Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2209/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
Ședința publică de la 20.01. 2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 744 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
are ca obiect - evacuare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 13.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.17053/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea astfel cum a fost restrânsă privind pe reclamanta - B și pe pârâții -, și, au fost obligați pârâții să evacueze imobilul situat în-,.2, sector 1, s-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 1843 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 01.07.2007 - 15.05.2008 și a fost respinsă cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul de donație autentificat sub nr.1767/27.08.2001 de către BNP (fila 12 -15) încheiat între numita și reclamanta, aceasta din urmă a dobândit în proprietate imobilul situat în-, sector 1, compus din teren în suprafață de 342 mp. și construcția cu parter și etaj. De asemenea, conform clauzelor contractuale, transmiterea proprietății s-a făcut la data autentificării, respectiv 27.08.2001.
La rândul său, vânzătoarea a dobândit imobilul, în baza sentinței civile nr.621/27.09.2000 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 54121.05.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI și Dispoziția nr.1094 din 05.06.2001 a Primăriei Municipiului
Pârâții au încheiat cu reclamanta contractul de închiriere nr.474/01.07.2002 (fila 9, 10), pentru apartamentul nr.2, pe o perioadă de 5 ani, până la data de 01.07.2007.
Susținerea pârâților, în sensul că a operat tacita relocațiune, nu poate fi primită.
În cuprinsul contractului se stipulează expres că locațiunea nu se mai reînnoiește. Pe de altă parte, potrivit art.1437 Cod civil, pentru a fi în prezența acestei prelungiri pe durata nedeterminată este necesar consimțământul tacit sau expres al locatorului. Or, reclamanta și-a manifestat voința de a nu mai continua această locațiune, notificându-i pe pârâți să elibereze imobilul (a se vedea somația nr.725/07.09.2007 - fila 25 - și notificarea nr.879/15.04.2008 comunicată pârâților - filele 22 - 24).
Chiar dacă s-ar considera că ar fi intervenit relocațiunea, aceasta este pe durata nedeterminată, conform art.1437 Cod civil, astfel încât proprietarul poate solicita oricând ca locatarul să primească imobilul, notificarea transmisă având rolul punerii în întârziere, conform art.1079 Cod civil.
În aceste condiții, având în vedere și dispozițiile art.644 Cod civil, care prevăd că proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, legate, convenție și tradițiune, instanța a constatat că, prin actul de donație mai sus menționat, se transmite de la numita proprietatea asupra imobilului din-, sector 1 către reclamanta, astfel încât aceasta dobândește în patrimoniu dreptul de proprietate asupra respectivului imobil.
Atât timp cât acest contract nu a fost desființat, el reprezintă un titlu valabil de proprietate, instanța neputând cenzura, în cadrul acțiunii în evacuare, validitatea acestuia.
De asemenea, instanța a mai reținut că printre atributele dreptului de proprietate se numără și posibilitatea de a poseda, de a stăpâni bunul și cea de a-l folosi. Or, pârâții nu au făcut dovada că au un titlu care să îi îndreptățească să folosească imobilul. Faptul că pârâților li s-a promis înstrăinarea apartamentului (aspect nedovedit) nu îi îndreptățește să mai posede bunul, atât timp cât această promisiune nu s-a materializat într-un înscris, astfel încât reclamanta nu are nici obligație juridică, ci cel mult una morală, însă instanța nu poate conferi vreun drept de folosință în temeiul acesteia.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.744 A din 09.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - pârâți.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că:
- Apelanții - pârâți au încheiat cu intimata - reclamantă contractul de închiriere nr.474/1.07.2002 pentru imobilul litigios, pe o perioadă de 5 ani, până la data de 01.07.2007.
În cuprinsul contractului de închiriere s-a stipulat că la împlinirea termenului, respectiv 01.07.2007, locațiunea va lua sfârșit (contractul de locațiune nu se va reînnoii).
Această clauză contractuală reprezintă voința liberă exprimată de părți și care este obligatorie conform art.969 și următoarele Cod civil.
Prin somația nr.725 din 7.09.2007 și prin notificarea din 15.05.2008, intimata - reclamantă și-a manifestat voința în sensul că nu dorește continuarea locațiunii, ceea ce înseamnă că nu se mai poate opune tacita relocațiune - art.1438 Cod civil, chiar și în situația în care chiria ar fi fost încasată pentru o anumită perioadă de timp.
Prima instanță, în mod corect a reținut că susținerile apelanților - pârâți referitoare la titlul intimatei - reclamante nu pot fi analizate în cadrul acțiunii în evacuare atâta timp cât instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs pârâții - apelanți.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a reținut că între părți nu ar exista relații contractuale.
Aceste relații există, chiria fiind achitată la zi, la sediul reclamantei; de altfel, susțin recurenții, chiria a fost achitată în decursul timpului, fiind încasată ca o așa zisă donație pentru ca intimata - reclamantă să nu mai plătească impozit pe profit, contractul însuși nefiind înregistrat la autoritatea fiscală competentă.
Actul de donație ce reprezintă acum titlul de proprietate al bisericii a fost formal, deoarece s-au făcut presiuni asupra fostei proprietate de a ceda proprietatea în favoarea bisericii, reclamanta - intimată fiind de rea - credință.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Recurenții nu și-au întemeiat în drept cererea de recurs, dar din modul în care motivele de recurs au fost redactate permit analiza din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, constată caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
Recurenții - pârâți au ocupat imobilul situat în B,-,.2, sector 1, proprietatea intimatei - reclamante, în temeiul contractului de închiriere nr.474/01.07.2002 (fila 9 dosar fond) încheiat cu reclamanta.
Potrivit acestui contract, termenul de închiriere a fost de 5 ani, începând cu 01.07.2002.
Potrivit art.1436 alin.1 Cod civil, "Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare".
În speță, locațiunea a expirat la data de 01.07.2007.
Nu se poate reține că prin acceptarea plății chiriei și după această dată, între părți s-au stabilit alte raporturi contractuale.
La data de 07.09.2007, prin somația nr.725 reclamanta a solicitat pârâților să elibereze imobilul (fila 25 dosar fond). Faptul că nu intenționează să reînnoiască locațiunea a fost făcut cunoscut și prin notificarea nr.879 din 15.04.2008 (fila 22 dosar fond).
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art.1438 cod civil potrivit cărora "când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă a continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocațiunea tacită".
Așa fiind, Curtea constată că recurenții - pârâți nu justifică nici un titlu pentru ocuparea imobilului proprietatea reclamantei intimate".
De asemenea, în mod corect a reținut tribunalul că susținerile recurenților - pârâți privind nulitatea titlului reclamanților - intimați nu pot fi avute în vedere în cadrul acțiunii în revendicare.
Atâta timp cât contractul de donație autentificat sub nr.1767/27.08.2001 de BNP nu a fost desființat, el reprezintă un titlu valabil de proprietate.
Nefiind incidente dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.744 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/15.02.2010
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 1. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
