Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.775/2009-
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-- 3,.42, județul B, împotriva sentinței civile nr. 828/LM din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.02.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, reprezentantul intimatului contestator având obligația să depună la dosar adeverință din care să rezulte că intimatul contestator a lucrat la fosta de O, la secția și, după care:
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosar adeverința nr.53/3.03.2009, eliberată de SC SA O, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din notele de ședință depuse la dosar, reținându-se că, contestatorul a lucrat la SC SA O, la secția de calcinare,filtrare, aspect ce reiese din adeverința azi depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în recurs, justificate cu chitanța depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.828/LM din 2 octombrie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulata de contestatorul domiciliat in O,str. - nr.43, -.42, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B si in consecința a dispus anularea deciziei nr.-/23.11.2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A fost obligată intimata sa plătească contestatorului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.-/23.11.2007 fost recalculată pensia contestatorului, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
S-a reținut de prima instanță, că în conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, în cazul din speță activitatea de preparare de minereuri punctul 20, respectiv punctul 21 lit.c, măcinarea, prăjirea, aglomerarea, etc. a minereurilor neferoase.
Așa fiind însemnă că anii lucrați într-o unitate în care se desfășurau astfel de activități și care inițial au fost încadrați în grupa a II-a de muncă constituie activitate desfășurată în condiții speciale potrivit prev.art.1 alin.3 "locurile de muncă în care (.) s-au desfășurat activitățile prevăzute în Anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă (.)".
Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005,s-a apreciat de tribunal că se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
În consecință, tribunalul a reținut că activitatea desfășurată de contestator timp de peste 21 de ani într-o unitate ce avea activitatea care în prezent s-ar încadra la muncă în condiții speciale, calculul pensiei pentru limită de vârstă în cazul contestatorului trebuia să se facă potrivit prevederilor art.4, 5 și 6 din Legea nr.226/2006, respectiv prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale în perioade de cotizare,fiind îndeplinite și condițiile impuse de alin.2 din art.4 și nu prin împărțirea la 30 cum greșit a procedat intimata, apărările intimatei fiind irelevante.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, apărările intimatei fiind irelevante, instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.-/23.11.2007 obligând intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a fost obligată intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
In temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă tribunalul a obligat intimata la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie de limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977 potrivit deciziei nr.- din 28.08.1990 având o vechime totală de 43 ani din care, 4 ani 9 luni 29 zile în grupa -I-a, 21 ani 4 luni și 13 zile în grupa a-II-a, astfel că a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat prin decizia nr.1888/2007 că nu este discriminare între pensionarii din care face parte intimatul și cei pensionați în baza altor acte normative, motivele sentinței sunt străine de natura pricinii, au condus la aplicarea greșită a legii.
Ordinul nr.50/1990 a stabilit expres și limitativ care sunt activitățile ce pot fi încadrate în grupa I, II de muncă, art.19 din Legea nr.19/2000 definește noțiunea de locuri de muncă în condiții deosebite, iar art.20 cele încadrate în condiții speciale. Există deosebiri între grupa I și II de muncă, ignorate de instanță, nivelul diferit al noxelor, sporul acordat, nivel diferit al contribuției de asigurări sociale, instanța depășind limitele puterii judecătorești ignorând aceste aspecte, asimilând grupa a-II-a cu grupa I de muncă.
Legea nr.226/2006 stabilește expres și limitativ în anexa I care activități pot fi încadrate în condiții speciale și în anexa II unitățile angajatoare, SC SA nu se regăsește în această anexă. Nu sunt incidente aceste dispoziții, ce se aplică doar pensiilor stabilite în baza Legii nr.19/2000, normele de aplicare a Legii nr.226/2006 impun proceduri cu caracter special.
S-a făcut confuzie între stagiul de cotizare realizat în grupa a-II-a de muncă ce i-a permis reducerea vârstei de pensionare, stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3 la Legea nr.19/2000 la care face trimitere art.77. Nu-i sunt aplicabile intimatului dispozițiile art.43, 20 din Legea nr.19/200, acesta a lucrat ca maistru tehnolog, tehnician principal la SC SA O, funcții ce nu se încadrează în art.20 din Legea nr.19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, Legea nr.19/2000 și Legea nr.226/2006.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că a lucrat la secția de calcinare, a fostei, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 1.08.1990, prin decizia nr.--fila 8 dosar fond, dovedind un stagiu de cotizare realizat de 44 ani 4 luni și 4 zile, din care 4 ani 9 luni și 29 zile în grupa I, 21 ani 4 luni 13 zile în grupa a-II-a de muncă.
Din cuprinsul adeverinței nr.1047 din 18.07.2006, emisă de SC SA O, filele 51-52 dosar fond, se reține că intimatul în perioada -1963-1990 lucrat ca operator chimist și maistru, iar conform adeverinței -fila 60 dosar fond, în perioada 7.09.1963-1.08.1990 ca maistru tehnolog, secția de calcinare-filtrare.
Nu a contestat instanța de fond faptul că intimatului i-au fost stabilite drepturile de pensie în baza Legii nr.3/1977, și nici nu a făcut aplicarea art.19, 20 din Legea nr.19/2000, astfel că din acest punct de vedere, motivele de recurs nu se impun a fi analizate.
Prin Legea nr.226/2006 s-a creat cadrul legislativ privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale începând cu data de 1.04.2001, iar, conform art.2 alin.2, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform acestei legi în condiții speciale.
Așadar, critica recurentei în sensul că acest act normativ nu se aplică situației intimatului sunt nefondate. Mai mult, din probele administrate, se reține că intimatul a lucrat la secția de calcinare, filtrare, deci de preparare minereuri, filtrare ce se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții speciale -Anexa nr.I pct.20, 21 lit."c" cum corect a reținut instanța de fond. Faptul că, fostul angajator SC SA- antecesoare a SC SA O s-a desființat anterior apariției Legii nr.226/2006 iar noua unitate nu a făcut demersurile necesare cuprinderii în Anexa -II nu este un aspect ce să poată fi imputat intimatului și nici nu poate fi acceptată ideea recurentei că datorită acestui aspect să nu-i fie aplicate dispozițiile Legii nr.226/2006.
Nu s-a procedat la o asimilare a grupei II de muncă cu grupa I ci doar s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr.226/2006 art.2 alin.2, art.4, secția la care intimatul a lucrat în calitate de maistru, tehnolog încadrându-se în activitățile considerate condiții speciale -anexa nr.1 pct.19, 20 lit."c", nefiind vorba astfel de confuzie între stagiul de cotizare realizat și stagiul complet de cotizare.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.828/LM din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:27.04.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:29.04.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
