din anul 1979 pentru care au chiria plătită la zi, că perfectarea unui nou contract de locațiune nu a fost posibilă din cauza reclamantului care nu a confirmat intenția lor de a prelungi închirierea, și că soluția dată la fond s-a bazat pe o aplicare și interpretare corectă a legii.
Prin decizia civilă nr. 299 din 04.06.2008 a Tribunalului Galația fost admis apelul declarat de reclamant și a fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantului și pe cale de consecință s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul în litigiu.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamantul a notificat deținătorul imobilului situat în G,-, pentru a se dispune restituirea în baza Legii 10/2001. Primăria mun. G la data de 29.09.2004 a emis dispoziția nr.877 prin care a dispus restituirea imobilului în natură, inserând la art.2 o clauză potrivit cu care contractele de locațiune încetează de drept la data punerii în posesie, raporturile juridice dintre proprietar și chiriași urmând a fi rezolvate în condițiile OUG.40/1999. Punerea în posesie a avut loc la data de 05.05.2005 prin procesul verbal nr.15029.
În condițiile în care reclamantului i s-a restituit întreg imobilul situat în mun. G,- iar fostul deținător dar și pârâții chiriași în imobilul în litigiu nu contestă calitatea de proprietar a reclamantului, motivarea instanței de fond cu privire la existența unor dubii cu privire la dreptul de proprietate pentru partea de imobil ocupată de pârâți a fost apreciată ca fiind contradictorie și fără corespondent în materialul probator administrat în cauză.
Efectele contractelor de locațiune existente asupra imobilelor restituite în baza Legii 10/2001 au o reglementare specială în considerarea protecției sociale acordate chiriașilor dar și a protecției dreptului de proprietate. Dar chiar și în situația în care s-ar reține că a intervenit tacita relocațiune, instanța de apel a apreciat că reclamantul are dreptul să notifice concediul și să obțină folosința dreptului său de proprietate în considerarea calității sale de proprietar asupra imobilului.
Pe fondul cauzei s-a reținut că după restituirea imobilului în baza legii 10/2001, prin dispoziția nr. 877/SR/29.09.2004, a avut loc și punerea în posesie, la data de 05.05.2005.
La data de 06.06.2005(f-23 fond) pârâții au fost încunoștințați de către fostul deținător că imobilul a fost restituit reclamantului, că beneficiază de protecția socială acordată de OUG 40/1999, că îl pot notifica pe proprietar pentru încheierea unui nou contract de locațiune și, respectiv, că nu li se poate pretinde o chirie mai mare de 15% din venitul net lunar pe familie. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții au recunoscut că au primit adresa nr. 59698/2005 emisă de Primăria mun. G așa încât aveau cunoștință de procedura pe care ar fi trebuit să o urmeze pentru a obține prelungirea contractului lor de închiriere.
Prin notificarea comunicată pârâților la data de 29.06.2005(f-14 în dosarul Tribunalului) reclamantul i-a notificat pe pârâți și le-a solicitat punctul de vedere cu privire la încheierea unui nou contract de închiriere, sens în care le-a solicitat precizări cu privire la cuantumul veniturilor lunare (aspect necontestat de pârâți).
În cauză, deși au susținut că i-au comunicat reclamantului o scrisoare prin care îl încunoștințau că doresc încheierea unui contract de locațiune, pârâții nu au dovedit cu acte această apărare. Ca urmare, instanța de apel a constatat că pârâții nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art.10 alin.2 din OUG.40/1999, situație în raport de care reclamantul are dreptul să ceară și să obțină evacuarea acestora din imobil.
Reclamantul este îndreptățit să beneficieze de toate atributele dreptului său de proprietate, inclusiv de o chirie la nivelul prețurilor practicate pe piața imobiliară pentru că acesta, deși proprietar necontestat, nu-și poate exercita dreptul de folosință și încearcă pierderi care constau în contravaloarea lipsei de folosință calculată la nivelul pieței.
Împotriva deciziei civile nr. 299/2008 a Tribunalului Galați au declarat recurs pârâții care au susținut în esență că după restituirea imobilului către reclamant în procedura Legii nr. 10/2001, au continuat să locuiască în acesta și, deși și-au manifestat interesul de a încheia cu noul proprietar un alt contract de închiriere acesta nu i-a contactat niciodată.
Recurenții au mai arătat că au plătit Primăriei G până în prezent chirie și că au fost de bună credință solicitând în aceste condiții admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii în evacuare formulate de reclamant.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de apel, pârâții nu au făcut dovada faptului că și-au îndeplinit obligația ce le revenea potrivit OUG nr. 40/1999. Astfel, deși aceștia au susținut în mod constant pe parcursul procesului că au trimis reclamantului o scrisoare prin care își manifestau interesul de a încheia cu el un nou contract de închiriere pentru imobilul în litigiu, nu au putut dovedi cu acte această apărare. În aceste condiții în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că reclamantul are dreptul, în temeiul art.11 alin.2 din OUG nr. 40/1999, să ceară și să obțină evacuarea acestora din imobil pentru a putea beneficia de toate prerogativele dreptului său de proprietate.
Împrejurarea că recurenții pârâți au continuat să plătească fostului deținător al imobilului chirie nu are nicio relevanță în privința raporturilor existente între aceștia și reclamant, culpa fiind evident a pârâților care încă din anul 2005 cunoșteau situația imobilului ca urmare a adresei nr. 59698/2005 emisă de Primăria mun. G, precum și a notificării primite de la reclamant la data de 29.06.2005 precum și a Primăriei Municipiului G care, deși cunoștea că imobilul ocupat de pârâți a fost restituit fostului proprietar, a continuat să încaseze o chirie pe care pârâții nu o mai datorau.
În consecință, cum pârâții nu au respectat procedura prevăzută de OUG nr. 40/1999, în mod legal și temeinic instanța de apel a reținut că reclamantul este îndreptățit să ceară și să obțină, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din același act normativ, evacuarea lor din imobil, această soluție asigurând reclamantului posibilitatea de a exercita toate atributele dreptului său de proprietate.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în același sens într-o cauză similară, reținând că reclamantul, în calitate de proprietar al imobilului, este îndreptățit să beneficieze de o chirie la nivelul prețurilor practicate pe piața imobiliară pentru că acesta nu-și poate exercita dreptul de folosință și suportă pierderi care rezultă din lipsa de folosință a imobilului. Or, evitarea acestui gen de pierderi patrimoniale justifică pe deplin evacuarea pârâților din imobil, această soluție fiind în concordanță și cu protecția oferită de art. 1 din Protocolul nr. 1, anexă la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de pârâți, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de aceștia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 299 din 4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.și Tehnored.motivare /27.11.2008
Tehnored./2 exp./28.11.2008
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători și
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
