Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 864
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 106 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu și, având ca obiect revendicare și rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimații pârâți și lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de la dosar prin care recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 cod. proc. civ.:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimații pârâți, a considerat că motivele de recurs nu se întemeiază pe dispozițiile art.304 cod. proc. civ. recurenta nefăcând referire la niciuna din dispozițiile limitativ prevăzute de lege, expunând doar unele nemulțumiri cu privire la soluția instanței de apel.
A susținut că în mod corect a fost respins, capătul de cerere privind revendicarea imobilului având în vedere soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale.
Cu privire la lipsa de folosință a imobilului pentru ultimi trei ani, precum și sumei de 200 euro/lună până la redobândirea posesiei imobilului, instanța a constatat că nu a fost timbrat acest capăt de cerere aplicând corect sancțiunea anulării acestui capăt de cerere ca netimbrat.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că prevederile Decretului nr.167/1958 nu se aplică în speță, acțiunea în rezoluțiune privește imobilul în cauză și nu persoana cumpărătorului. A reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rezoluțiune este nefondată, în consecință corect a respins această excepție.
Față de cele susținute oral a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 31 mai 2006, reclamanta - a chemat în judecată pârâții si pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat in C, strada - (- ), - 4,.1,.10, județul D și obligarea acestora la plata unei sume de bani reprezentând lipsa de folosință a locuinței pentru ultimii trei ani, precum și la plata sumei de 200 euro/lună până la redobândirea posesiei imobilului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3171/30.08.2002 de către -, a devenit proprietara imobilului situat in C, strada - (- ), - 4,.1,.10, însă nu a putut intra in posesia apartamentului, întrucât actul de vânzare-cumpărare a fost contestat de către pârâți printr-o acțiune în nulitate absolută.
Reclamanta a mai arătat că, prin decizia nr. 7462/07.04.2005 a Curții de Apel Craiova, acțiunea pârâților în constatare nulitate a fost respinsă în mod irevocabil dar în ciuda acestei decizii, nu a putut intra în posesia imobilului, pârâții refuzând să îl elibereze.
La data de 20.09.2006, reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii introductive, prin care a solicitat instanței să oblige pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu și să îi oblige pe aceștia la plata sumei de 7.200 Euro, respectiv, 252.000 lei, precum și în continuare la câte 200 euro/lună până la redobândirea posesiei imobilului.
La aceeași dată, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii invocând excepția neexecutării obligației de plată a prețului iar reconvențional, pârâții au solicitat să se constate că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3171/30.08. 2002 la. este nul absolut, fiind încheiat cu fraudarea legii, deci cu încălcarea disp. art. 1308,pct.3, civ.
În teză secundară, pârâții au solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare menționat pentru neplata prețului, invocând excepția de neexecutare a contractului și principiul simultaneității executării obligațiilor contractuale.
Prin sentința civilă nr. 10343/04.07.2007, instanța a anulat acțiunea în revendicare formulata de reclamantă ca fiind insuficient timbrată, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință imobilului, a admis cererea reconvențională formulata de pârâți, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3171/30.08.2002 autentificat la. și a obligat reclamanta, către pârâți, la plata sumei de 1.672 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții și, iar, prin decizia civilă nr. 644/12.12.2007, Tribunalul Dolja admis apelurile declarate de părți, a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță nu a motivat în fapt și în drept sentința apelată, încălcând nu numai disp. art. 261, alin.1, pct. 5,. dar și prev. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu a stabilit taxa judiciară pentru capătul de cerere privind revendicarea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 11502/04 07 2008,pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-/2006, fost respinsă acțiunea principală precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților și.
A fost anulat, ca netimbrat, capătul de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a apartamentului situat în C, strada - (- ), - 4,.1,.10.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții și.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3171/30.08.2002 de către -.
A fost obligată reclamanta, către pârâți, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.677 lei.
Prima instanță a examinat prioritar cererea reconvențională motivând că soluționarea revendicării este dependentă de menținerea ori de rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare ce constituie titlu de proprietate invocat de reclamanta-pârâta în revendicare.
La soluționarea cererii reconvenționale s-a avut în vedere precizarea ulterioară a părinților reclamanți prin care au arătat că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare constituie capătul principal al cererii lor, iar constatarea nulității pentru încălcarea art.1308 civ. - constituie o cerere subsidiară.
În soluționarea cererii reconvenționale s-a analizat cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rezoluțiune - instanța respingând excepția invocată de reclamantă cu motivarea că rezoluțiunea este o acțiune reală potrivit art.1368 civ. întrucât privește imobilul iar nu persoana cumpărătorului, astfel că nu este supusă prevederilor Decretului 167/1958 conform art.21 din acest decret.
Pe fond, prima instanță analizând cererea prin prisma excepției de neexecutare a contractului de către reclamanta-pârâtă, respectiv pentru neplata prețului - a reținut că reclamanta, în calitate de cumpărătoare nu a achitat prețul convenit potrivit propriei recunoașteri, așa cum s-a consemnat în considerentele deciziei nr.797/07.04.2005 a Curții de Apel Craiova, iar pe parcursul procesului nu a făcut dovada executării obligației ulterior acelei recunoașteri.
Având în vedere situația de fapt reținută, natura contractului și principiul simultaneității executării obligațiilor contractuale specifice contractelor sinalagmatice instanța, în baza art.1365 coroborat cu art.1010-1021 civ. a admis capătul principal al cererii reconvenționale și a dispus rezoluțiunea contractului.
În raport de soluția dată cererii reconvenționale, instanța a respins capătul principal al acțiunii, respectiv cererea de revendicare a imobilului ce a făcut obiectul contractului a cărui rezoluțiune s-a dispus.
Capătul de cerere din acțiune privitor la obligarea pârâților la plata valorii lipsei de folosință a imobilului -pe ultimii ani și în continuare - a fost anulat ca netimbrat, instanța constatând că în cele două cicluri reclamanta a achitat doar taxa stabilită pentru capătul de cerere în revendicare.
Reclamanta a atacat cu apel sentința, susținând că în mod greșit s-a anulat ca netimbrat capătul doi de cerere, invocând greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției extinctive, precum și greșita soluționare pe fond a cererii reconvenționale.
Prin decizia nr.106 dion13 febr.2009 a Tribunalului Doljs -a respins, ca nefondat, apelul și a fost obligată apelanta reclamantă să plătească intimaților pârâți 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Privitor la achitarea taxei judiciare de timbru de către reclamantă, tribunalul a constatat că reclamanta, în cele două cicluri procesuale, a achitat doar taxa de timbru aferentă capătului de cerere în revendicare, astfel că sunt incidente dispozițiile art.20 alin,1 și 3 din Legea nr.146/1997.
A reținut că a fost corect soluționată și excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rezoluțiune, întrucât rezoluțiunea este o acțiune reală - imprescriptibilă.
Pe fondul cauzei s-a considerat că s-a reținut corect neexecutarea obligației de plată a prețului ce-i revenea reclamantei - pârâte față de recunoașterea acesteia - și în raport de dispozițiile legale referitoare la simultaneitatea executării obligațiilor în cazul contractelor sinalagmatice a posibilității invocării excepției de neexecutare - s-a apreciat a fi legală soluția de admitere a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând nelegalitatea deciziei cu următoarea argumentare:
- Instanța de apel a menținut greșit soluția de anulare a capătului de cerere în pretenții omițând să ia în calcul taxele de timbru achitate de reclamantă în primul ciclu procesual.
Nepronunțarea primei instanțe, prin dispozitivul sentinței asupra excepției prescripției, analizarea excepției doar în considerentele hotărârii, constituind o nepronunțare a instanței asupra unei excepții dirimante.
Motivarea dată soluției de respingere a excepției este simplistă, nu este conformă legii, nu are legătură cu raportul juridic dedus judecății, întrucât premisa de la care trebuia să pornească era de a se stabili în ce măsură caracterul real conferit de art.1368,civ. acțiunilor în rezoluție are relevanță în privința prescriptibilității acțiunii - literatura juridică stabilind un caracter mixt al acestor acțiuni, întrucât în cadrul lor se invocă mai întâi un drept de creanță izvorât din contract și doar în privința restituirii imobilului dreptul real redobândit.
În cazul acțiunii în rezoluțiune, caracterul real conferit de lege poate avea efecte pe planul dreptului procesual, atrăgând competența instanței de la locul situării imobilului, nu și în privința prescriptibilității acțiunii.
Instanța de apel nu a răspuns motivului prin care s-a invocat nepronunțarea primei instanțe prin dispozitivul hotărârii, asupra excepției prescripției.
Motivarea dată soluției de fond prin decizie este lapidară - ambele instanța bazându-se pe o probă extrajudiciară - respectiv pe recunoașterea neplății prețului consemnată în considerentele hotărârii dată în alt proces - care a analizat acest aspect din altă perspectivă- cea a existenței prețului, considerând nerelevantă plata acestuia.
Instanțele nu au avut în vedere modalitatea încheierii contractului prin mandatar și eventuala răspundere a mandatarului pentru neremiterea prețului către mandant.
Recursul este nefondat.
Recurenta reclamantă nu a invocat în mod expres niciunul dintre motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ. pentru exercitarea recursului dar criticile formulate, referindu-se la interpretarea și aplicarea legii, la nemotivarea hotărârilor pronunțate în cauză,se pot încadra în motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 pr.civ.
Criticile formulate de reclamantă privitoare la omisiunea instanței de apel dea lua în calcul taxele de timbru achitate de reclamantă în primul ciclu procesual nu se confirmă. În considerentele deciziei instanța a arătat expres că a avut în vedere toate dovezile depuse de reclamantă în cele două cicluri procesuale spre a dovedi achitarea taxei de timbru pentru cele două petite ale acțiunii.
Totodată se constată - că în rejudecarea cauzei de către prima instanță după desființarea primei sentințe, prin încheierea de la 25 aprilie 2008, instanța a fixat pentru capătul de cerere în pretenții să se mai plătească 749 lei, iar reclamanta nu a formulat o cerere de reexaminare conform art.18 din Lg.nr.146/1997 în cazul în care considera că nu datorează taxa.
Cum la dosarul cauzei în rejudecare, reclamanta nu a depus o dovadă de achitare a taxei stabilită de instanță și necontestată pe calea prevăzută de lege, este legală soluția de anulare a acestei cereri - fiind conformă dispozițiilor art.20 alin.3 din Lg.146/1997.
Instanța de apel a analizat motivul invocat de reclamantă privitor la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiunea în rezoluțiune și a stabilit că este corectă.
Din observarea dosarului primei instanțe se constată că în cadrul primului ciclu procesual, prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, reclamanta pârâtă a invocat prescripția în privința capătului de cerere în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, considerând că s-a invocat o cauză de nulitate relativă și nu prescripția acțiunii în rezoluțiune iar în cadrul rejudecării acțiunii după desființarea sentinței și trimiterea cauzei prime instanțe, nu a invocat prescripția dreptului la acțiune în rezoluțiune pa parcursul judecății ci doar prin concluziile scrise ce poartă data la care au avut loc dezbaterile finale iar reclamanta nu a fost prezentă la dezbateri.
Excepția invocată prin concluziile scrise a fost pusă în discuție, pârâții solicitând respingerea, iar instanța considerând-o neîntemeiată a trecut la soluționarea pe fond a acțiunii și a cererii reconvenționale.
Excepția prescripției extinctive este o excepție de fond dirimantă, absolută și numai după soluționarea ei se putea trece la judecarea fondului litigiului.
În contextul arătat, nu era necesar ca pronunțarea asupra excepției să rezulte obligatoriu din dispozitivul sentinței.
Respingerea excepției este motivată de caracterul real al acțiunii prevăzut expres de lege - art.1368 civ.
În doctrina juridică s-au exprimat opinii în sensul caracterului mixt al acțiunii, autorii susținând că prin aceasta se valorifică în același timp un drept personal izvorând din contract și unul real - prin care se apără dreptul de proprietate, dar s-a stabilit că prescriptibilitatea ori imprescriptibilitatea se raportează la condițiile concrete ale speței, avându-se în vedere scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în rezoluțiune.
În speță - pârâții au formulat acțiunea în rezoluțiune pe cale reconvențională spre a-și apăra dreptul de proprietate asupra imobilului, ca urmare a acțiunii în revendicare formulată de reclamantă - opunând acesteia propriul lor titlu - invocând excepția neexecutării obligației reclamantei de plată a prețului și solicitând reconvenținal rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare ce ar fi constituit titlul de proprietate al reclamantei - urmărind atât desființarea titlului reclamantei, cât și redobândirea bunului de iure, de drept.
Mai trebuie avut în vedere și faptul că pârâții-reclamanți au avut posesia imobilului, considerându-se proprietari în ciuda actului de vânzare-cumpărare încheiat de tatăl reclamantei cu aceasta în calitate de mandatar al pârâților - contestând valabilitatea actului - astfel că și în cazul unei acțiuni personale, dreptul lor la acțiune în rezoluțiune s-a născut de la data la care s-a cerut deposedarea lor prin acțiunea în revendicare.
Cât privește probarea neexecutării obligației de plată a prețului de către reclamantă fiind vorba de un fapt negativ nu se poate cere pârâților să facă dovada revenind reclamantei obligația de a dovedi un fapt pozitiv, respectiv al efectuării plății - către vânzători ori către mandatarul acestora.
Dar reclamanta, contrar mențiunii din contract privitoare la efectuarea plății anterior încheierii actului juridic, a recunoscut neexecutarea obligației în cadrul unui alt litigiu, recunoaștere consemnată în considerentul deciziei mnr.797/2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.7462/civ/2004.
Cum notarul nu a constatat personal efectuarea plății, mențiunea privitoare la efectuarea plății prețului ce a fost făcută pe baza declarațiilor reclamantei și ale mandatarului pârâților - tatăl reclamantei - face dovada doar până la proba contrară care în speță s-a făcut prin mărturisirea debitorului obligației, recunoașterea neexecutării obligației de plată a prețului de către reclamantă.
Totodată, reclamanta nu a probat că ulterior acestei recunoașteri consemnate în hotărârea judecătorească ar fi efectuat plata către vânzători.
În cauză nu se impunea a se analiza executarea obligației în circumstanțele încheierii vânzării-cumpărării prin mandatarul vânzătorilor și nici o eventuală răspundere a mandatarului pentru neremiterea prețului - atâta timp cât reclamanta a confirmat neexecutarea plății, fără a susține că aceasta s-ar fi efectuat către mandatarul vânzătorilor.
Față de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei - în temeiul art.304 pc.7 și 9 pr.civ. - întrucât este motivată, iar interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale s-a făcut corect- și urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 106 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.11502 din 04 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.07.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
