Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.641/2009-R
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de contestator domiciliat în O,Parcul,nr.12,.2,județul și de către pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1043/LM din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurentul contestator G-lipsă,reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de la plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, învederează instanței că, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei avându-se în vedere aplicarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani și achitarea retroactivă a pensiei din 30.11.2005, data emiterii deciziei nr.-/30.11.2005, cu cheltuieli de judecată în recurs. În esență solicită a se constata că, recurentul contestator și-a desfășurat activitatea la CFR, în domeniul siguranței circulației, iar în ceea ce privește recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1043/LM din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulata de contestatorul G în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul in O, și în consecință a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
A fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatorului 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/26.06.2008 fost recalculată pensia contestatorului, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani conform Legii nr.19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, a rezultat că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie s-a reținut de prima instanță că funcția si locul de muncă al contestatorului,în speța, impiegat de mișcare și șef stație în cadrul CFR ( personal din siguranța circulației), încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din Legea nr.226/2006 prevede că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare al contestatorului a rezultat că acesta a desfășurat activitate în condiții speciale în domeniul siguranței circulației timp de 27 de ani 4 luni și 13 de zile astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 3 din Legea nr.226/2006.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, instanța de fond a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, nu de 20 de ani cum in mod nejustificat a solicitat acesta, sens în care a fost obligată intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
In temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedură civilă pretențiile contestatorului fiind admise doar în parte, instanța de fond a obligat intimata la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, ambele părți.
Recurentul contestator Gas olicitat modificarea parțială a sentinței atacate în sensul precizării datei de la care trebuie despăgubit recurentul și anume data de 30.11.2005 când a fost emisă decizia nr.- și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de 20 ani în loc de 25 ani.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-prin sentința atacată nu s-a precizat data de la care urmează să fie despăgubit recurentul, acesta arătând că este îndreptățit de la data emiterii deciziei nr.- din 30.11.2005, sens în care face trimitere la prevederile art.187(1) din Legea nr.19/200 și Decretul nr.167/1958;
-recurentul a fost angajat în cadrul CFR, astfel că solicită admiterea celui de al doilea capăt de cerere în baza anexei la Legea nr.226/2006 pct.7.
În drept sunt invocate dispozițiile Decretului nr.167/1958, art.187(1) din Legea nr.19/2000, pct.7 din anexa la Legea nr.226/2006.
II.Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, invocând următoarele motive:
-principiul invocat de instanța de fond "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu poate fi aplicat în cazul de față, în condițiile în care nr.HG1550/2004 stabilește în mod expres în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu;
-dispozițiile Legii nr.226/2006 nu pot fi aplicabile având în vedere art.1 din lege, astfel de beneficiul acestei legi beneficiază numai persoanele care s-au pensionat după data de 1.04.2001, reclamantul fiind pensionat în anul 1999 în temeiul Legii nr.3/1977;
-sentința recurată este incompletă, în dispozitivul acesteia nefiind indicată decizia de pensionare și nici data de la care urmează a se opera modificarea.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie de limită de vârstă ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. - din 4 mai 1999, acesta având un stagiu de cotizare realizat de 27 ani 4 luni și 13 zile în grupa I de muncă, el îndeplinind atribuții corespunzătoare funcției de șef stație în cadrul CFR.
Potrivit prevederilor articolului 1 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7 și anume activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, locurile de muncă prevăzute la alin. 1 fiind cele din unitățile prevăzute în anexa 2, anexă în care la pct. 17 - 18 este menționată Societatea Națională de Transport Feroviar. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 226/2006 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se lua în considerare un stagiu de cotizare mai mic de 30 de ani, are fundament legal.
Însă, susținerile recurentului contestator în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul, respectiv Legea nr.226/2006, prevăd stagiul complet de cotizare de 25 de ani, nu de 20 ani, cum pretinde fără temei recurentul contestator.
Pretenția recurentului de a i se acorda drepturile aflate în discuție începând cu data de 30.11.2005 este lipsită de temei având în vedere momentul intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.226/2006 și principiul neretroactivității legii civile, fiind totodată de observat că recurentul s-a adresat Casei Județene de Pensii B cu cererea de recalculare a pensiei abia în anul 2008, în condițiile în care decizia privind recalcularea pensiei nr.- fusese emisă încă la data de 30.11.2005.
Referitor la criticile vizând omisiunea instanței de fond de a indica în dispozitivul hotărârii numărul deciziei și data începând cu care recurentul este îndrituit la acordarea drepturilor de pensie recalculate, acestea sunt fondate, astfel, se constată că într-adevăr hotărârea nu cuprinde elementele sus-arătate, pe cale de consecință, instanța urmează, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B și să respingă recursul contestatorului G, inclusiv cheltuielile de judecată pretinse de acesta în recurs. Prin urmare va modifica în parte sentința atacată în sensul că drepturile de pensie stabilite de instanța de fond se referă la decizia nr.- din 30.11.2005 și vor fi acordate începând cu data de 1 martie 2008 conform dispozițiilor art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în O,Parcul,nr.12,.2,județul B, împotriva sentinței civile nr.1043/LM din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că drepturile de pensie stabilite prin decizia prin decizia nr.- din 30.11.2005 vor fi acordate începând cu data de 1 martie 2008.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul G împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:10.04.2009
Jud.fond /
dact.
data:14.04.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
