Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.680/
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâții G și, domiciliați în B cartier - nr.25 -/1.5, împotriva deciziei civile nr.88 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal au răspuns recurenții și pentru intimata, lipsă, a răspuns avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul G, solicită acordarea unui termen, menționând că nu a angajat apărător, întrucât nu a găsit nici unul care să dorească a pleda în prezenta cauză.
Apărătorul intimatei, se opune cererii formulate, întrucât la termenul anterior s-a solicitat acordarea unui termen pentru acest considerent, și în mod legal i s-a admis.
Curtea, respinge cererea formulată de recurentul G, privind acordarea unui termen pentru a angaja apărător, întrucât s-a mai acordat un termen în acest sens, și un alt motiv întemeiat de amânare nu s-a formulat, astfel constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul G, solicită admiterea recursului formulat, considerând că evacuarea nu este corectă, întrucât a făcut îmbunătățiri la imobil, care solicită a-i fi restituite în bani. Din acest punct de vedere nu este de acord cu evacuarea sa, deși inițial a fost de acord, condiționat de restituirea contravalorii îmbunătățirilor, la acest moment nu este de acord cu evacuarea întrucât nu are altă locuință.
Recurenta, solicită admiterea recursului, și a fi lăsată să locuiască în imobil unde a efectuat îmbunătățiri substanțiale, astfel că nu este de acord cu evacuarea sa întrucât nu are altă locuință.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat. Recurenții nu au titlu valabil pentru a locui în imobilul unde intimata este proprietară, aceștia refuzând să părăsească locuința pentru care nu posedă acte legale. Precizează că problema îmbunătățirilor a fost discutată și a fost tranșată fiind o problemă rezolvată, existând acte în acest sens la dosar. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului de față constată;
Prin cererea înregistrată sub nr.8092/2006 pe rolul Judecătoriei Brăila, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții G și pentru a se dispune evacuarea pârâților din locuința situată în B str. - -.1.5, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că pârâții au fost primiți de reclamanta în apartamentul proprietatea ei pentru aoî ngriji, dar după o perioadă de timp au început să o jignească, să o umilească și îi luau pensia cu scopul de aod uce într-un cămin de bătrâni, iar ei să rămână singuri în apartament. Astfel că în data de 21.05.2005 reclamanta a vândut apartamentul lui, printr-un contract de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere prin care aceasta se obliga să asigure mamei sale întreținere, tratament și înmormântare, însă în același timp s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de uzufruct viager asupra apartamentului. Din acest motiv, pârâții au provocat scandaluri și agresiuni fiind nevoite astfel să îi notifice să evacueze imobilul, dar pârâții au refuzat.
În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art.61 din Legea nr. 114/1996.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că la imobil au efectuat o serie de îmbunătățiri, motiv pentru care nu înțeleg să părăsească imobilul. Față de această situație au formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții și au solicitat conexarea celor două dosare, cerere care a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr.1148/21.02.2007 Judecătoria Brăilaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții G și, a admis cererea reclamantelor și a dispus evacuarea pârâților din imobilul apartament situat în B, ansamblul,-, -.1,.1,.1,.5 și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10,3 lei RON.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1115/21.06.2005 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B, str. -, -.1,.5, reclamanta rezervându-și un drept de uzufruct viager.
Prin înscrisul intitulat contract de închiriere încheiat la data de 29.03.2004 între reclamanta și pârâtul G reclamanta a închiriat pârâtului imobilul din B, str. -, -1,.5, pe termen nelimitat fără chirie, înscris pe care instanța de fond l-a considerat că este în realitate un contract de comodat, fiindu-i pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1560 Cod civil, întrucât este de esența acestui contract restituirea bunului la solicitarea comodantului.
Prin notificarea din 16 iunie 2006, reclamantele au somat pârâții să evacueze apartamentul, dar pârâții nu au dat curs notificării, astfel că instanța a apreciat că față de perioada de timp de la prima notificare, de 8 luni, aceștia aveau posibilitatea de a-și satisface trebuința în privința locuinței fie prin folosirea apartamentului deținut, fie prin închirierea unui imobil.
Instanța de fond a mai considerat că faptul că pârâții au invocat într-o altă cauză dreptul de retenție nu este în măsură să confere acestora drepturi locative, atât timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă în această cauză, iar instanța a apreciat că nu se impune conexarea celor două cauze.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului au susținut că hotărârea este nelegală deoarece nu s-a luat în considerare contractul de închiriere înregistrat sub nr.30714/2004, încheiat între proprietarul și G privind imobilul în litigiu în lipsa unei cereri în constatarea denunțării unilaterale a acestui contract.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantelor la plata îmbunătățirilor aduse imobilului și un drept de retenție până la achitarea contravalorii îmbunătățirilor.
Ca urmare, instanța nepronunțându-se asupra cererii cu caracter de reconvențională, apelanții au considerat că nu s-a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Prin întâmpinare intimatele și au solicitat respingerea apelului ca nefondat, criticile formulate de apelanți fiind neîntemeiate întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere deduse judecății, iar cererea cu privire la plata îmbunătățirilor aduse de către pârâți la apartament și instituirea unui drept de retenție a făcut obiectul dosarului nr-, care a primit soluție separată și în care s-a respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului în favoarea soților G și.
Prin decizia civilă nr.153/4.10.2007 Tribunalul Brăilaa admis apelul a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că instanța de fond trebuia să lămurească și să se pronunțe cu privire la toate cererile formulate de părți conform dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă.
În motivarea deciziei tribunalul a apreciat că, deși pe parcursul procesului s-a făcut vorbire de o acțiune separată având ca obiect plata îmbunătățirilor aduse la apartament și instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâților, prima instanță nu a pus în discuție cererea reconvențională formulată de aceștia și nu a stabilit taxele de timbru aferente.
De asemenea, în situația în care exista înregistrat un alt dosar cu același obiect, instanța trebuia să pună în discuția părților excepția de litispendență sau necesitatea conexării celor două cauze.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal, invocând nelegalitatea acesteia în sensul că în mod greșit instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, în condițiile în care nu a existat o solicitare expresă a da întâmpinării și caracter de reconvențională, astfel că de fapt pârâții nu au dorit altceva decât să argumenteze legitimitatea locuirii lor în apartament.
Recurenta a mai învederat faptul că la data de 5 octombrie 2007 a decedat, astfel că se impune introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a moștenitorilor acesteia, respectiv numai G, deoarece și au renunțat la succesiune după mama lor.
De asemenea, a apreciat că menținerea soluției pronunțate de Tribunalul Brăila ar însemna încălcarea dreptului său fundamental de proprietate, întrucât se află în situația de a nu putea beneficia de posesia și folosința apartamentului, fiind ocupat fără nici un drept de către pârâții intimați.
Prin decizia civilă nr.37/R/17.01.2008 Curtea de Apel Galația admis recursul declarat împotriva deciziei Tribunalului Brăila și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut că tribunalul a interpretat eronat probele administrate în cauză, pronunțând o hotărâre nelegală, întrucât verificând întâmpinarea depusă în dosarul de fond (fila 16 -17) rezultă fără putință de tăgadă că pârâții nu au solicitat contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobil, astfel că aceasta nu are caracter de cerere reconvențională, cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Mai mult decât atât, aceștia au făcut referire la cererea înregistrată sub nr. 6548/2006 pe rolul Judecătoriei Galați, având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul în litigiu și instituirea unui drept de retenție, solicitând cu această ocazie conexarea celor două dosare deoarece sunt în strânsă legătură, problemă pe care prima instanță a pus-o în discuția părților, pronunțându-se în sensul respingerii cererii.
Instanța de recurs a apreciat că atât timp cât pârâții nu au precizat expres că întâmpinarea are și caracter de reconvențională și nu au solicitat obligarea reclamantelor la plata contravalorii îmbunătățirilor ci pur și simplu să se constate acest lucru, în mod justificat prima instanță a interpretat ca fiind un mijloc de apărare și nicidecum motivele unei cereri reconvenționale întemeiată pe dispozițiile art.119 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora trebuie să îndeplinească condițiile unei cereri de chemare în judecată.
Curtea de Apel a mai reținut că, de altfel, această problemă a fost soluționată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr.6548/2006 a Judecătoriei Brăila, atacată la Tribunalul Brăila, înregistrată sub nr-.
Drept urmare, a constatat că sunt întemeiate criticile aduse de recurentă și că tribunalul nu a cercetat motivele de fond ale apelului, motiv pentru care a dispus casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În consecință, apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.540/113R/2008.
În rejudecare, tribunalul a constatat că după pronunțarea sentinței apelate reclamanta a decedat, astfel cum reiese din certificatul de deces depus la fila 7 în dosarul de recurs.
Întrucât prin declarațiile autentificate sub nr.4485/10.10.2007 și 4486/10.10.2007 (filele 8-9 dosar recurs) și, fiicele defunctei, au arătat că renunță la succesiunea acesteia, cel care putea fi citat în calitate de moștenitor al reclamantei era doar pârâtul apelant
Cum însă acesta figura deja ca parte în cauză, având poziție procesuală opusă, tribunalul a apreciat că nu se impune citarea lui și în calitate de moștenitor al reclamantei.
În această fază procesuală apelanții nu au propus administrarea altor probe, iar în ce o privește pe reclamanta intimată, aceasta a depus acte.
Tribunalul Brăila prin decizia civilă nr.88 din 25 aprilie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de pârâții G și.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Potrivit deciziei prin care s-a dispus rejudecarea apelului, instanța de recurs a apreciat că în mod corect prima instanță a interpretat întâmpinarea depusă de pârâți ca pe o apărare și nu ca pe o cerere reconvențională.
Ca urmare, întrucât art.315 alin.1 Cod procedură civilă prevede că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, tribunalul constată că motivul de apel referitor la nepronunțarea primei instanțe asupra cererii reconvenționale este nefondat.
Cât privește criticile aduse de apelanți sentinței sub aspectul admiterii cererii de evacuare se constată că nici acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, apelanții au susținut că instanța de fond a dispus evacuarea lor fără a ține seama de contractul de închiriere încheiat între reclamanta și pârâtul G și care nu a fost denunțat unilateral sau contestat în instanță.
Aceste susțineri sunt nefondate întrucât din considerentele hotărârii apelate reiese că instanța a ținut seama de existența acestui contract, dar analizând voința reală a părților, a considerat că în realitate acesta este un contract de comodat, deoarece bunul a fost transmis în mod gratuit.
Ori, tribunalul apreciază că cele constatate de prima instanță cu privire la caracterul contractului sunt întemeiate în raport de voința exprimată de părți prin acest act.
În consecință, în mod corect s-a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile din Codul civil referitoare la contractul de comodat, apreciindu-se că operează obligația prevăzută de art. 1560 cod civil de restituire a bunului ce a făcut obiectul comodatului.
Mai mult, hotărârea instanței de fond este temeinică și prin aceea că s-a avut în vedere voința comodantei de a obține de la comodatar bunul imobil, voință exprimată prin notificarea adresată acestuia, cât și faptul că pârâții nu au făcut dovada imposibilității de locui în alt imobil.
De asemenea, tribunalul apreciază că a interpreta contractul încheiat între părți doar în favoarea comodatarului, în sensul de a permite apelanților să folosească în continuare imobilul, ar echivala cu o încălcare a dreptului de proprietate al intimatei, care nu-și poate exercita dreptul de folosință ce i-a intrat în patrimoniu la data decesului comodantei, prin încetarea dreptului de uzufruct al acesteia.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâții G și, considerând hotărârea nelegală pentru următoarele motive;
- Instanța de fond, dar și instanța de apel nu a luat în considerare cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei.
- Instanța de apel menționează în hotărâre o serie de acte ca fiind depuse de către intimata, care o parte nu se regăsesc, iar altele nu au legătură cu cauza.
Că fiind depuse la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, instanța avea obligația să se pronunțe pe aceste probe în sensul admiterii, ori respingerii.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr. civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.315 alin.1 cod pr. civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, reține că este nefondat, instanța de apel față de decizia civilă nr.37 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a procedat corect că nu a luat în discuție cererea cu privire la îmbunătățiri, cerere ce face obiectul altui dosar aflat pe rolul instanțelor.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, reține că este nefondat, recurenții nici nu au indicat ce anume înscrisuri au fost omise de instanța de apel.
Aprecierile instanței de apel s-au referit la contractul încheiat între părți și la dispozițiile legale ce reglementează contractul de comodat.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art.274 cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G și, domiciliați în B cartier - nr.25 -/1.5, împotriva deciziei civile nr.88 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă recurenții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /8.12.2008
Tehn.
2 ex./11.12.2008
fond -
apel - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
