Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.678/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii N împotriva sentinței civile nr.49 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Având în vedere că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.49 din 23 ianuarie 2009 Tribunalului Neamț, în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de contestator și a fost obligată intimata Casa Județeană de Pensii N să recalculeze pensia contestatoarei cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr.472 din 14.04.2008 eliberată de, începând cu data de 29.10.2005.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Contestatorul beneficiază de pensia pentru limită de vârstă stabilită în baza deciziei nr.-/21.06.2004 emisă de intimata Casa Județeană de pensii în baza Legii 19/2000.
Referitor la forma de salarizare a contestatorului, respectiv acordul global, intimata a susținut că, pe de o parte, potrivit Legii nr.14/1991, sumele acordate în acord reprezintă doar un adaos la salariul de bază, formând partea variabilă și aleatorie a acesteia, iar pe de altă parte, prin dispoziția OUG nr.4/2005 s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,-( a se vedea "mențiunea" de la punctul XI din Anexa la OUG nr.4/2005).
S-a constatat astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de sus menționata adeverință pleacă de la premisa că sumele plătite în acord global contestatorului reprezintă un adaos la salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale,întrucât în conformitate cu dispoziția OUG nr.4/2005 sunt avute în vedere doar acele sporuri, indemnizații sau majorări cu caracter permanent astfel după cum sunt enumerate în acest act normativ.
Această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord global nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau o formă de salarizare.
Astfel, în Legea nr.57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii (aplicabile și contestatorului din cauza de față), la art.12 lit.a) penultima liniuță este reglementată retribuirea în acord global ca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.
Mai mult decât atât, în privința contestatorului (fost salariat al Institutului de Proiectare) sunt de menționat și dispozițiile art.120 din Legea 57/1974 conform cărora "în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global", textul legal prevăzând în continuare modalitatea concretă de plată a drepturilor bănești cuvenită în cadrul acestei forme de salarizare ce se concretiza prin acordarea unor avansuri lunare ce reprezentau 80% din retribuție tarifară de încadrare, suma totală stabilită pe fiecare lucrare în parte repartizându-se ulterior membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora.
în acest act normativ nu se prevedea că sumele obținute în acord global erau exceptate de la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat (inclusiv deci la bugetul asigurărilor sociale), legea precizând doar fondurile din care se realiza plata drepturilor bănești cuvenite în raport de fiecare formă de salarizare și respectiv de fiecare ramură în parte.
În legătură cu acest aspect sunt de menționat și dispozițiile art.1 din Decretul nr.389/1972 (act normativ ce a fost abrogat prin art.198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), conform căreia, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă".
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, reiese cu evidență că pentru sumele acordate contestatorului în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adresa nr.1197/2008 emisă de SC""SA.
De menționat că prin apariția Legii 49/1992 dispozițiile acestui decret nu au fost modificate, ci doar s-a majorat doar procentual contribuția respectivă.
Intimata Casa Județeană de Pensii N, care în subsidiar a arătat a arătat că oricum asupra sumelor plătite în acord contestatorului nu s-au reținut și plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, nu a prezentat nicio dovadă pertinentă în acest sens, de natură a infirma atât dispozițiile legale anterior enunțate cât și mențiunile exprese din adeverința nr.381/2008 la care s-a făcut referire mai sus.
Plecând de la aceste premise (caracterul permanent al drepturilor bănești plătite în acord global și achitarea CAS-ului pentru acestea), se reține că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001( cum este și cazul contestatorului ale cărui drepturi de pensie s-au stabilit în baza Legii 3/1977) să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, prevederi printre care se enumeră la art.1 lit. e, principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum și principiul egalității prevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."
Ori conform art.23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.
Tribunalul a constatat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, întrucât în caz contrar nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare Legii 19/2000, în condițiile în care, în prezent, baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii N este obligată să asigure respectarea celor două principii anterior enunțate, chiar dacă formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii nr.3/1977.
Această concluzie se impune întrucât deși conform acestui act normativ, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie erau recunoscute celor care plătiseră aceste asigurări sociale dar care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar (a se vedea referirile anterioare la Decretul 389/1972), întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.
Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul a conchis în sensul caracterului întemeiat al contestației, ce se impune a fi admisă în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat în termen legal recurs intimata Casa Județeană de Pensii N, care a criticat pentru nelegalitate hotărârea primei instanțe, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând în fapt următoarele:
- este irelevant dacă pentru primele acordate precum și sumele provenite din munca prestată în acord global s-a plătit sau nu contribuție de asigurări sociale, atât timp cât în dispozițiile legale în materie de pensie (Legea nr.3/1977, nr.HG1550/2004, nr.OUG9/2005, Legea nr.19/ 2000) baza de calcul a pensiei nu este condiționată, până la data de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, de plata sau neplata contribuției de asigurări sociale;
- nu s-a avut în vedere art.47 din Constituție, conform căruia cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege;
- Decretul nr.389/1972 reținut de instanță nu poate fi aplicat în speță întrucât, până la 1.04.2001 baza de calcul a pensiei era stabilită de Legea nr.3/1977 - art.10 și art.21, independent de plata sau neplata contribuției de asigurări sociale;
- hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii, legiuitorul reglementând expres - pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în baza legislației anterioare, care elemente fac parte din baza de calcul a pensiei;
- în cazul retribuției în acord global - ul s-a achitat doar la salariul tarifar înregistrat în carnetul de muncă.
Recursul este întemeiat.
Mențiunea de la pct.VI din Anexa nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale -". Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat; determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de nr.OUG 4/2005 realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 164 din Legea 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. în carnetul de muncă, se înscriau salariile brute, până la data 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă aceste salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul ala pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca aceasta să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul al pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or veniturile în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor reglementată de legislația în vigoare la acea dată - art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă coroborat cu nr. 136 din 1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Ori, această diferențiere a justificat aplicarea unui tratament juridic de către legiuitor, care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în forma retribuire a acordului global nu lasă loc de interpretare extensivă.
Rămân în discuție însă veniturile realizate de contestatorului după 1 aprilie 2001, respectiv după intrarea în vigoare a Legii 19/2001 prin care se introduce principiul contributivității, venituri pentru care s-a plătit Așa cum recunoaște însăși recurenta-intimată, potrivit art.23 alin.(1) lit.a) din Legea 19/2000, baza lunară de calcul a contributivității individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar,adică salariul împreună cu toate sporurile de care beneficiază persoana, inclusiv sumele obținute din munca în acord global.
În consecință față de considerentele ce preced, va fi admis recursul, modificată în parte hotărârea recurată în sensul că va fi admisă în parte acțiunea și va fi obligată recurenta-intimată să recalculeze pensia contestatoarei cu luarea în calcul a veniturilor înscrise în adeverința nr.472/14.05.2008, eliberată de "" numai pentru perioada 08.2001 - 10.2002 inclusiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii N împotriva sentinței civile nr.49 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea, în sensul că la recalculare vor fi luate în considerare doar veniturile din perioada 08.2001 - 10.2002 inclusiv, menționate în adeverință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
pt. PREȘEDINTE, aflat JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
semnează Vicepreședinte instanță
GREFIER,
red.sent. /
red.dec.rec.
tehnored./13.07.2009/3 ex.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
