Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr.326 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, pârâtul intimat, și avocat pentru pârâții intimați și, lipsind aceștia din urmă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și netimbrat.
Avocat pentru reclamanta recurentă depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 2989,26 lei și timbre judiciare în sumă de 4,8 lei datorate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate și în rejudecare menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Sibiu ca fiind temeinică și legală.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că pretinsa ofertă reală de plată a cumpărătorilor este complet nevalabilă întrucât a fost făcută la 6 luni de la data scadenței, iar suma pretinsă plătită în avans nu a fost achitată în întregime. Mai susține că actul întocmit de notar nu este corect întocmit.
Întrebat fiind dacă suma ofertată a fost ridicată, avocatul recurentei răspunde negativ, învederând că această sumă se află în continuare în contul deschis la CEC.
Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate în apel d e Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală. Învederează că susținerile recurentei nu sunt adevărate, se încearcă inducerea unei idei false și anume acea că intimații nu și-au îndeplinit obligațiile din contractul de vânzare-cumpărare. Arată că aceștia au achitat din avans, reclamanta a semnat că a primit banii iar faptul că intimatul nu și-a plătit partea este problema lui, fiind rudă cu vânzătoarea. Mai arată că a fost alegerea reclamantei ca plata să se facă în euro, dar de la data încheierii contractului valoarea euro a scăzut pe piața valutară. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.698/2007 a Judecătoriei Sibiua fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, dispunându-se contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1272/19.10.2004, având ca obiect imobilul situat în Sibiu- B, înscris în CF 44687 Sibiu, nr.top.1758/2/1, casă și curte de 513 mp și revenirea la situația anterioară de CF, prin reînscrierea dreptului de nudă proprietate asupra acelui imobil în favoarea reclamantei.
S-a dispus evacuarea totodată evacuarea pârâților din imobilul sus menționat și obligarea lor la 3563,6 lei cheltuieli de judecată.
Pârâții și au depus întâmpinare (23 dosar fond) prin care solicită respingerea acțiunii, invocând ca temei de drept dispozițiile art.1082 și respectiv 1083 cod civil, privind exonerarea de răspundere civilă contractuală.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond în considerarea probelor de la dosar a reținut că potrivit art.1020 și 1021 cod civil,în situația contractelor sinalagmatice condiția rezolutorie este întotdeauna subînțeleasă, dacă una din părți nu-și execută obligația, iar în speță pârâții nu și-au executat obligația de plată a sumei de 10.000 în termenul stabilit prin contract, reclamanta neputând fi obligată a primirea plății ulterior termenului fixat.
Împotriva acestei sentințe în termen au declarat apel pârâții și aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea de motive se arată că între data împlinirii termenului și cea a consemnării banilor la CEC nu a existat o manifestare de voință din partea vânzătorului de a pune în întârziere pe debitor astfel că potrivit art.7 din Contract în situația neplății la termen a diferenței de preț contractul devine titlu executoriu, aceasta fiind voința evidentă a părților semnatare și nicidecum contractului. Prin urmare susțin apelanții la momentul introducerii acțiunii două din cele trei condiții ale rezoluțiunii lipseau, respectiv obligația de plată neexecutată și punerea în întârziere, iar pe de altă parte la judiciară este posibilă chiar acordarea unui termen de grație pentru executarea obligației, astfel că obligația reclamantei la primirea plății n-ar mai fi posibilă - este eronată.
Prin decizia civilă nr.326/7.XI.2007 a Tribunalului Sibiu - secția civilă a fost admis apelul pârâților, schimbându-se în parte sentința atacată, admițându-se acțiunea reclamantei, față de pârâtul, dispunându-se parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1272/2004, în ce privește cota de din dreptul de nudă proprietate asupra imobilului înscris în CF 44687 Sibiu înstrăinat acestui pârât.
S-a dispus revenirea la situația anterioară de CF, prin reînscrierea dreptului de nudă proprietate asupra cotei de în favoarea intimatei reclamante.
A fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâții apelanți și și înlătură obligația lor la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond.
Intimat a fost obligată să plătească apelanților pârâți suma de 9004 leu cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța decizia sus menționată s-a reținut în considerente că potrivit art.1021 cod civil nu operează de drept, ea trebuind a fi cerută dispusă de instanță, ceea ce exclude condiția rezolutorie reținută de prima instanță.
în raport de cerințele art.1021, 1366 și 1367 cod civil impune trei condiții: 1) una din părți să nu-și fi îndeplinit obligațiile ce-i revin, neexecutarea putând fi temporară, context în care îi revine instanței dreptul de apreciere asupra măsurii, în care neexecutarea justifică; 2) debitorul să fi fost pus în întârziere potiviti legii și 3) neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
În speță, a conchis aceiași instață, pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a diferenței de preț, doar temporar, pentru că ulterior împlinirii scadenței au procedat la oferta reală de plată, aspect necontestat de intimata reclamantă, care a refuzat primirea plății. la termen nu duce automat la contractului, pentru că însăși instanța potrivit art.1021 cod civil, poate acorda după circumstanțe un termen de grație debitorului, astfel că în tot cursul procesului poate executa prestațiile datorate, inclusiv în căile de atac.
De altfel contractul nu conține un pact comisoriu, ci privind părțile au convenit ca în cazul neexecutării obligației de plată a diferenței de preț, până la termenul stabilit =19.10.2005= contractul să reprezinte titlul executoriu, reclamanta putându-l astfel pune în executare. Reclamanta avea astfel la îndemână fie acțiunea directă în rezoluțiune, fie să ceară executarea silită, ea optând pentru prima situație.
Instanța este îndreptățită să aprecieze dacă neexecutarea temporară a obligației este atât de gravă încât să justifice dispunerea rezoluțiunii, având în vedere că finalitatea încheierii oricărui contract este executarea lui în natură.
Pe de altă parte reclamanta nu a pus în întârziere pe pârâții debitori după expirarea scadenței formulând acțiunea la 16.03.2006, după ce în fapt obligația a fost îndeplinită de soții la 16.03.2006. Notificarea reclamantei din 19.06.2006 vizează evacuarea din imobil a pârâților pentru nerespectarea dreptului de uzufruct viager și nu acelei diferențe de preț. Apoi, se arată că deși în motivarea acțiunii se susține că pârâții nu au achitat suma de bani stipulată în contract, respectiv 2.387.000.000 lei vechi, reclamanta invocă neîndeplinirea diferenței de 413.000 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 10.000 E din prețul total de 2.800.000 lei vechi la termenul stabilit și nu motive de natură să ducă la desființarea contractului.
În considerarea acestora aspecte acțiunea a fost respinsă față de pârâții.
Pentru că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii, achiesând la pretențiile reclamantei necondiționat, acțiunea față de el a fost adusă dispunându-se acelui contract pe cota de parte din dreptul de nudă proprietate cu privire la imobil, astfel că în temeiul art.34 din D-nr.115/1938 s-a dispus revenirea la situația de CF în aceste limite.
Pentru că evacuarea s-a solicitat în considerarea rezoluțiunii contractului și nu ca o consecință a nerespectării dreptului de uzufruct viager al reclamantului, acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei decizii civile nr.326/7.11.2007 a Tribunalului Sibiu secția civilă a declarat recurs reclamanta aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului pârâților și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În expunerea de motive se arată că a greșit instanța de apel a conchis că are posibilitatea aprecierii dacă neexecutarea temporară a obligației est atât de gravă încât să justifice sancțiunea rezoluțiunii, în raport de finalitatea încheierii oricărui act juridic, care constă în executarea în natură.
S-a ignorat faptul că pârâții au stins datoria cu mult după scurgerea termenului defipt în contract pe calea ofertei reale de plată. Această ofertă este în sensul art.1114 și 1115 cod civil nevalabilă, în contextul în care n-a existat refuzul de plată din partea vânzătoarei de a primi prețul la scadența lui, astfel că nu se respectă alin.3 al art.115 cod civil, nefiind făcută pe întreaga sumă exigibilă.
Potrivit principiului indivizibilității plății prev.de art.1101 cod civil, debitorul nu poate pe creditor să primească doar parte din datorie și nici nu se poate considera eliberat plătind doar parte din aceasta.
S-a ignorat faptul că la fond aceiași pârâți au invocat cazul fortuit ca imposibilitate a executării obligației în sensul că nu și-au putut vinde nuda proprietății, sau că în contextul datoriei ar fi plătit unele sume de bani și ar fi prestat anumite servicii, realizându-se astfel o înțelegere în sensul modificării contractului inițial.
De altfel, susține recurenta nici la data încetării acțiunii și nici în prezent prețul vânzării nu a fost achitat integral. Punerea în întârziere este realizată prin însăși împlinirea termenului conform art.1079 alin.2 pct.3 cod pr.civilă, care stipulează, că prin excepție debitorul este în întârziere de drept când obligația sa nu putea fi executată decât într-un timp determinat, pe care acesta a lăsat să treacă. În contract s-a prevăzut în acest sens termenul de 1 an în care debitorul putea oricând să achite prețul.
Ori, nu există o înțelegere (convenție) de modificare a contractului inițial.
Referitor la posibilitatea punerii în executare a contractului ca și titlu executoriu. Se susține că acel caracter de executorialitate al contractului de vânzare-cumpărare cu privire la restul de preț nu poate să excludă acestui pentru motivul neexecutării obligației de plată.
ca și sancțiunea civilă este de la lege subînțăleasă părțile neputând să o înlăture. Prevederile alin.7 nu pot fi interpretate ca o renunțare la beneficiul invocării acesteia în caz de neexecuție imposibilă. De altfel în spiritul art.1020 cod civil alegerea creditorului obligației între a cere executarea obligației neonorată și convenției rămâne neatinsă, independent de faptul că titlul care generează obligația este sau nu prin el însuși titlu executoriu. Mai mult, pârâtul recunoaște că el nu a plătit nici o sumă din preț, fiind astfel de acord cu.
În drept recursul nu a fost motivat în sensul că nu s- invocat nici unul din motivele limitativ prevăzute de art.304 cod pr.civilă.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, cât și din oficiu în limitele conferite de art.306 al.2 cod pr.civilă, se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Este indubitabil că în conformitate cu cerințele art.1021 cod civil, nu operează de drept, ea trebuind a fi solicitată și desigur dispusă de instanță în măsura în care să justifice, ceea ce exclude condiția rezolutorie reținută de instanța de fond, așa cum în mod judicios a conchis instanța de apel. Pe de altă parte ea nu este admisibilă dacă nu sunt întrunite cerințele impuse de art.1021, 1366 și 1367 cod civil, respectiv: una din părți să nu-și fi îndeplinit obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația iar debitorul să fi fost pus în întârziere conform formalismului impus de lege.
Ori în speță, așa cum în mod corect a stabilit instanța de apel pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a diferenței de preț, doar temporar, pentru că ulterior scadenței plății au recurs la oferta reală de plată făcută reclamantei recurente, aspect de altfel confirmat de aceasta, însă a refuzat plata.
Prin urmare simpla neplată la termen, nu poate conduce direct la contractului, instanțele putând în interpretarea art.1021 cod civil acordă un termen de grație debitorului acesta având astfel posibilitatea ca în tot cursul procesului să-și execute prestațiile datorate, inclusiv în calea de atac a recursului.
De altfel, actul încheiat de părți nu cuprinde nici un pact comisoriu, părțile dimpotrivă convenind ca în cazul neexecutării obligației de plată a diferenței de preț până la scadență, Contractul să reprezinte titlu executoriu, care să poată fi pus în executare pe calea executării silite.
Mai mult, finalitatea deci a încheierii oricărui contract este executarea sa în natură. In speță, deși pârâții intimați și-au îndeplinit obligația de plată a diferenței de preț recurgând la acea ofertă reală de plată. Pe de altă parte recurenta nu a procedat în concret la punerea lor în întârziere după expirarea termenului de plată, formulând direct acțiunea de față, iar notificarea viza nerespectarea dreptului de uzufruct viager și nu acelei diferențe de preț.
Prin urmare în considerarea tuturor acestor aspecte și în raport de textele de lege invocate, recursul de față se privește a fi nefondat urmând ca în condițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă să fie respins.
Văzând și dispozițiile art.274 cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul reclamantei împotriva deciziei civile nr.326/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 3750 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. ex.2/17.03.2008.
Jud.apel,
Jud.fond:
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
