Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 616/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 616
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta și de petentul împotriva deciziei civile nr.112 din18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și al sentinței civile nr.13783 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, -, -, a, -, -, -, -, -, -, G, -, -, și CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă personal și în calitate de procurator pentru recurentul petent și intimații pârâți personal, - personal, personal și în calitate de procurator pentru și personal, lipsind intimații pârâți -, -, -, a, -, -, -, -, -, -, G, -, și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că recurenții au depus chitanța nr.-/27.04.2009 și timbru judiciar de 0,3 lei pentru a face dovada achitării taxe judiciare de timbru, cât și întâmpinarea depusă de intimatul pârât, după care:
Recurenta reclamantă a depus sentința civilă nr.1320/17.02.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.73/2004 și sentința civilă nr.9726/12.06.2008 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr-.
Intimatul pârât -, a depus scrisori primite de la recurenta reclamantă.
Intimatul pârât a precizat instanței că a decedat însă are procură de reprezentare din partea fiului acestuia care este domiciliat în Germania. A depus în acest sens procura specială autentificată sub nr.644/27.04.2009 de către BNP.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare a cererii reconvențională, cât și obligarea Primăriei Mun. să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 8852 p situată în C, str. -. -, nr.13,15,17 și str. - nr.18.A depus concluzii scrise.
Intimații pârâți - și, având pe rând cuvântul, au susținut că sunt proprietari asupra apartamentelor în care locuiesc, iar hotărârile pronunțate de instanțe de fond și cea se apel sunt legale și temeinice. Au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
URTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea din 12.10.2007, formulată în Dosarul nr-, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții -, Consiliu Local C, -, a, (Moștenitor), - r, -, -, -, G, să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între familia si -, obligarea pârâtei - să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul situat in C,-, -p,.3,.1,.1, jud. D, păstrarea destinației terenului aferent blocurilor si restituirea către reclamantă
Prin încheierea din 13.11.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- s-a dispus disjungerea cererii de acțiune principală având ca obiect ieșirea din indiviziune, cerere ce a fost înregistrată sub nr-.
La 11.12.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină posesie apartamentul menționat, să se dispună evacuarea de pe teren și din construcții a pârâților precum și obligarea pârâților la plata contravalorii serviciilor furnizate de asociația de locatari nr. 8.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Lg. 10/2001 pentru restituirea in natura a terenului aferent blocurilor, și, situat in C, str. - -, motiv pentru care acesta nu poate fi împărțit între pârâți, că actul de vânzare încheiat de fam și - este lovit de nulitate, iar apartamentul în litigiu îi aparține și a fost deposedată acesta abuziv de către pârâta -.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând ca terenul în litigiu se află în proprietatea indiviză a pârâților, iar reclamanta s-a mai judecat pentru apartamentul în litigiu, constatându-se cu putere de lucru judecat ca acesta a fost dobândit legal de.
Prin nr. 106/2008 a Judecătoriei Craiovas -a anulat acțiunea ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr.24267/215 din 07.03.2008.
Prin nr. 194/10.04.2008 a Tribunalului Dolja fost admis apelul, desființată în parte sentința, menținându-se anularea doar în privința capătului de cerere în pretenții reținându-se că toate celelalte capete de cerere sunt scutite de taxă de timbru, dacă reclamantul își întemeiază cererile pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și legile fondului funciar.
spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- din 13.06.2008
La 30.06.2008 și 10.09.2008 reclamanta și-a precizat obiectul cererii solicitând retrocedarea în natură a terenului de 8852. în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997, Legii nr. 147/1997, a Legii nr. 10/2001, preluat abuziv de către stat prin expropriere în baza Decretului nr. 445/1996, de la autorul său precum și intabularea acestui drept de proprietate în cartea funciară.
A susținut că titlul pârâților nu are preferință, aceștia nemaiputând solicita partajarea terenului după trecerea termenului de prescripție, iar după apariția legii nr. 10/2001 reclamanta a formulat cerere de retrocedare în natură a terenului, cerere ce nu a fost soluționată până în prezent.
Prin Întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru lipsa calității procesuale active și pentru autoritate de lucru judecat în ceea ce privește apartamentul proprietatea pârâtei.
La cuvântul pe fond, pârâții prezenți au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a autorității de lucru judecat și a lipsei obiectului cererii.
Prin sentința civilă nr.13783/30 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în suprafață de 8852. preluat de la autorul prin expropriere (potrivit Decretului nr. 445/1966), în baza Legii nr.10/2001, procedura respectivă nefiind încheiată în prezent că pe acest teren s-au construit mai multe blocuri de locuințe că după apariția Legii nr.18/1991, proprietarilor de apartamente li s-a recunoscut dreptul de proprietate indiviz asupra terenului de 7637. prin ordine ale prefectului iar prin sentința civilă nr.9726/2008 a Judecătoriei Craiovas - constatat că aceștia proprietari de apartamente au dobândit dreptul de proprietate și asupra diferenței de teren până la 8852., prin uzucapiune.
Cererea reclamantei de anulare contractului de vânzare-cumpărare încheiat de familia a fost respinsă, întrucât nu s-a dovedit vreun motiv pentru sancționarea actului cu nulitatea absolută.
S-a mai reținut că titlul de proprietate al autorului reclamantei fost emis anterior celor ale pârâților, dar că posesia în fapt s-a pierdut în 1966, că reclamanta poate beneficia de despăgubiri în baza Legii nr.10/2001 și că prin retrocedarea terenului către reclamantă, pârâții ar suporta sarcină specială și exorbitantă, întrucât pe acest teren sunt construite de peste 40 de ani garaje proprietate personală și blocuri de locuințe.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și numitul.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că s-au încălcat dispozițiile art. 24, alin.1 pr.civ. privind incompatibilitatea judecătorului, că dreptul la acțiune al pârâților se stinge în trei ani, prin prescripție, că s-au ignorat prevederile art. 652 Cod Civil, că locatarul nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune, că s-au ignorat prevederile art. 1297 cod civil privind arvuna, că hotărârea dată în litigiul cu nu este irevocabilă, că garajele au fost construite după anul 1990, iar pârâții au obligația să elibereze terenul, că s-au încălcat dispozițiile art.481 Cod Civil, că Legea Nr.7/1996, nu are efecte retroactive și că trebuiau avute în vedere dispozițiile art. 477 Cod Civil.
Prin decizia civilă nr.112 din 18 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins, ca inadmisibil, apelul declarat de și ca nefond apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.13783 din 30.09.2008.
În privința apelul declarat de, instanța a constatat că acesta nu a fost parte în dosarul de fond și a motivat că nu poate exercita calea de atac împotriva unei hotărâri ce nu-i este opozabilă - nefiind posibilă extinderea procesului direct în apel.
Analizând criticile formulate de către apelanta - instanța le-a înlăturat ca neîntemeiate.
A reținut astfel că nu au fost încălcate dispoz.art.24 alin.1 pr.civ. privitoare la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința deoarece cauza de față are ca obiect cererea reconvențională formulată de în cadrul altui dosar, din care a fost disjunsă prin încheierea din 13 noiembrie 2007, judecătorul nefiind incompatibil să judece toate cererile cu judecarea cărora a fost investit, chiar dacă cererile s-au constituit în dosare distincte.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamantă, instanța a motivat că în speță nu s-a pus în discuție incidența dispozițiilor Decretului nr.167/1958 întrucât acțiunea nu a fost formulată de pârâți ci de către reclamantă.
S-a reținut a fi neîntemeiate și criticile referitoare la calitatea succesorală a pârâților - instanța argumentând că reclamanta -prin cererea sa a fixat cadrul procesual în privința persoanelor chemate în judecată în calitate de pârâți ca persoane ce dețin apartamentele și garajele de pe teren - iar pe fond prima instanță a avut în vedere ordinele prefectului emise în baza Legii 18/1991 și sentința civilă nr.9726/2008 a Judecătoriei Craiova, care consfințeau îndreptățirea pârâților de a stăpâni terenul litigios - reclamanta neavând posibilitatea să formuleze critici în privința aspectelor asupra cărora instanțele au statuat în mod irevocabil.
Analizând motivul de nelegalitate referitor la incidența dispozițiilor art.1297 civ. - privind convenția accesorie de arvună în cazul vânzării, tribunalul a motivat că aceste dispoziții nu au legătură cu problematica de fapt și de drept a cauzei și că prima instanță în mod întemeiat a avut în vedere titlul pe care pârâta, îl are asupra apartamentului în litigiu - consfințit prin decizia nr.4629/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Susținerile apelantei privitoare la data edificării garajelor - au fost apreciate ca nerelevante întrucât starea de fapt invocată de pârâți a fost confirmată prin hotărâre judecătorească irevocabilă ce nu poate fi reformată în cadrul prezentului litigiu și întrucât ordinele prefectului - ce constituie titlurile de proprietate ale pârâșilor nu au fost anulate.
S-a apreciat că în mod corect s-a acordat prevalență dreptului de proprietate al pârâților avându-se în vedere dispozițiile speciale ale legislației reparatorii de care pot beneficia proprietarii imobilelor expropriate și neajunsurile pe care le-ar presupune deposedarea noilor proprietari.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare spre a fi conexată dosarului inițial - din care s-a disjuns cererea sa reconvențională.
Recurenta reclamantă a invocat nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză întrucât s-au pronunțat asupra unei cereri care nu s-a aflat la dosarul cauzei, în concret susținând că cererea sa reconvențională a rămas în dosarul inițial - cu nr- din care s-a disjuns - constituind fila 133 din acel dosar.
A susținut că instanțele s-au pronunțat asupra altor cereri decât cele formulate de reclamantă, pretinzând că obiectul cererii sale reconvenționale a fost ieșirea din indiviziune, că nu a chemat în judecată ca pârâtă decât pe - nu și pe ceilalți intimați ce figurează în proces ca pârâți, considerându-i "locatari precari" - cerând să se îndrepte aceste "erori materiale".
A invocat recurenta și intervenirea prescripției dreptului la exercitarea acțiunii privitor la cererea de ieșire din indiviziune formulată de -.
A mai susținut că se impune lămurirea hotărârilor pronunțate în cauză datorită conținutului confuz - și că potrivit art.120 pr.civ, se impunea soluționarea cererii sale reconvenționale în cadrul dosarului din care a fost disjunsă.
Recursul este nefondat.
Cele mai multe critici din recursul reclamantei se formulează pentru prima dată în recurs - fără să fi fost invocate în apel spre a face obiectul judecății în acea fază procesuală.
Motivele invocate de reclamantă sunt neîntemeiate.
Inițial, Judecătoria Craiovaa fost investită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect ieșirea din indiviziune și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren - ca efect al uzucapiunii de către coproprietarii terenului pe care s-au edificat blocuri de locuințe - teren ce s-a atribuit inițial în folosință viitorilor proprietari de locuințe prin Decizia nr.181/1967 a fostului S Popular al Orașului C și apoi în proprietate acestora prin ordine ale prefectului emise în baza Legilor fondului funciar.
Acea acțiune a constituit obiectul dosarului nr.73/2004 al Judecătoriei Craiova - în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1320 din 17.12.2006 - casată în urma recursului declarat de, și - pârâți în acel litigiu.
În rejudecarea acțiunii de ieșire din indiviziune reînregistrată la Judecătoria Craiova sub nr- - a formulat cerere reconvențională care prin încheierea din 13 noiembrie 2007, dată în acel dosar a fost disjunsă și înregistrată ca acțiune distinctă sub nr-.
Dosarul nr- - constituit în urma disjungerii cererii reconvenționale - conține la fila 3 un exemplar al cererii reconvenționale - formulată de - același cu cel depus în dosarul inițial - astfel că nu se confirmă susținerile recurentei privitoare la lipsa cererii din dosar.
Sentința civilă nr.106/2008 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a anulat ca netimbrată, acțiunea a fost desființată în parte - prin decizia nr.194/2008 a Tribunalului Dolj - în urma apelului declarat de reclamantă, și s-a trimis cauza spre rejudecare menținând anularea pentru capătul de cerere în pretenții - în privința celorlalte capete de cerere apreciind că se impune clarificarea obiectului lor.
În rejudecarea acțiunii - prin precizarea acțiunii (fila 6 dosar) reclamanta chemat în judecată alături de pârâta - și Consiliul Local al Municipiului C și alți pârâți în parte enumerați în cerere, precum și pe toți titularii contractelor de construire a apartamentelor din -p, și - susținând că sunt situate pe terenul ce a aparținut autorului acesteia - - solicitând retrocedarea terenului de către toți pârâții - ce locuiesc în apartamentele din blocuri.
Prin urmare, instanțele au stabilit cadrul procesual corespunzător cererilor formulate de reclamantă. Oricum, și în situația în care ar fi lipsit o asemenea cerere - instanța în baza obligațiilor ce-i revin potrivit art.129 pr.civ. - în raport de scopul urmărit de reclamantă - prin promovarea acțiunii - de a obține lăsarea în posesie a
terenului aferent blocurilor de locuințe avea obligația să pună în discuție extinderea cadrului procesual față de persoanele ce au calitatea de proprietari în indiviziune ai acestui teren.
Instanțele, în raport de motivarea în fapt a acțiunii precizate au reținut corect și obiectul cererilor reclamantei, aceasta nesolicitând ieșirea din indiviziune, cum eronat susține prin motivele de recurs, ci revendicarea terenului - pretinzând că autorul său a avut în proprietate întreaga suprafață de teren pe care s-au edificat blocurile de locuințe.
Cât privește prescripția dreptului la acțiunea de ieșire din indiviziune - recurenta se află în eroare întrucât după cum am arătat, acțiunea sa a fost una în revendicare și în urma disjungerii, instanțele nu au mai rămas investite cu soluționarea acțiunii reclamantei - pentru ieșirea din indiviziune.
De altfel, acțiunea de ieșire din indiviziune este imprescriptibilă conform art.728 civ.
Aspectele privitoare la disjungerea cererii reconvenționale din acțiunea principală se putea invoca doar prin căile de atac ce s-au exercitat în litigiul ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune.
Pe de altă parte, alin.2 din art.120 pr.civ. - text invocat de către recurentă - prevede expres posibilitatea disjungerii cererii reconvenționale în situația în care numai cererea principală este în stare de a fi judecată.
Prin urmare, instanțele au stabilit corect cadrul procesual, au soluționat cererile cu a căror judecare au fost investite și au aplicat corect dispozițiile legale în soluționarea acestora.
Față de toate aceste considerente, nu se constată existența unor temeiuri de casare și de modificare a deciziei urmând, ca în baza art.312 pr.civ. să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta și de petentul împotriva deciziei civile nr.112 din18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- ( și al sentinței civile nr.13783 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți -, -, -, a, -, -, -, -, -, -, G, -, -, și Consiliul Local
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Cl.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
