Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.617/2009
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții, și, toți cu domiciliul ales în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în comuna, satul, nr. 69, județul B și cu intimații pârâți, și domiciliați în comuna, satul, nr. 82, județul B, împotriva deciziei civile nr. 452 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 142 din 21 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr-, având ca obiect: evacuare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 31 martie 2009, apoi pentru 07 aprilie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.142/2008 Judecătoria Aleșd a admis acțiunea formulată de reclamanta, în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, împotriva pârâților, și în consecință a dispus, reintegrarea în spațiu a reclamanților și totodată evacuarea pârâților de rândul 1 -4 din imobilul situat în com., sat., nr. administrativ, nr. 82, înscris în CF nr. 829, și reintegrarea în acest imobil a reclamantei în calitate de reprezentant legal al minorilor și a minorilor și de îndată, după data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1558,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanta a fost căsătorită cu defunctul, tatăl reclamanților de rândul 2-3 minori si, dar și a pârâților de rândul 5-8, iar în urma desfacerii căsătoriei lor, care a fost dispusă prin sentința civilă nr. 77 din 04.02.2004, fostul soț al reclamantei a decedat.
O dată cu desfacerea căsătoriei la cererea fostului soț, respectiv a defunctului, reclamanta și implicit cei doi copii au fost evacuați din fostul domiciliu conjugal - situat în localitatea, nr. 82, jud. B, deoarece între părți a existat o stare conflictuala accentuata, ceea ce a determinat implicit evacuarea acestora din imobil.
S-a mai reținut ca după părăsirea domiciliului conjugal reclamanta împreună cu cei doi copii minori, s-au mutat mai întâi în casa unor rude în nr. 8, însă ulterior din cauza unor neînțelegeri, reclamanta a fost nevoita să se mute cu minorii la părinții ei la nr. administrativ 69.
Potrivit dovezilor depuse la dosar, instanța a mai reținut că îin prezent se află în curs de soluționare la Judecătoria Aleșd dos. 759/2005 un proces civil având drept obiect partajul bunurilor comune dintre reclamantă și fostul ei soț, proces în urma decesului lui a fost continuat de către moștenitorii descendenți ai acestuia, adică cei 4 copii care locuiesc în și care sunt pârâții de rândul 5,6,7 și 8 precum și cei doi copii ai reclamantei.
A precizat că fost deschisă și o succesiune pe cale notarială nefinalizata încă pentru imobilul din litigiu, nr. 82,ș si care se afla în prezent în curs de soluționare la aceiași instanță, proces prin care se urmărește predarea succesiunii față de cei șase copii mai sus menționați.
S-a stabilit ca cei doi reclamanți minori aveau în imobilul din litigiu, camerele lor, aveau jucăriile lor, calculatorul lor, mese de lucru și întreg mediul de care se leagă copilăria lor de până acum, iar în prezent acele încăperi sunt ocupate de pârâții de rândul 1-4, care după decesul defunctului -, au rămas sa locuiască în casa familială din nr. 82.
Acest fapt a fost posibil deoarece, pârâții de rândul 5-8 și ei fii ai aceluiași defunct, au încheiat un contract de angajament cu pârâtul de rândul 1-4, în baza căreia, aceștia din urmă trebuiau să se îngrijească de imobilul care intră în masa succesorală.
Ca urmare a deplasării instanței la fața locului, s- constatat condițiile pe care le oferă imobilul unde locuiește reclamanta în prezent cu copii minori și împreună cu părinții ei, care sunt descrise în concret la procesul verbal încheiat cu acea ocazie, respectiv faptul ca sunt improprii pentru două familii, fiind o casă foarte veche din voioagă cu doua camere a cărei stare de degradare este avansată și care nu oferă nici măcar condiții minime de igienă și confort, mai ales având în vedere că minorii au vârsta de 9 și respectiv 6 ani.
Instanța a considerat că în calitatea lor de moștenitori sezinari, minorii au dreptul la folosirea și preluarea bunurilor succesorale, începând cu data deschiderii succesiunii, respectiv începând cu data decesului bucurându-se de la această dată de toate drepturile pe care le deține un proprietar, ei fiind singurii care așa cum s-a dovedit în cauză locuiesc pe teritoriul României, ceilalți frați paterni fiind stabiliți in SUA.
De asemenea s-a apreciat că nu se creează nici un prejudiciu pentru ceilalți fii ai defunctului, pârâții de rând 5-8, ci dimpotrivă se conservă mai bine obiectul succesiunii dacă cei doi copii minori reclamanți în această cauză se mută din nou în casa lor familială situată în nr. 82, jud. B, alături de reclamantă care este reprezentanta lor legală.
În baza art. 274-275 Cod procedură civilă fiind în culpă procesuală, instanța a dispus obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1558, 1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, sumă ce se compune din taxă timbru și onorariu avocațial conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe la data de 11.04.2008 au declarat apel, și învederând instanței faptul că hotărârea apelantă este nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii introductive ca nefondată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și urm. din cod procedură civilă.
Pentru termenul din 23.06.2008, apelanții au depus la dosar motivele de apel și au învederat instanței faptul că, hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâții de rândul 1 - 4 ocupă imobilul din litigiu fără un just titlu, deoarece instituția just titlu nu-și găsește aplicabilitatea în materia discutată, iar instanța s-a referit doar la problema existenței unui titlu în baza căruia pârâții ocupă imobilul, argument care este lipsit de fundament.
A precizat că instanța nu a avut în vedere faptul că pârâții de rândul 1-4 din acțiunea principală ocupă imobilul în baza unei convenții încheiate între apelanta, în calitate de executor testamentar și ceilalți pârâți din acțiunea de fond, iar calitatea de executor testamentar îi oferă prerogativa de a lua toate măsurile ce se impun în vederea conservării masei succesorale.
S-a precizat că măsura evacuării pârâților din acțiunea de bază de rândul 1-4 este nelegală, deoarece Codul civil nu interzice desemnarea unui custode, iar pe de altă parte convenția încheiată este o convenție nenumită, atipică și are ca obiect administrarea și conservarea imobilului ca și o componentă a masei succesorale până la data la care aceasta urmează a fi transmisă și împărțită.
Evacuarea acestora pune în pericol însă integritatea imobilului și a livezii de care aceștia se ocupă și care necesită întreținerea curentă și pricepere, atribute care lipsesc cu desăvârșire reclamantei intimate, motiv pentru care insistă asupra importanței locuirii imobilului de către pârâții de rândul 1-4 din considerente practice, respectiv conservarea casei, grădinii și implicit păstrarea valorii mari de circulație care este în interesul tuturor moștenitorilor.
Referitor la sezina de care se bucură minorii - și cu privire la succesiunea după tatăl lor, aceasta nu poate avea înrâurire asupra convenției încheiate între subsemnata apelantă și pârâții de rândul 1-4, întrucât instituția sezinei este o problematică juridică abstractă și nu prezintă valențe practice.
Este adevărat că moștenirea se referă de drept minorilor în calitatea lor de descendenți de gradul I fără a fi nevoie de o dispoziție în acest sens, însă în prezenta cauză aceasta nu are a face nimic cu conservarea masei succesorale care se impune a fi făcută cu atât mai mult cu cât este vorba de interesele minorilor, cărora li s-a permis accesul permanent în imobilul din litigiu.
Cu privire la imobilul situat în comuna unde locuiește intimata în prezent cu minorii și părinții ei, s-a învederează faptul că, deși acest imobil nu oferă condiții decente de locuit, acest argument nu este pertinent și nu poate duce la admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât intimatei i s-a pus la dispoziție imobilul situat în satul nr.8 și care a fost renovat în întregime și utilat în anul 2003 pe cheltuiala defunctului.
Au precizat că acest imobil nu este proprietatea tabulară a foștilor soți, este pus la dispoziția intimatei și nimeni nu-l folosește și nu-l revendică, iar condițiile improprii invocate sunt în realitate condiții normale în orice casă situată în mediul rural.
La data de 19.09.2008 reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare și a solicitat instanței respingerea în întregime a apelului declarat de pârâții apelanți, și, cu cheltuieli de judecată.
A învederat instanței faptul că, sentința apelată este legală și temeinică, întrucât instanța a făcut o aplicare corectă a legii și o interpretare justă a probelor din dosar.
Referitor la existența unui just titlu pentru familia a precizat că, convenția încheiată de către unul din moștenitori și familia în scopul administrării imobilului, nu poate fi opozabil celor doi minori comoștenitori, întrucât aceștia nu au participat la încheierea acestei convenții nici prin reprezentant și nici prin curator.
S-a mai arată că, prin încheierea acestei convenții s-a urmărit înlăturarea minorilor de la folosința imobilului și chiar dacă ar fi fost vorba de acte de administrare, nu poate fi luat în considerare consimțământul celor doi minori, cât timp se află în situații procesuale adverse și au interese contrare.
Convenția încheiată între unul dintre comoștenitori și familia nu acoperă voința tuturor comoștenitorilor, iar continuarea unui asemenea convenții nu este în interesul conservării masei succesorale atâta timp cât din probe au reieșit că nu au conservat bunurile, dar mai mult, le-au deteriorat.
S-a arătat că în conformitate cu dispozițiile artz.-419-422, 441, 580 din Codul civil, un custode se poate numi în ceea ce privește bunurile mobile și numai în cadrul unei execuții silite mobiliare, legiuitorul neprevăzând alte posibilități legale de numire, de custode în afară de cazurile menționate mai sus.
Cu privire la executorul testamentar ca și procedură prevăzută de legiuitor pentru supravegherea și predarea bunurilor succesorale s-a arătat că, conform testamentului autentic nr.6595/2005 au fost numiți de defunct doi executori testamentari, respectiv și -, iar referitor la curator, a precizat că această numire se face de autoritatea tutelară a unor minori sau unor persoane lipsite de capacitate de exercițiu, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Cu privire la conservarea și continuarea masei succesorale prin intermediul familiei, a învederat instanței faptul că, activitatea acestei familii nu a dus la conservarea bunurilor familiei, ci dimpotrivă la degradarea lor, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
S-a mai precizat că obiectul succesiunii se conservă mult mai bine dacă cei doi copii se mută în casa lor familială însoțiți de mama lor ca reprezentant legal, care în calitatea lor de moștenitori sezinari, au dreptul la folosirea și preluarea bunurilor succesorale începând cu data deschiderii succesiunii.
A arătat că este absurd și lipsit de sens ca imobilul din litigiu să fie folosit de persoane străine, respectiv pârâții de rândul 1-4, iar minorii, moștenitorii sezinari să nu poată locui în mediul lor obișnuit în care au crescut.
Pentru aceștia, casa familială o constituie imobilul din litigiu unde au crescut și locuit până în anul 2005, deoarece în acest imobil au camerele lor, calculatorul lor, jucării și întregul mediu de care se leagă copilăria lor.
S-a menționat că imobilul în care în prezent locuiește mama minorilor împreună cu aceștia, constituie proprietatea unor rude ale intimatei, iar din probele aflate la dosar, rezultă că acel imobil a fost scos la vânzare de către proprietarii tabulari, astfel încât ulterior aceștia ar trebui să-l părăsească.
Mai mult, s-a arătat că, condițiile pe care le oferă acest imobil sunt improprii pentru două familii, fiind o casă veche din voioagă, cu două camere în stare de degradare avansată și nu oferă nici măcar condițiile minime de igienă și confort.
Prin decizia civilă nr.452/A din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții, și, toți cu domiciliul ales în O-,.4 în contradictoriu cu intimații, și -, toți cu domiciliul în com. - sat nr.69 jud. B, și, toți cu domiciliul în com. - sat nr.82 împotriva sentinței civile 142/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a păstrat-o în totalitate.
Au fost obligați apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei în favoarea intimaților.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta intimata, a fost căsătorită cu defunctul, tatăl intimaților si, iar in urma desfacerii căsătoriei părților, prin sentința civilă nr. 77 din 04.02.2004, rămasa definitiva si irevocabila la data de 24.05.2006, fostul soț al reclamantei intimate, tatăl celor doi reclamanți minori a decedat.
Reclamanta și implicit cei doi copii minori au fost evacuați din fostul domiciliu conjugal - situat in localitatea, nr. 82, jud. B, datorita stării conflictuale accentuate, ceea ce a determinat evacuarea acestora din imobil.
Împreună cu cei doi copii minori, reclamanta intimată, s-au mutat mai întâi în casa unor rude în nr. 8, însă ulterior din cauza unor neînțelegeri, reclamanta fost nevoita să se mute cu minorii la părinții ei la nr. administrativ 69.
Referitor la primul motiv de apel invocat de apelanți, instanța a reținut că, convenția încheiată de către unul din moștenitori și familia, în scopul administrării imobilului, nu poate fi opozabila celor doi minori comoștenitori, întrucât, aceștia nu au participat la încheierea acestei convenții nici prin reprezentant și nici prin curator.
Încheierea acestei convenții a avut drept scop înlăturarea minorilor de la folosința imobilului, deoarece chiar și la actele de administrare, este necesar consimțământul celor doi minori, întrucât părțile, se află în situații procesuale adverse și au interese contrare.
Convenția astfel încheiată între unul dintre comoștenitori și familia nu acoperă voința tuturor comoștenitorilor, iar continuarea unei asemenea convenții nu este în interesul conservării masei succesorale, atâta timp cât din probe reieșit că familia, nu au conservat bunurile în cele mai bune condiții, dar mai mult de atât le-au și deteriorat.
S-a mai reținut că în urma probatoriului administrat în cauză că, obiectul succesiunii, se conservă mult mai bine dacă cei doi copii se mută în casa lor familială însoțiți de mamă, ca reprezentant legal, care în calitatea lor de moștenitori sezinari, au și dreptul la folosirea și preluarea bunurilor succesorale începând cu data deschiderii succesiunii.
Este lipsit de sens, ca imobilul din litigiu să fie folosit de persoane străine, respectiv, intimații, iar minorii, în calitatea lor de moștenitorii sezinari să nu poată locui în mediul lor obișnuit în care au crescut, deoarece, casa familială pentru ei, o constituie imobilul din litigiu, unde au locuit până în anul 2005.
Referitor la celelalte motive de apel, instanța a mai retinut că, imobilul în care locuiește mama minorilor împreună cu aceștia în prezent, constituie proprietatea unor rude ale intimatei, iar din probele aflate la dosar, reiese că, condițiile pe care le oferă acest imobil, sunt improprii pentru două familii, fiind o casă veche din voioagă, cu două camere în stare de degradare avansată și nu oferă nici măcar condițiile minime de igienă și confort.
Această situație rezulta din declarațiile martorilor audiați în cauză si procesul verbal încheiat de instanță cu ocazia deplasării la domiciliul reclamantei intimate.
Reclamanții intimați si, sunt fii ai defunctului, calitate în care potrivit dreptului succesoral, legiuitorul le- recunoscut dreptul de sezină, iar în calitatea lor de moștenitori sezinari, au dreptul la folosirea și preluarea bunurilor succesorale, încep cu data deschiderii succesiunii, respectiv începând cu data decesului, deoarece sunt singurii care locuiesc pe teritoriul României, ceilalți frați paterni fiind stabiliți în SUA.
Prin mutarea reclamanților intimați în casa familiala, instanța a apreciat că nu se creează nici un prejudiciu pentru ceilalți fii ai defunctului, respectiv pârâții apelanți, ci dimpotrivă imobilul din litigiu, ce face obiectul succesiunii, se conservă mult mai bine.
S-a reținut că această mutare a minorilor în locuința familială, este în interesul superior al acestora, oferindu-le condiții decente de viață, cu atât mai mult cu cât și legiuitorul le oferă acest drept, în calitatea lor de moștenitori sezinari.
de cele reținute, respectiv declarații de martori, cat și în raport de cele constatate la locului de instanța de fond, s-a apreciat apelul ca neîntemeiat, motiv pentru care acesta a fost respins.
În baza art. 274-275 cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, instanța a obligat apelanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei în favoarea intimaților.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs pârâții, care au solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului s-a invocat că imobilul din litigiu în care reclamanții au fost reintegrați, a fost proprietatea exclusivă a defunctului tată al pârâților și astfel în mod greșit aceștia au fost evacuați, fiind evacuat și mandatarul acestora.
Au mai motivat pârâții că au înmânat reclamantei sume de bani care pot asigura un trai decent copiilor minori ai acestora și astfel este nelegală reintegrarea minorilor și a mamei acestora în imobilul proprietatea defunctului.
De altfel, chiar anterior promovării procesului, reclamanta și minorii dețineau imobil în aceeași localitate precum și mijloace materiale pentru un trai decent, nejustificându-se în nici un fel reintegrarea minorilor în casa ce a aparținut defunctului lor tată.
Intimații s-au opus admiterii recursului.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt în parte nelegale, fiind date cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 653 Cod civil, motiv de modificare a acestora, în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Criticile formulate de recurenți sunt în parte fondate.
Reclamanta în reprezentarea copiilor săi minori a solicitat reintegrarea în imobilul ce a fost proprietatea defunctului și evacuarea pârâților de rândul 1-4 care sunt executorii testamentari ai celorlalți 4 copii ai defunctului, pârâții de rândul 5-8.
Instanțele au dispus reintegrarea minorilor și evacuarea pârâților de rândul 1-4.
Potrivit art. 653 al.1 Cod civil, sezina este un beneficiu a legii în virtutea căreia anumiți moștenitori au drept de posesiune asupra moștenirii din momentul morții defunctului.
În această situație sunt cei doi reclamanți, reprezentați de mama reclamantă și pârâții de rândul 5 - 8, toți în calitate de descendenți ai defunctului.
Calitatea de moștenitori sezinari ai acestora le conferă vocația de a intra de drept în posesia moștenirii, fără îndeplinirea vreunei formalități legale.
Cu privire la acest capăt de cerere, în mod corect instanțele au apreciat că posesia de drept a moștenirii revine egal tuturor descendenților defunctului.
Nelegală este însă evacuarea celor 4 pârâți, numiții, și, cât timp aceștia au fost însărcinați de cei 4 copii ai defunctului care locuiesc în străinătate să administreze cotele de proprietate ce le revin în calitate de succesori după antecesorul.
Atât reclamanții minori cât și pârâții de rândul 5-8 având vocație succesorală egală în calitate de descendenți ai defunctului și cât timp pârâții s-au opus evacuării numiților, în mod greșit instanțele au dispus evacuarea acestora, ignorând dreptul de proprietate al pârâților asupra imobilului.
Fiind vorba de vocație succesorală și de proprietate viitoare pe cote părți a reclamanților minori și pârâților de rândul 5-8, pentru evacuarea mandatarilor se impunea ca cei 6 potențiali coproprietari, să fie de acord cu această cerere.
Chiar dacă principiul unanimității coproprietarilor nu este obligatoriu a se aplica în orice acțiune civilă prin care se tinde la întoarcerea unui bun în coproprietate, este inadmisibilă atare acțiune în contra unui mandatar al unui coproprietar, cum este cazul în speță, cât timp bunul nu s-a partajat și nu a încetat regimul proprietății comune, iar unii coproprietari se opun admiterii acesteia.
Concluzionând, reclamanții minori și pârâții având aceleași drepturi și obligații cu privire la cotele ce le revin în calitate de descendenți ai defunctului, până la predarea succesiunii și încetarea regimului juridic al proprietății comune, este inadmisibilă orice acțiune în evacuare ori revendicare între coproprietari, ori împotriva unor terți dacă coproprietarii nu sunt unanim de acord.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâților, se va modifica decizia instanței de apel în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței de fond și respingerii cererii de evacuare formulată de reclamanți.
Urmare a modificării hotărârilor, se vor reduce cheltuielile de judecată la care pârâții au fost obligați la fond, la suma de 700 lei, cheltuieli parțiale corespunzătoare admiterii în parte a acțiunii reclamanților.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe reclamanți la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâții, și, toți cu domiciliul ales în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în comuna, satul, nr. 69, județul B și cu intimații pârâți, și domiciliați în comuna, satul, nr. 82, județul B, împotriva deciziei civile nr. 452 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică, admite apelul pârâților și schimbă în parte sentința civilă nr.142 din 21.II.2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul înscris în CF. 829, situat în comuna, sat nr.82.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Reduce cheltuielile de judecată de la fond la 700 lei.
Obligă partea intimată să plătească părților recurente suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.IV.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /09.04.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./09.04.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
