Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 713/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 713/2008-
Ședința publică din data de 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -. 8, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 15/LM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator -personal și asistat de reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 52/30.04.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 25.04.2008 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Se comunică întâmpinarea depusă la dosar de partea intimată cu reprezentantul recurentului, care arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față, depunând la dosar practică judiciară, respectiv copia deciziei civile nr. 1263/2007-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, în sensul modificării hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulate de reclamant și obligarea intimatei la recalcularea pensiei recurentului cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum greșit s-a reținut, cu acordarea cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15/LM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/28.09.2006 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 3,03006 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a o adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " a trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța constată că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de director si inginer in cadrul O, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea, în speță s-a apreciat că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fosta grupa I în legislația anterioară ) și cele deosebite de muncă (fosta grupa II de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II a de muncă.
Tribunalul a apreciat că nu se poate reține ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simpla lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani), iar (pentru grupa a II a de muncă la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și în fond admiterea contestației și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a apreciat greșit atât starea de fapt cât și dispozițiile legale, neluând în considerare faptul că a lucrat în condiții grele de grupa I și II de muncă, la fosta de din o perioadă de peste 26 de ani, fără ca aceste condiții să se schimbe, activitatea încadrându-se în condițiile speciale ale prevederilor Legii nr. 226/2006.
Consideră că în mod greșit i-a fost recalculată pensia cu stagiu de 30 de ani ca pentru condiții normale de muncă, deși a desfășurat întreaga activitate în condiții speciale, toxice, așa încât apreciază că se impune recalcularea pensiei cu stagiu corect de 25 de ani, astfel cum prevede Legea nr. 226/2006.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 3/1977 și art. 77 din Legea 19/2000, precum și Legea nr. 226/2006.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât pensia fost recalculată corect, cu stagiu de cotizare de 30 de ani, iar pentru perioada lucrată în condiții speciale i-a fost acordat un spor de 5 ani care contribuit la reducerea vârstei standard de pensionare și această perioadă nu poate fi confundată cu stagiu complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 și respectiv Legea nr. 19/2000. În acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, văzând și actele dosarului, instanța de recurs constată următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe aprecierea eronată a probelor și a dispozițiilor legale aplicabile, în speță a Legii nr. 3/1977, HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, precum și dispozițiile Legii nr. 226/2006.
Conform actelor de la dosar, reclamantul a fost pensionat în baza deciziei nr. - din 3 martie 1998, drepturile de pensie fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977 începând cu data de 1 aprilie 1998, la momentul deschiderii drepturilor de pensie având o vechime în muncă de peste 25 de ani, grupa a II-a de muncă, în cadrul fostei Intreprinderi
Prin decizia nr. - din 28 septembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii B s-a recalculat pensia reclamantului, reținându-se un stagiu de cotizare de 30 de ani.
Normele Metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilesc la art. 2 alin 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, art. 4 stabilind că, pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au lucrat în grupa a II-a de muncă era de 25 de ani, astfel încât la recalcularea pensiei reclamantului acest stagiu trebuia folosit ca stagiu în raport de care se stabilește cuantumul pensiei cuvenite contestatorului și nu cel de 30 de ani cum eronat a procedat Casa Județeană de Pensii B prin decizia de recalculare nr. - din 28 septembrie 2006, în acest sens fiind și dispozițiile art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, aceste dispoziții fiindu-i aplicabile și contestatorului întrucât activitatea desfășurată de acesta se încadrează în condițiile speciale prevăzute de art. 25 din Anexa la această lege.
Prin urmare, cererea reclamantului de recalculare a pensiei cu acest stagiu de cotizare era întemeiată și trebuia admisă de instanță, întrucât prin Legea nr. 226/2006 au fost recunoscute, pentru stabilirea pensiei și alte activități desfășurată în condiții speciale de muncă, activități care exced cadrului legal stabilit inițial în art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, activitățile din cadrul fostei Intreprinderi încadrându-se în Anexa la această lege, la art. 24-25, impunându-se obligarea intimatei la recalcularea corectă a pensiei, art. 89 din Legea nr. 19/2000 dar și art. 7 din OUG nr. 4/2005, instituind posibilitatea revizuirii deciziei de pensionare în cazul în care s-a calculat eronat.
Față de cele reținute în considerentele ce preced, instanța va admite în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă ca fondat recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, în temeiul art. 155 și 157 din Legea nr. 19/2000, art. 2 din HG nr. 1550/2005- Normele Metodologice- și art. 1 și 7 din OUG nr. 4/2005, raportate la prevederile art. 2,3 și 5 din Legea nr. 226/2006 și art. 24, 25 din Anexa la această lege, sens în care va obliga intimata la recalcularea pensiei stabilită prin decizia nr. - din 28 septembrie 2006, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată în baza art. 274 Cod procedură civilă, să plătească în favoarea recurentului 800 lei de cheltuieli de judecată în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -. 8, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 15/LM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Obligă pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual, sens în care urmează să modifice decizia de pensie nr. -/28 septembrie 2006.
Obligă intimata să plătească părții recurente suma de 800 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 28 mai 2008
- dactilografiat grefier - 28 mai 2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
