Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 824/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.824
Sedința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurginca
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea privind recursurile declarate de reclamanții și și pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva Deciziei civile nr.480/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Curtea de Conturi a României, Consiliul Județean T, Primăria Municipiului T, Direcția Finanțelor Publice T și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședința din 17 septembrie 2008, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la data de 25 septembrie 2008.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.480/11.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de reclamanții și precum și cele ale Consiliului local și al primarului mun. T împotriva sentinței civile nr.9745/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimații Curtea de Conturi T, Consiliul Județean T, Direcția generală a finanțelor Publice T și Ministerul Finanțelor Publice -
Prin această decizie, tribunalul a confirmat soluția primei instanțe, care a respins acțiunea de evacuare formulată de către pârâți precum și cererea reconvențională formulată de către pârâții Consiliul local și primarul mun.
În prima etapă procesuală, judecătoria a reținut că, potrivit CF - T, reclamanții sunt proprietari asupra imobilului situate în T,-, reprezentat de nr.4 - spațiu cu altă destinație decât locuință, compus din sală, culoar, cameră, birou, WC, grup sanitar, împreună cu 11,28% părți comune indivize și 59/870 mp teren.
S-a mai observat că prin HCL nr.76/1993, s-a atribuit Curți de Conturi a României o suprafață de 241,41 mp din spațiul situat la parterul aceluiași imobil, iar prin cererea nr.30378/10.11.1993, Curtea de Conturi a cerut intabularea dreptului de proprietate asupra spațiului mai sus menționat, dreptul acesteia fiind intabulat în CF 908 T, la poziția B7.
Totodată, judecătoria a mai reținut din cuprinsul expertizei judiciare întocmită în cauză că în prezent, Curtea de Conturi folosește un WC și un grup sanitar care se află în proprietatea reclamanților și face parte integrantă din 4. În acest context, un alt expert a precizat că doar unei documentații superficiale întocmite de RA URBIS T, s-a realizat dezmembrarea spațiilor de la parter, fără a se confrunta documentația de intabulare întocmită de și astfel, o parte din WC-ul ce a aparținut SC SRL T - antecesoarea în drepturi a reclamanților, a fost atribuită pârâtei Curtea de Conturi.
Judecătoria a constatat că se află în prezența a două titluri de proprietate asupra aceluiași imobil, unul constând în contractul de vânzare-cumpărare nr.1323/2003 al reclamanților, și celălalt constând în hotărârea de consiliu local, care reprezintă titlu pârâtei, iar în această situație, acțiunea de evacuarea reclamanților este neîntemeiată.
S-a reținut că pârâta nu folosește spațiul din litigiu în mod abuziv, ci în baza unui drept ce i-a fost oferit prin hotărârea consiliului local, iar această hotărâre își produce în continuarea efectele, câtă vreme nu a fost desființată.
Pe de altă parte, judecătoria a reținut că cererea primarului mun. T, de rectificare a CF nr.- T nr.top.1093/I, în sensul radierii grupului sanitar este de asemenea neîntemeiată și a făcut referire la art.34 din 7/1996-republicată, arătând că niciuna dintre situațiile menționate de text nu este incidentă în cauză, cu atât mai mult cu cât la emiterea hotărârii de consiliu local nu au fost respectate documentațiile cu privire la imobil, astfel că cererea primarului este lipsită de interes.
Lipsa interesului pârâtului este determinată de faptul că potrivit CF 908 T, Curtea de Conturi și-a intabulat dreptul de proprietate prin HCL 76/1993 și deși nu este menținut expres, acest drept rezultă din modalitatea în care s-a făcut înscrierea în CF, notarea fiind efectuată în partea a II-a a cărții funciare, în foaia de proprietate., atunci când s-a cerut intabularea, în cerere se vorbește despre notarea dreptului de proprietate asupra spațiului în litigiu și de aceea, doar Curtea de Conturi ar avea interes să solicite rectificarea CF.
În privința cererii de chemare în judecată a Consiliului Județean T, a Primăriei T precum și a Direcției Generale a Finanțelor Publice, judecătoria a apreciat că aceasta nu întrunește nici condițiile impuse de art.49-56.pr.civ. privind instituția intervenției și nici cea prev. de art.60-63.pr.civ. vizând condițiile cererii de chemare în garanție, motiv pentru care acțiunea s-a respins față de acești pârâți.
Sentința judecătoriei a fost recurată atât de către reclamanți, cât și de către pârâții Consiliul local și Primarul mun. T, însă tribunalul a recalificat calea de atac în apel.
Reclamanții au susținut că nu Curtea de Conturi este cea care posedă un titlu de proprietate asupra spațiului din litigiu, respective încăperea nr.9 din 4, ci chiar reclamanții, iar prin hotărârea instanței de fond nu s-a dat niciun fel de eficiență circumstanțelor particulare ale cauzei, omițând să se observe să în realitate reclamanții sunt proprietarii tabulari și ai acestui spațiu, în timp ce pretinsul și incertul titlu al Curții de Conturi nu este intabulat în termini clari și lipsiți de echivoc.
În acest context, au susținut că dreptul lor de proprietate este clar, atât sub aspectul calificării sale, cât și sub aspectul modalități de intabulare în cartea funciară.
Pârâții - apelanți au susținut că în mod greșit li s-a respins cererea reconvențională ca fiind lipsită de interes, în condițiile în care nu Curtea de Conturi este proprietarul tabular al spațiului din litigiu, ci Statul Român, iar cele 2 spații denumite "WC-grup sanitary" sunt folosite fiecare, unul de către reclamanți, iar cel de-al doilea de către Curtea de Conturi. Curtea de Conturi folosește acest spațiu nu cu titlu de proprietate, ci cu titlu de folosință, aspect confirmat indubitabil de înscrierile din CF 908 T, poz.7 unde apare clar înscris titlul de proprietate al Statului Român și dreptul de folosință cedat în favoarea Curții de Conturi, prin HCL 76/1993, iar dreptul de proprietate al Statului nu a fost transmis niciodată.
În opinia pârâților - apelanți, concluziile raportului de expertiză sunt eronate întrucât intabulări s-au efectuat greșit în anul 2003, după apartamentarea imobilului, Curții de Conturi atribuindu-se încă din 1993 folosința asupra a 260,75 mp și nu doar 259,28 mp, cum greșit concluzionează expertul.
Tribunalul a apreciat că cele două apeluri, ale reclamanților și pârâților sunt neîntemeiate întrucât din concluziile raportului de expertiză rezultă că încăperea nr.8, din care se solicită evacuarea Curții de Conturi de către reclamanți nu se află nici în proprietate, nici în folosința Curții de Conturi. Nefiind ocupată această încăpere, reclamanții nu au niciun interes în a solicita eliberarea spațiului de către pârâtă.
Cu privire la încăperea nr.9, aceasta este folosită în mod cert de către pârâtă, care justifică acest drept prin HCL 76/1993, act care nu a fost desființat și este prezumat a fi valabil constituit, iar din mențiunile din Cf rezultă că s-a intabulat dreptul de proprietate al Curții de Conturi și astfel, această instituție are titlu, motiv pentru care nu poate fi evacuată nici din această încăpere.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâților, tribunalul a reținut, prin raportare la concluziile raportului de expertiză - construcții, că pârâți nu au dovedit incidența situației reglementate de pct.1 al art.34 din 7/1996 întrucât HCL 76/1993 este lipsită de suportul unei documentații tehnice reale și legale, care să respecte la rându- documentația de specialitate de și depusă la CF, astfel că susținerile pârâților cu privire la nelegalitatea documenției de care s-a folosit SC SRL- antecesoarea în drepturi a reclamanților - trebuie înlăturate. Această argumentație, în opinia tribunalului, este susținută și de către expert, care a precizat că încăperea nr.9 din 4 fost doar cedată spre folosința.
Prin urmare, în opinia instanței de apel, acțiunea de rectificare formulată pe cale reconvențională de pârâții - apelanți este lipsită de interes, așa cum a reținut și instanța de fond întrucât Curtea de Conturi are intabulat asupra acestui spațiu un drept de proprietate, obținut prin HCL 76/1993.
Mai mult, a argumentat tribunalul, cererea reconvențională este și inadmisibilă pentru faptul că autorii acesteia sunt persoane chemate în garanție de către pârâta Curtea de Conturi, astfel că doar împotriva acesteia puteau ridica pretenții, iar nu și împotriva reclamanților și.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, atât reclamanții și, cât și pârâții primarul și Consiliul local
Recursul reclamanților a fost motivate în drept cu disp.art.304 pct.9 pr.civ. aceștia reiterând criticile formulate anterior în apel, susținând în esență că nu Curtea de Conturi este cea care posedă un titlu de proprietate asupra spațiului din litigiu, respective încăperea nr.9 din 4, ci chiar reclamanții, iar prin hotărârea instanței de fond nu s-a dat niciun fel de eficiență circumstanțelor particulare ale cauzei, omițând să se observe să în realitate reclamanții sunt proprietarii tabulari și ai acestui spațiu, în timp ce pretinsul și incertul titlu al Curții de Conturi nu este intabulat în termini clari și lipsiți de echivoc.
În acest context, au susținut că dreptul lor de proprietate este clar, atât sub aspectul calificării sale, cât și sub aspectul modalități de intabulare în cartea funciară.
Pe de altă parte, pârâții și-au motivate în drept recursul lor cu disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. susținând că în mod greșit li s-a respins cererea reconvențională ca fiind lipsită de interes, în condițiile în care nu Curtea de Conturi este proprietarul tabular al spațiului din litigiu, ci Statul Român, iar cele 2 spații denumite "WC-grup sanitary" sunt folosite fiecare, unul de către reclamanți, iar cel de-al doilea de către Curtea de Conturi. Curtea de Conturi folosește acest spațiu nu cu titlu de proprietate, ci cu titlu de folosință, aspect confirmat indubitabil de înscrierile din CF 908 T, poz.7 unde apare clar înscris titlul de proprietate al Statului Român și dreptul de folosință cedat în favoarea Curții de Conturi, prin HCL 76/1993, iar dreptul de proprietate al Statului nu a fost transmis niciodată.
În opinia pârâților - apelanți, concluziile raportului de expertiză sunt eronate întrucât intabulări s-au efectuat greșit în anul 2003, după apartamentarea imobilului, Curții de Conturi atribuindu-se încă din 1993 folosința asupra a 260,75 mp și nu doar 259,28 mp.
În aceeași ordine de idei, pârâții - recurenți au indicat faptul că SC SA Taa vut în patrimoniul său doar 188,12 mp, transferați prin același titlu, respective HCL 76/1993 și doar atât putea transmite actualilor reclamanți, nicidecum 229 mp sau 205,96 mp.
În opinia pârâților, pentru soluționarea litigiului era esențial să se dea interpretarea corectă cererii lor, respective aceea de cerere reconvențională, și prin care s-a solicitat în mod clar și explicit compararea titlurilor părților și rectificarea suprafețelor, cu precizarea că Statul Român a fost și este în continuare proprietarul spațiilor deținute de Curtea de Conturi, care nu are altceva decât un drept de administrare și folosință, motiv pentru care interesul pârâților - recurenți este mai mult de cât justificat, raportat la calitatea lor de proprietari tabulari.
Curtea, analizând cele două recursuri, din perspective motivelor de fapt și de drpet cu care a fost investită, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 alin.5 pr.civ. va constata că aceasta este întemeiat, în cauză fiind incidente motivele de casare prev.de art.304 pct.5 pr.civ. rap.la acele de modificare prev.de art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În acest sens, curtea va constata că primele două hotărâri sunt greșite întrucât rețin în mod nejustificat lipsa de interes în promovarea și susținerea cererii reconvenționale a pârâților Consiliul local T și Primarul mun. T, în condițiile în care mențiunile din CF 908 T, coroborate cu prevederile HCL 76/1993 nu lasă loc niciunui dubiu cu privire la titularul dreptului de proprietate al spațiului menționat acolo. În concret, este evident că proprietar la spațiului este Statul Român, cu drept de administrare în favoarea fostei T și cu drept de folosință în favoarea Curții de Conturi.
Prin urmare, din acest punct de vedere, în raport cu disp.art.34 din 7/1996-republicată, Consiliul local și Primarul mun. T, în reprezentarea intereselor proprietarului tabular - Statul Român - au un interes legitim și justificat pentru a li se putea analiza pe fond cererea reconvențională, având ca obiect rectificarea CF și care va permite analizarea și compararea titlurilor părților litigante, urmând a se avea în vedere și succesiunea de transferuri între Statul Român și SC SA, iar mai apoi reclamanții și, atât în ceea ce privește locația exactă, dar și întinderea suprafețelor pe care aceștia din urmă le puteau achiziționa de la SC SA. în contextul în care prin HCl 76/1993 se atribuie în folosința Curții de Conturi, în mod foarte clar suprafața de 241,41 mp, în timp ce SC SA apare ca având în patrimoniu suprafața de 188,12 mp.
Datorită faptului că cererea reconvențională a pârâților nu a fost calificată și analizată sub aceste aspecte, esențiale în rezolvarea litigiului, părților li s-au vătămat drepturile procesuale și nu s-a putut determina în urma unei judecăți de fond, comprehensive, nici întinderea și nici poziționarea suprafețelor aflate în proprietate și folosite de către părți, în raport cu titlurile de care beneficiază, aspect care trebuie reanalizat, chiar prin intermediul unei noi expertize, pentru a se putea da eficiența cuvenită celor două acte de sesizare a instanței, respective cererea de chemare în judecată a reclamanților și cererea reconvențională a autorităților locale.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 alin.5 rap.la art.304 pct.5, 8 și 9.pr.civ. va admite recursurile declarate de reclamanții și precum și cel al pârâților Consiliul local și primarul mun. T împotriva decizie civile nr.480/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va casa decizia recurată precum și sentința civilă nr.9745/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoriei Timișoara, pentru soluționarea concomitentă atât a acțiunii principale de evacuare, cât și a cererii reconvenționale având ca obiect rectificarea CF.
Va constata că nu sunt incidente disp.art.274 pr.civ. în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții și precum și cel al pârâților Consiliul Local și Primarul Municipiului T împotriva Deciziei civile nr.480/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 9745/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.P/02.10.2008
DACT.S/2ex/02.10.2008
INST.APEL--- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara
Președinte:Marinela GiurgincaJudecători:Marinela Giurginca, Cristian Pup, Erica Nistor
