Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr- (2757/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.700

Ședința publică de la 27.04.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Fănica Pena

JUDECĂTOR 2: Cristina Nica

JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - pârâți și A- împotriva deciziei civile nr. 1026/02.07.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 5.

are ca obiect evacuare.

La apelul nominal făcut în ședința publicăla prima strigare a cauzeise prezintă recurenții - pârâți și A prin apărător -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2007 emise de Baroul București - Cabinet Individual (fila 7), intimatul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, intimata pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 5 BB prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune, lipsind intimatul - reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură s-a depus, la data de 23.04.2009, adresă emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, înregistrată sub nr. -/5598/17.04.2009, prin care comunică situația juridică a imobilului în cauză situat în B, - 13 nr. 224, tronson 2, --53,. 2,. 9,. 64, sector 5, în sensul că, potrivit certificatului emis de Serviciul nr. 12103/05.02.2001, s-a atribuit adresa poștală - 13 nr. 224, sector 5 imobilului --53, la cererea Ministerului Justiției - Direcția Generală Economică, Investiții și Administrativ, iar la data de 27.04.2009, orele 8.55, a fost comunicat fax, întâmpinare, într-un singur exemplar, din partea intimatului - reclamant Ministerul Justiției și Libertăților.

Apărătorul recurenților - pârâți solicită revenirea cu adresă la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 cu privire la situația juridică, întrucât, în opinia sa, relațiile au fost comunicate parțial.

Astfel, la termenul de judecată din data de 23.02.2009 (fila 37), s-au dispus două adrese. Primăria Municipiului B (fila 50) a comunicat adresa Administrației Fondului Imobiliar, care, la rândul său, a comunicat că nu mai are în administrare acest imobil, iar prin adresa comunicată astăzi rezultă că a fost atribuită doar adresă poștală.

În concluzie, consideră că situația juridică și istoricul de rol fiscal, astfel cum sunt solicitate de instanță, nu au fost comunicate de către instituțiile abilitate.

Consilierul intimatului - reclamant Municipiului B prin Primarul General arată că nu sunt utile aceste adrese privind situația juridică a terenului, întrucât s-a solicitat doar evacuarea din imobilul construcție și nu de pe teren.

Consilierul juridic al intimatei - pârâte Primăria Sectorului 5 B lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a cestor cereri.

Curtea, după deliberare, respinge cererea privind emiterea adreselor către Direcția de Impozite și Taxe Locale de pe lângă Primăria Sectorului 5 B și către Ministerul Justiției, apreciind că există suficiente dovezi depuse deja la dosarul cauzei din care rezultă situația juridică a imobilului în speță.

Apărătorii părților susțin că nu mai au cereri prealabile.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.

Apărătorul recurenților - pârâți și A solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de tribunal, în sensul admiterii apelului și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recursul promovat vizează următoarele situații:

Sub un prim aspect, în mod eronat, instanța nu a admis excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului

În opinia sa, instanța trebuia să analizeze titlul de proprietate al intimatei Municipiul În cauză, a fost încheiat un contract de asociere și ulterior a fost încheiat și un protocol, despre care partea adversă susține că reprezintă titlul său de proprietate.

Ambele instanțe au socotit că reclamanta și-a dovedit titlul de proprietate, invocând în acest sens dispozițiile art. 644 și art. 645 din Codul Civil.

În opinia sa, protocoalele și contractele de asociere nu pot fi reținute ca titluri de proprietate, motiv pentru care acțiunea trebuie respinsă.

Din relațiile comunicate de la Biroul de Carte Funciară rezultă că titlul de proprietate al statului nu este intabulat, deci nu poate fi opus niciunei persoane.

Solicită admiterea și a celui de-al doilea motiv de recurs.

Solicită cheltuieli de judecată în măsura în care există dovadă în acest sens sau urmează a fi solicitate pe cale separată.

Consilierul juridic al intimatului - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii din apel, ca temeinică și legală.

Solicită să se aibă în vedere hotărârea de fond care trece în vedere toate problemele de drept și de fapt în materie.

În fapt, este vorba despre o acțiune în evacuare, în care Municipiul B are calitatea de proprietar al apartamentului nr. 64.

În anul 1994 fost încheiat un protocol cu Ministerul Justiției de către Municipiul B ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului.

Aflându-ne într-o acțiune în evacuare, părțile adverse ar fi trebuit să facă dovada că dețin un titlu locativ. Titlul locativ pe care puteau să-l opună putea fi, cel puțin, un contract de închiriere, însă spațiul a fost ocupat abuziv, formulându-se somații, notificări.

Apreciază că acțiunea este admisibilă, la dosarul cauzei există acte suficiente în dovedirea dreptului de proprietate.

Instanțele de fond au avut în vedere din 20.10.2005, prin care s-a aprobat trecerea din domeniul privat în domeniul public al acestui tronson de imobil, blocul V-53, cu destinația de locuințe de necesitate.

Consilierul juridic al intimatei - pârâte PRIMĂRIEI SECTOR 5 solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 aprilie 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr-, reclamanții Ministerul Justiției și Municipiul B prin Primarul General, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții și A, evacuarea acestora din urmă din locuința situată în B,-, tronson 2,. 2,. 9,. 64, sector 5, pentru lipsa titlului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 22 mai 2006 sub nr-, reclamanții și A au chemat în judecată de pârâții Municipiul B prin Primarul General și Primăria Sectorului 5 B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să încheie contract de închiriere cu privire la apartamentul nr. 64 situat în B,-, tronson 2,. 2,. 9, sector 5.

În ședința publică de la data de 08 noiembrie 2006, instanța, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 164 Cod de procedură civilă, având în vedere strânsa legătură între cele două pricini, a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.

În ședința publică de la aceeași dată, pârâții - reclamanți, prin apărător, au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005, iar instanța, în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea de către Tribunalul Bucureștia excepției de nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 3067 din 14 mai 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția de nelegalitate Hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005, iar dosarul a fost repus pe rol la data de 26 2007.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2007, instanța a invocat din oficiu, în dosarul nr-, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției.

Prin sentința civilă nr. 8110 din 06 decembrie 2007, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția lipsa calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției, și în consecință, a respins acțiunea formulată de acesta ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a admis acțiunea formulată de reclamantul - pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva pârâților și A; a dispus evacuarea pârâților - reclamanți din imobilul situat în B,-, tronson 2,. 2,. 9,. 64, sector 5, pentru lipsa titlului locativ; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăriei Sectorului 5 B pe cererea conexă și a respins acțiunea conexă formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea conexă formulată împotriva reclamantului Municipiul B ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul nr. 236 din 02 august 1994, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor și Consiliul Local al Municipiului B au realizat o asociere având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcție și punere în funcționare a blocului V 53 situat în B,-, sector 5. Prin actul adițional nr. - din 16 iunie 1999, execuția blocului V 53 fost preluată pentru finanțare de către Ministerul Justiției, părți în contractul de asociere devenind Ministerul Justiției și Consiliul General al Municipiului Aportul părților contractante privind obiectul asocierii a fost stabilit la 11% pentru Consiliul General al Municipiului B și 89% pentru Ministerul Justiției, iar destinația apartamentelor construite urma să fie aceea de locuințe de serviciu potrivit prevederilor art. 37 alin. 1 din nr.OUG 9/1997. Finalizarea lucrărilor s-a făcut de către Ministerul Justiției, conform procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor, înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 27 din 15 decembrie 2003.

Prin protocolul încheiat între Primăria Municipiului B și Ministerul Justiției, înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 945 din 15 aprilie 2004 și la Ministerul Justiției sub nr. 954/SG din 15 aprilie 2004, s-a stabilit, conform cotelor de aport indicate în actul adițional menționat, modul de atribuire a apartamentelor din blocul V 53 situat în B,-, sector 5. Potrivit acestui protocol, i s-au atribuit Primăriei Municipiului B un număr de 10 apartamente din tronsonul 2 al blocului V 53 din care 6 apartamente cu o cameră și anume nr. 52, 53, 64, 65, 68 și 69 în suprafață utilă de 159,6 mp. și 4 apartamente cu trei camere și anume nr. 62, 63, 66 și 70 în suprafață utilă de 333,72 mp. reprezentând o suprafață utilă totală de 493,32 mp. corespunzătoare procentului de 11,11%.

Urmare a aplicării dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 1812 din 13 octombrie 2005 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1387/C/30.09.2005, reprezentanții Primăriei Municipiului B și ai Ministerului Justiției, constituiți într-o comisie mixtă, au procedat la identificarea apartamentelor ce reveneau Primăriei Municipiului B ca urmare a protocolului înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 945 din 15 aprilie 2004 și la Ministerul Justiției sub nr. 954/SG din 15 aprilie 2004, așa cum rezultă din procesul - verbal din 19 octombrie 2005. Cu această ocazie, s-a constatat că apartamentele cu nr. 52, 53, 64, 65, 68, 69, 62, 66 și 70 sunt ocupate, sistemul de închidere de la uși fiind schimbat. apartamentului nr. 64, pârâta, a justificat titlul său asupra imobilului printr-o adresă, în copie xerox, a Primăriei Sectorului 5 B, înregistrată sub nr. 887/0308 din 01 2005, prin care era înștiințată că, în baza Legii nr. 117/1996, i-a fost repartizată garsoniera nr. 64,. 9 din blocul V 53, - 13 nr. 224, sector 5, repartiția rămânând valabilă până la încheierea contractului de închiriere.

Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005 s-a aprobat trecerea din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Bal ocuințelor aflate în blocul V 53, respectiv apartamentele nr. 52, 63, 64, 65, 68, 69, 62, 63, 66 și 70, ce aparțineau Primăriei Municipiului B, constituind fond de locuințe de necesitate.

Așa cum rezultă din protocolul înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 945 din 15 aprilie 2004 și la Ministerul Justiției sub nr. 954/SG din 15 aprilie 2004, coroborat cu Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005, apartamentul nr. 64 din blocul V 53, - 13 nr. 224, sector 5 este în proprietatea publică exclusivă a Municipiului

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că pârâții și A ocupă, fără a avea un titlu, în mod abuziv, apartamentul nr. 64 din blocul V 53, - 13 nr. 224, sector 5. Pentru aceasta s-a avut în vedere faptul că imobilul în cauză se află în proprietatea publică a Municipiului B având destinație de locuință de necesitate, iar, la dosar, nu există nicio dovadă a încheierii unui contrat de închiriere care să îi aibă ca titulari pe pârâți și care, astfel, să le confere acestora un titlu. Mai mult, prin adresa nr. - din 22 martie 2006 Primăriei Municipiului B, pârâta a fost informată asupra imposibilității încheierii unui contract de închiriere pentru apartamentul nr. 64, deoarece acesta este în proprietatea Municipiului B fiind declarat locuință de necesitate și destinat pentru cazarea temporară a persoanelor/familiilor ale căror locuințe sunt supuse lucrărilor de consolidare/reabilitare. De asemenea, s-a indicat faptul că, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005, s-a aprobat trecerea imobilului din privat în domeniul public al Municipiului

În ceea ce privește adresa Primăriei Sectorului 5 B înregistrată sub nr. 887/0308 din 01 2005, prin care pârâta era înștiințată că, în baza Legii nr. 114/1996, i-a fost repartizată garsoniera nr. 64,. 9 din blocul V 53, - 13 nr. 224, sector 5, reparația rămânând valabilă până la încheierea contractului de închiriere, prima instanță a reținut că aceasta nu conferă niciun fel de titlu, având în vedere că apartamentul în cauză se găsea, la momentul respectiv în proprietatea privată a Municipiului B, fiind trecută ulterior în proprietatea publică a aceleiași entități. De asemenea, instanța a reținut că destinația imobilului în cauză, respectiv aceea de locuința de necesitate, contrazice justificarea oricărui drept pretins de către pârâți asupra acestuia. Simpla încheiere de către pârâți a unor contracte cu furnizorii obișnuiți de servicii, folosindu-se de adresa menționată, nu conferă, nici aceasta, un titlu asupra apartamentului pe care îl ocupă.

În ceea ce privește cererea conexă, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 5 B, instanța a reținut că doar Primarul General, ca reprezentant al Municipiului B, ar avea calitatea să încheie un eventual contract de închiriere asupra apartamentului nr. 64 din blocul, - 13 nr. 224, sector 5, iar nu Primăria Sectorului 5 În acest sens s-a avut în vedere că imobilul în cauză se află în proprietatea Municipiului Or, calitatea procesuală pasivă este dată de identitatea între persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al dreptului dedus judecății care, în speță, este doar Municipiul

În concluzie, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 5 B pe cererea conexă și a respins acțiunea conexă formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește cererea conexă formulată împotriva pârâtului Municipiul B, instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere soluția de admitere a acțiunii Municipiului B în evacuarea pârâților și A pentru considerentele evocate.

De asemenea, instanța a avut în vedere și că prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005 s-a aprobat trecerea din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Bal ocuințelor aflate în blocul V 53, respectiv apartamentele nr. 52, 53, 64, 65, 68, 69, 62, 63, 66 și 70, ce aparțineau Primăriei Municipiului B, constituind fond de locuințe de necesitate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. f din Legea nr. 114/1996, locuința de necesitate este locuința destinată cazării temporare a persoanelor și familiilor ale căror locuințe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuințe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum și lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari, art. 55 alin. 2 din același act normativ stabilind că locuința de necesitate se închiriază temporar persoanelor și familiilor ale căror locuințe au devenit inutilizabile potrivit prevederilor art. 2 lit. f din același act normativ.

Împotriva aceste hotărâri judecătorești, la data de 10 martie 2008, au declarat apel pârâții și A, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la 31 martie 2008.

Prin decizia civilă nr. 1026 din 02 iulie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și A împotriva sentinței civile nr. 8110 din 06 decembrie 2007 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primarul General și Ministerul Justiției și cu intimata - pârâtă Primăria Sectorului 5

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantului pârât Municipiul B că, potrivit art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 legea privind proprietatea publică și regimul acesteia - "Domeniul public al. municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național ori județean".

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 69/1981 modificată prin Legea nr. 24/1996, unitățile - administrativ teritoriale sunt persoane juridice, calitate în care au capacitate, un patrimoniu și administrează interesele publice locale.

Conform contractului de asociere înregistrat la Consiliul Local al Municipiului B sub nr. 236 din 02 august 1994 și cu nr. 12152 din 12 1994 la Ministerul Justiției, lucrările de construcție și punerea în funcțiune a blocului de locuințe V 53 din ansamblul 13 - au fost executate prin contribuția Consiliului Local al Municipiului B și Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor.

Conform protocolului înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 945 din 15 aprilie 2004 și la Ministerul Justiției sub nr. 954/SG din 15 aprilie 2004, părțile contractului de asociere au procedat la ieșirea din indiviziune asupra locuințelor construite prin aport comun, garsoniera nr. 64 fiind atribuită Primăriei Municipiului

Rezultă așadar că Municipiul B, ca persoană juridică, este proprietar al bunurilor din domeniul privat ori din domeniul public de interes local.

Cum locuințele din blocul V 53 (atribuite urmare ieșirii din indiviziune), inclusiv locuința în litigiu, s-au construit din fondurile unității administrativ teritoriale, în speță ale Municipiului B, ele fac parte din patrimoniul acestuia, dobândite fiind în baza Convenției de asociere încheiată cu Ministerul Justiției, și care, unită cu Protocolul prin care părțile au convenit asupra ieșirii lor din indiviziune, face dovada dreptului de proprietate al reclamantului Municipiul

Și cum există identitate între titularul dreptului afirmat și titularul acțiunii în justiție, tribunalul a apreciat că Municipiul B are în speță calitate procesuală activă, și aceasta chiar dacă dreptul de administrare ar fi fost dat în condițiile art. 2 din Legea nr. 213/1998 Primăriei Sector 5.

Asupra repartiției și valorii juridice a acesteia, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 21 din Legea nr. 114/1996, "închirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale".

Rezultă din economia dispozițiilor legale enunțate că dreptul de folosință al unei locuințe se naște numai prin realizarea acordului în acest sens dintre proprietar și chiriaș, prin încheierea așadar a contractului de închiriere și numai începând cu data intrării în vigoare a contractului (conform art. 21 lit. i din lege).

raporturilor de închiriere și deci a dreptului de a ocupa locuința nu poate avea loc în baza unor acte premergătoare încheierii contractului de închiriere cum ar fi de pildă actul de repartiție a locuinței sociale sau de necesitate, ori a altor locuințe din fondul locativ al unității administrativ teritoriale, eliberat de Consiliul local.

Ca atare, adresa nr. 887/0308 din 01 2005 (de altfel o simplă înștiințare, iar nu un act de repartiție în înțelesul legii) nu a dat naștere raporturilor locative și nu poate justifica ocuparea locuinței de către apelanți.

Este lipsită de relevanță împrejurarea că "repartiția" (acceptând că a existat în mod real o astfel de repartiție, deși Primăria Sector 5 contestă emiterea unui astfel de act) nu a fost revocată ori anulată, atâta timp cât, așa cum s-a arătat, ea nu poate da naștere dreptului de a ocupa locuința.

Mai mult, având în vedere că locuința face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, respectiv al Municipiului B, numai acesta putea decide asupra repartizării.

Presupunând, însă, că ar exista un act de repartiție emis cu respectarea condițiilor legale de fond și formă, este de asemenea lipsită de relevanță împrejurarea că apelanților nu li se poate imputa neîncheierea unui contract de închiriere, eventualele disfuncționalități în procesul de repartiție a locuințelor și încheiere a contractelor de închiriere pentru locuințele repartizate nelegitimând o acțiune de ocupare abuzivă a locuințelor, pentru aceasta persoanele nemulțumite având deschise căi legale.

Și în fine, pentru aceleași considerente, este lipsit de relevanță că Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr. 236 din 20 octombrie 2005 este ulterioară adresei nr. 887/0308 din 30 2005 prin care s-a hotărât trecerea a 10 apartamente din blocul V 53 din domeniul privat în domeniul public al Municipiului

Mai înainte de a stabili destinația concretă a locuințelor din blocul V 53, ca locuințe de necesitate, Consiliul General al Municipiului Bah otărât, prin aceeași hotărâre de la 20 octombrie 2005, și trebuia să hotărască, trecerea lor din domeniul privat în cel public, ceea ce înseamnă că înainte de această dată nu se stabilise caracterul lor de locuințe sociale.

Altfel spus, pentru ca o locuință să poată fi considerată locuință socială, ea trebuie să fie construită cu această destinație sau să fie declarată astfel prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului B, odată cu trecerea ei din patrimoniul privat în cel public, având în vedere că, potrivit art. 39 din Legea nr. 114/1996, locuințele sociale aparțin domeniului public al unităților administrativ teritoriale.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, garsoniera nr. 64 fost trecută din domeniul privat în cel public al Municipiului B abia la data de 20 octombrie 2005, ceea ce indică faptul că, până la această dată, locuința în litigiu nu fusese declarată locuință socială.

Cum până la data de 20 octombrie 2005 locuințele nu se aflau încă în domeniul public, ele nu puteau fi considerate sociale și cum nu aveau acest caracter, nici nu puteau fi închiriate în condițiile art. 43 din Legea nr. 114/1996.

Mai mult, conform art. 56 din Legea nr. 114/1996, locuințele libere (evident în sensul inexistenței unui contract de închiriere valabil încheiat și în curs de executare) aflate în fondul locuințelor sociale (acceptând, contrar celor reținute mai sus, că locuința în litigiu ar fi avut un astfel de statut anterior Hotărârii Consiliul General al Municipiului B din 20 octombrie 2005) pot fi declarate drept locuințe de necesitate.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 08 octombrie 2008 au declarat recurs pârâții și A, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 9 decembrie 2008.

În motivare, au arătat că, hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce atrage incidenta dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.

II. Ca o consecință a acestui motiv, hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv argumentat prin incidenta dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.

În ceea ce privește primul motiv, au arătat că argumentele instanței de apel pe baza cărora a fost respinsă excepția cu caracter dirimant a lipsei calității procesuale active a Municipiului B în promovarea acțiunii introductive sunt străine de natura cauzei și nu erau de natură să ducă la respingerea excepției, căci în conformitate cu dispozițiile art. 644 și 645 cod civil "Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune. Proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune".

Trecând peste diferitele critici ale enumerării modurilor de dobândire a dreptului de proprietate menționate de codul civil - critici evidențiate în literatura de specialitate - este evident că o atare enumerare are un caracter restrictiv și nu enunțiativ.

Or, astfel cum rezultă din probele dosarului reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, în condițiile în care a) contractul nr. 236 din 02 decembrie 1994 încheiat între Ministerul Justiției - Direcția Generala a Penitenciarelor și Consiliul Local al Municipiului B este un contract de asociere, în care părțile au stabilit existența pentru fiecare a unei cote contributive; b) modul de atribuire a apartamentelor s-a stabilit printr-un protocol, ceea ce, evident, nu era în măsură să creeze, prin el însuși, un drept de proprietate referitor la apartamentele în discuție, față de modurile de dobândire a dreptului de proprietate menționate de codul civil; c) nu mai puțin, valoarea juridică a protocolului în cauză este socotită greșit de instanța de apel ca fiind un mod de ieșire din indiviziune între părțile din contractul de asociere în condițiile în care obiectul contractului este asocierea părților în vederea realizării imobilului - asociere care nu conduce, prin ea însăși, la crearea unui drept real de proprietate în favoarea vreuneia din părțile contractante. Este evident - fie și raportat la dispozițiile art. 728 Cod civil - că o ieșire din indiviziune operează numai în situația unei coproprietăți, ceea ce nu se regăsește în speță.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, recurenții pârâți au arătat că, raportat la cele arătate în cadrul primului motiv de recurs, hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, în condițiile în care:

a) în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. 1 Cod de procedură civilă "oricine pretinde un drept trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente". Cu alte cuvinte, calitatea procesuală activă - îndreptățirea legală de a sesiza instanța competentă - este legată în mod obligatoriu de existența în patrimoniul acelei persoane a dreptului dedus judecații.

b) astfel cum au arătat, actele invocate de reclamantul - intimat Municipiul B - reținute ca atare de instanța de apel - nu au conturat intrarea în patrimoniul acestuia, cu titlu de drept de proprietate, a imobilului din care s-a solicitat evacuarea apelanților - recurenți;

c) nu mai puțin, intimatul nu a făcut nicio dovadă privind înscrierea pretinsului său drept de proprietate în cartea funciară, lucru esențial în consacrarea lui, juridic, ca atare;

d) în același context, invocarea Hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr. 20 din 20 decembrie 2005, prin care s-a aprobat trecerea din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Bal ocuințelor aflate în blocul V 53, între care se află și garsoniera folosită de recurenți, ca un argument în susținerea existenței în patrimoniul intimatului a unui drept de proprietate asupra imobilului nu este de natură să ducă la o atare concluzie în condițiile în care contractul de asociere ce a stat la baza unei arate hotărâri nu crea, astfel cum s-a arăta mai sus, prin el însuși, un atare drept.

La data de 20 februarie 2009 depus întâmpinare Primăria Sectorului 5 B prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că instanța de apel a reținut în mod temeinic și legal că Municipiul B este proprietar al bunului din domeniul privat ori din domeniul public de interes local.

De asemenea, instanța a reținut în mod temeinic și legal că garsoniera nr. 64, aflată în litigiu, a fost trecută din domeniul privat în cel public al Municipiului B abia la data de 20 octombrie 2005, ceea ce indică faptul că, până la acea dată, locuința în litigiu nu fusese declarată locuința socială și, neavând acest caracter, nu putea fi închiriată în condițiile art. 43 din Legea nr.-.

În ceea ce privește cererea conexă, instanța de fond a reținut în mod corect că numai Municipiul B prin Primarul General avea calitatea de a încheia un contract de închiriere privind apartamentul nr. 64 din blocul V 53 situat în B-, tronson 2,. 2,. 9, sector 5, fiind proprietarul imobilului aflat în litigiu și în consecință a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 B, respingând acțiunea conexă formulată împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La data de 27 aprilie 2009 depus întâmpinare și intimatul Ministerul Justiției și Libertăților, care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

În motivare, a arătat că recepția lucrării de construcție ce a format obiectul asocierii a fost efectuată la data de 03 decembrie 2003, iar la data de 15 aprilie 2004 fost încheiat Protocolul nr. 954/SG prin care părțile, de comun acord, au stabilit modalitatea de împărțire a lucrării construite în comun, stabilindu-se proporțional cu aportul adus în asociere. Prin acest protocol, părțile au stabilit de comun acord ca un număr de 10 apartamente, printre care și cel de la nr. 64, să fie atribuite Primăriei Municipiului

Însă, acest act de împărțeală nu a putut fi executat deoarece, cu ocazia predării - primirii apartamentelor din tronsonul 2 ce reveneau Primăriei Municipiului B, s-a constatat că aceste apartamente sunt ocupate de către persoane necunoscute, încuietorile originale ale ușilor au fost schimbate, iar pârâții ocupau apartamentul nr. 64 fără a deține contract de închiriere.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției și Libertăților, apreciază că în mod corect au reținut atât prima instanță cât și instanța de apel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a exercita acțiunea civilă în justiție.

În ceea ce privește obiectul contractului de societate, acesta l-a constituit terminarea execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune de către părțile contractante a imobilului menționat mai sus. De asemenea, prin contract, părțile au stabilit un aport social 11% pentru Consiliul Local al Municipiului B și 89% pentru Ministerul Justiției și Libertăților - Direcția Generală a Penitenciarelor.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:

C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Contrar susținerilor recurenților pârâți, considerentele pentru care instanța de apel a reținut calitatea reclamantului intimat de proprietar al apartamentului din care se solicită evacuarea, respectiv existența contractului de asociere și a protocolului încheiate cu Ministerul Justiției, nu sunt străine de natura pricinii.

Prin concept, prezentarea unor motive străine de natura pricinii presupune folosirea de către instanță a unor argumente de fapt sau de drept care nu au nicio legătură logico-juridică cu temeiul de fapt sau de drept al cererii de chemare în judecată.

În realitate, împrejurarea că argumentele folosite de instanță nu ar fi suficiente pentru susținerea soluției pronunțate ar constitui o greșeală de judecată.

Din acest considerent, în cauză, această critică va fi analizată de către instanța de control judiciar în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs invocat de către recurenții pârâți, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.

II. C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Potrivit situației de fapt reținute de către cele două instanțe de fond, prin contractul nr. 236 din 02 august 1994, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor și Consiliul Local al Municipiului B au realizat o asociere având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcție și punere în funcționare a blocului V 53 situat în B,-, sector 5. Prin actul adițional nr. - din 16 iunie 1999, execuția blocului V 53 fost preluată pentru finanțare de către Ministerul Justiției, părți în contractul de asociere devenind Ministerul Justiției și Consiliul General al Municipiului Aportul părților contractante privind obiectul asocierii a fost stabilit la 11% pentru Consiliul General al Municipiului B și 89% pentru Ministerul Justiției, iar destinația apartamentelor construite urma să fie aceea de locuințe de serviciu potrivit prevederilor art. 37 alin. 1 din nr.OUG 9/1997. Finalizarea lucrărilor s-a făcut de către Ministerul Justiției, conform procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor, înregistrat la Primăria Municipiului B sub nr. 27 din 15 decembrie 2003.

Se reține, de asemenea, că pe baza probelor administrate în cauză nu a putut fi stabilit proprietarul terenului pe care este situat blocul de locuințe.

Este adevărat că art. 492 Cod. Civ. reglementează accesiunea în ipoteza în care proprietarul terenului construiește cu materialele sale și instituie două prezumții în favoarea acestui proprietar: prezumția potrivit căreia el a construit pe cheltuiala sa și prezumția de proprietate asupra construcției. Acest text, prin sintagma finală "până ce se dovedește din contra" este însă și o introducere la dispozițiile art. 493 și 494 Cod civ. care reglementează situațiile în care poate fi răsturnată prezumția potrivit căreia proprietarul terenului a construit pe cheltuiala sa.

Dacă sunt întrunite elementele de fapt care configurează ipotezele reglementate prin dispozițiile cuprinse în art. 493 și 494 Cod civ. este răsturnată nu numai prezumția că lucrarea a fost efectuată pe cheltuiala proprietarului terenului, ci și prezumția de proprietate. Terenul și construcția formează un ansamblu de bunuri, unite prin legături materiale sau juridice, fără a se pierde individualitatea fiecărui bun. Ca urmare, există două drepturi de proprietate distincte, unul asupra terenului, iar altul asupra construcției. Această concluzie se întemeiază pe mai multe argumente: mai întâi, terenul are un regim juridic distinct de cel al construcției, iar autonomia de regim juridic presupune păstrarea individualității bunului; în al doilea rând, tocmai pentru că există două bunuri diferite și două drepturi diferite asupra lor este posibilă constituirea dreptului de superficie, prin dezmembrarea dreptului de proprietate asupra terenului și unirea dreptului de folosință asupra acestui bun cu dreptul de proprietate asupra construcției.

Pe de altă parte, chiar în condițiile în care proprietarul terenului nu mai beneficiază de această prezumție, după ce s-a făcut dovada uneia sau alteia dintre ipotezele reglementate prin aceste dispoziții legale, se poate face dovada că el și-a exercitat dreptul de accesiune, devenind astfel și proprietarul lucrării.

Pe cale de consecință, împrejurarea că o altă persoană ar fi titulara dreptului de proprietate asupra terenului nu conduce la concluzia că aceasta ar fi și titulara dreptului de proprietate asupra construcției. Din contră, dacă o persoană construiește cu materialele proprii o construcției pe terenul altuia și proprietarul terenului nu invocă dreptul de accesiune, această persoană este titulara dreptului de proprietate asupra construcției, în calitate de dobânditor al materialelor de construcție, care sunt bunuri mobile.

Aplicând aceste reguli în cauza de față și admițând că nu intimatul reclamant Municipiul B este proprietarul terenului pe care este construit blocul de locuințe în care se află apartamentul din care se solicită evacuarea, contractul de asociere pe care acesta l-a încheiat cu Ministerul Justiției are tocmai semnificația unui act juridic care ar proba că o altă persoană decât proprietarul terenului a edificat construcția și, ca atare, are calitatea de proprietar asupra acestuia până la o eventuală invocare a dreptului de accesiune.

Pe de altă parte, nr. 20/20.10.2005 nu face, într-adevăr, dovada că dreptul de proprietate asupra imobilului a intrat în patrimoniul Municipiul B, singurul său efect juridic fiind schimbarea regimului juridic al acestuia dintr-unul de drept privat într-unul de drept public.

Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate. În temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți și A împotriva deciziei civile nr. 1026 din 02 iulie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți Municipiul B prin Primarul General, Ministerul Justiției și Libertăților și intimata - pârâtă Primăria Sectorului 5 B, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Red./. /

2ex./09.06.2009

-5.-;

Jud.5.--

Președinte:Fănica Pena
Judecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe

#Judecator Fanica Pena

Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Bucuresti