Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 892/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 892
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 133/A din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1660 din 28 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâta -, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, și avocat, reprezentând intimata pârâtă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că imobilul este proprietatea exclusivă a recurentului, iar, în urma divorțului, pârâta nu a înțeles să părăsească acest imobil, deși are posibilitatea să se mute în casa proprietatea comună a părților, asupra căreia se poartă în prezent un partaj de bunuri comune. A mai arătat că instanța de apel a respins apelul cu o motivație înduioșătoare, respectiv că reclamantul nu a solicitat și evacuarea minorei din apartament. Însă nu există o acțiune judecătorească privind stabilirea domiciliului minorei, ce a fost încredințată spre creștere mamei. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea celor două hotărâri și pe fond admiterea acțiunii și evacuarea pârâtei din imobil.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a arătat că imobilul din care se solicită evacuarea este fostul domiciliu comun al părților, iar minora este elevă la școala generală la care este arondat imobilul. În ceea ce privește imobilele proprietatea comună a părților, există pe rol acțiune de partaj bunuri comune, însă reclamantul poate solicita evacuarea și din aceste imobile. A mai arătat că nu se poate solicita evacuarea pârâtei fără a se cere și evacuarea minorei din apartament. A solicitat respingerea recursului, menținerea ambelor hotărâri, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.10.2007 reclamantul a chemat in judecata pe pârâta, solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat in Dr.Tr.S,-,. 5S1,.6,.1, motivând că este proprietarul imobilului, pe care l-a dobândit anterior căsătoriei cu pârâta, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3640/1995. Pârâta continuă să locuiască abuziv în apartament și nu-i permite accesul reclamantului, deși căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț.
Prin sentința civilă nr. 1660/28.03.2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu Ss -a respins acțiunea, reținându-se că, deși reclamantul este proprietarul locuinței iar pârâta nu are un drept locativ, pentru faptul că aceasta locuiește împreună cu fiica părților in vârsta de 6 ani, nu se poate dispune evacuarea, cât timp reclamantul nu a dovedit că mai există o alta locuință unde pârâta și minora se pot muta.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o deoarece în mod eronat instanța a reținut că nu mai există o altă locuință pe care o poate ocupa pârâta, în condițiile în care s-a făcut dovada că pârâta poate locui în de pe strada - - din DTS, unde dispune de tot confortul unei vieți moderne.
Prin decizia civilă nr. 133 din 26 mai 2008 Tribunalului Mehedințis -a respins apelul ca nefondat.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.3871/17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, căsătoria încheiată în anul 1999 între reclamant și pârâtă a fost desfăcută, iar minora rezultată din căsătoria părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei.
Apelantul reclamant a dovedit că apartamentul ocupat de pârâtă este proprietatea lui exclusivă, dobândit anterior căsătoriei și că în str. - - din DTS părțile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil în care pârâta ar putea locui, însă pârâta ocupă abuziv apartamentul, îngrădindu-i reclamantului dreptul de exercitare a atributelor dreptului său de proprietate.
Tribunalul avut în vedere faptul că minora rezultată din căsătoria părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei pârâte, iar reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și minora alături de mamă, astfel că dacă s-ar admite acțiunea în evacuare, executarea sentinței nu s-ar putea realiza nefiind opozabilă minorei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că a probat calitatea de proprietar exclusiv asupra apartamentului precum și faptul că îi este interzis accesul în locuință. S-a susținut că decizia este lipsită de temei legal și că minora, fiind încredințată spre creștere și educare mamei, o va urma pe a aceasta și va avea același domiciliu cu mama, fără să fie necesară o sentință pentru evacuarea minorei. S-a susținut că soluția de respingere a acțiunii încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Soluția aleasă de instanțele anterioare de a respinge acțiunea în evacuare este corectă, iar sub aspectul motivării acestei soluții, se constată că în timp ce judecătoria a analizat corect raporturile personale dintre părți și obligațiile acestora față de minora lor, tribunalul a mutat planul motivării în perspectiva finalității promovării acțiunii, dar tot prin raportare la obligațiile părintești față de copilul minor. Curtea va menține soluția, însă cu o nuanțare a motivării tribunalului.
Reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, iar după desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta, aceasta a devenit tolerată în locuință, proprietarul având dreptul de a cere evacuarea locuinței.
Sub aspectul ocupațiunii locuinței, se constată că acestui drept de netăgăduit al reclamantului i se opune obligația sa de întreținere a minorei rezultată din căsătoria cu pârâta.
Obligația de întreținere a părinților față de copii este generic prevăzută de art. 86 cod familiei și ea este interpretată în literatura și practica juridică drept o obligație complexă, prevăzută de lege în interesul copilului. În cuprinsul acestei obligații intră atât aspecte patrimoniale, cât și personal nepatrimoniale, care țin de asigurarea de către ambii părinți a unui trai decent copilului, condiții de viață și de învățătură optime, echilibru emoțional în concordanță cu nevoile vârstei copilului, aceste obligații incumbând nu numai părintelui căruia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare.
Reclamantul are obligația de a plăti fiicei sale minore o pensie de întreținere, al cărui cuantum a fost fixat prin hotărâre judecătorească, însă, în afara acestei pensii, el are și obligația de a asigura minorei o locuință decentă.
În situația părților din prezenta cauză s-a reținut că aceștia au dobândit în timpul căsătoriei o altă locuință, care ar putea constitui domiciliul comun al mamei și al minorei, însă în prezent situația juridică a acestui imobil este incertă, între proprietari având loc un partaj de bunuri comune. Până la definitivarea acestui partaj, locuința poate fi folosită de oricare dintre titularii dreptului de proprietate iar opunerea unuia dintre ei la folosința de către celălalt este, evident, un abuz de drept, astfel că reclamantul poate exercita atributul folosinței ce derivă din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. - -.
Soluția propusă de acesta de a se muta în acest imobil pârâta împreună cu minora nu este, însă, o soluție în interesul minorei, iar instanța trebuie să aibă în vedere acest interes chiar dacă el este pus în discuție doar indirect, deoarece faptul că părțile au un copil minor și că au față de acesta obligația de întreținere nu poate fi ignorat.
Astfel, minora se află la o vârstă fragedă, a început cursurile școlare și este necesar să i se asigure o stabilitate în condițiile de locuit, avute și până acum, de natură a îndepărta șocul emoțional provocat de destrămarea relațiilor de familie. Pe de altă parte, cât timp nu a fost adoptată soluția de atribuire a imobilului din str. - - unuia sau altuia dintre foștii soți și este posibilă atribuirea locuinței respective reclamantului de față, nu este în interesul minorei să fie mutată dintr-o locuință în alta.
Abia după ce raporturile patrimoniale dintre reclamant și pârâtă se vor stabili irevocabil, iar minorei i se va asigura o locuință cu caracter de stabilitate, reclamantul poate pretinde evacuarea locuinței ce constituie bunul său propriu.
Soluția de respingere a acțiunii în evacuare nu înseamnă o atingere adusă dreptului de proprietate al reclamantului deoarece este impusă de obligația acestuia de a asigura minorei sale nu numai o sumă de bani cu caracter lunar, dar și o locuință, în condițiile în care mama minorei nu are în proprietatea sa exclusivă o astfel de locuință iar imobilul bun comun al foștilor soți nu a fost atribuit irevocabil unuia dintre ei.
Situația actuală poate cunoaște modificări, la data când partajul bunurilor comune se va încheia, dată la care se va stabili și conținutul exact al obligației părinților de a asigura minorei o locuință.
Constatând că nu sunt incidente în speță motive de recurs prevăzute de art. 304 c, iar soluția de respingere a acțiunii este legală, recursul se va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 c, recurentul va fi obligat către intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 133/A din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1660 din 28 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâta -.
Obligă recurentul reclamant către intimata pârâtă la 2 000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored.Gi
2ex/3.11.2008
Jud. Apel ,
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
